Pentru Soborul Sfintilor 12 Apostoli si pentru rugaciunile Sfantului ierarh Ghelasie de la Ramet, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Cele două
vâsle
Demult,
trăia un bătrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii,
cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu.
- Într-o
zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe
fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
- De ce ai
scris pe o vâslă "credinţă" şi pe cealaltă "fapte bune"?
- Fiindcă
acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
- Nu cred
că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns
doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci fapte bune, eşti de folos
celorlalţi, dacă ai credinţă, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu
a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai
avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. In felul acesta a înţeles tânărul
ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă,
va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei
creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.
Credinţa
fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios îl iubeşte pe
Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu
ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu
poţi zbura!
"În fapte se arată credinţa.
Credinţa fără fapte nu există. " (Sfântul Simeon Noul Teolog ) (Leon Magdan-cele mai frumoase pilde si
povestiri crestin-ortodoxe)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu