Sfanta Cuvioasa Parascheva

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava si ale Sfantului Ierarh Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cuvioasa Parascheva

In vara anului 2011, am ramas peste noapte la o familie din Bucuresti si, printre altele, sotia mi-a povestit urmatorul lucru minunat:

“In urma cu doi ani am fost de ziua Cuvioasei Parascheva la Iasi la moastele ei si m-am inchinat. Si vreau sa spun ca fata de Cuvioasa am o evlavie mai deosebita. Dar anul trecut nu m-am gandit sa ma duc fiindca trebuisa sa fiu la serviciu”.

Si aici vreau sa adaug ca doamna are o functie mai mare.

“Asadar, in noaptea de dinaintea praznuirii Cuvioasei am avut un vis. Se facea ca stateam la rand cu oamenii ca sa ajung sa ma inchin la Sfintele moaste ale Cuvioasei. Si asa am stat toata noaptea inaintand incet pentru ca randul era foarte lung, dar cand mai aveam vreo cincizeci de metri m-am trezit. Visul a foat foarte real si m-am trezit ca ma dureau foarte tare picioarele ca si cum as fi stat toata noaptea in picioare.

I-am povestit sotului meu visul si el m-a intrebat daca am ajuns sa ma inchin la Moastele Cuvioasei Parascheva. Zicandu-i ca nu, a zis: “Si ce mai stai, urca in tren si du-te la Iasi ca te cheama Cuvioasa sa te inchini la Moastele ei”. “Si cu serviciul ce fac?”. “Lasa ca sun eu si le spun ca a intervenit o problema si nu poti veni”.

Ascultandu-l, m-am urcat in tren si am plecat spre Iasi. Cand am ajuns cineva de acolo a reusit sa ma bage mai in fata, mai aproape de moastele Cuvioasei ca sa nu mai stau la rand pentru ca erau foarte multi oameni. Cand persoana m-a asezat la rand undeva mai aproape de moastele Cuvioasei atunci am recunoscut locul din vis. Pana acolo ajunsesem in momentul in care m-am trezit. Am recunoscut chiar si pe oamenii care stateau la rand. Erau aceasi din vis.

Apoi, am inaintat incet, incet spre Moastele Cuvioasei rugandu-ma continuu. Intre timp am cumparat si un teanc de iconite cu chipul Cuvioasei ca sa le ating de Sfintele Moaste si apoi sa le impart la cunostinte, la intoarcere.

Cand am ajuns in dreptul raclei Cuvioasei, am vazut-o Pe Sfanta vie in fata mea. De emotie am scapat teancul de iconite care s-au imprastiat pe racla Sintei. Picioarele imi tremurau si incercam sa adun toate iconitele de pe racla in timp ce oamenii se inchinau si treceau mai departe.

Dupa cateva minute am plecat si eu luandu-mi ramas-bun de la Cuvioasa Parascheva si multumindu-i pentru toate darurile.

(monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti II”)