PLIMBARE

 

Un nou loc de relaxare in apropiere de Ploiesti

La circa 12 km de Ploiesti, in comuna Brazi, se afla domeniul Nicolau, care cuprinde conacul si o suprafata foarte mare de teren. Conform informatiilor furnizate de internet conacul a fost construit in anul 1780, fiind la acea vreme o bijuterie arhitecturala insa astazi, asa cum stiti ca se intampla cu tot ceea ce inseamna instorie, acesta se afla intr-o stare jalnica.

Pana cu ceva timp in urma, cand treceai prin Brazi si ajungeai in dreptul domeniului, nu vedeai decat ziduri groase de ciment care "spuneau" clar ce se afla in spatele lor: ruina si paragina.

Ei bine, reprezentantii primariei au avut ideea de a aduce la viata domeniul (fara conac, acesta ramanand in aceeasi stare deplorabila) organizand un foarte frumos parc si loc de agrement.

Totul este gandit de asa natura, incat sa petreci o zi minunata in aer liber, indiferent de ceea ce doresti sa faci.

Daca vrei doar o plimbare la pas sau cu bicicleta, o poti face pe noile alei, ce strabat intregul domeniu de la un capat la celalalt.

Daca doresti sa faci ceva sport, chiar la intrare se afla terenuri de baschet, de fotbal si de tenis,

Pentru cei ce vor sa se relaxeze jucand sah, remy sau chiar table, au fost amenajate masute speciale.

Nu au fost uitati nici amatorii bunatati gatite la gratar. Pentru acestia este destinata o zona foarte frumoasa, amenajata cu gratare, mese si canapele.

Daca iti este dor de apa, poti admira lacul amenajat pe domeniu si cred ca vara chiar poti face o plimbare cu barca.

Intr-o parte a parcului se afla numeroase casute, care arata ca mici magazine, locuri in care  producatorii locali sa isi ofere marfa clientilor. Eu cel putin asa sper: sa fie producatori, ca sa ne putem bucura de produsele lor si nu comercianti care sa vanda tot felul de chinezarii si alte nimicuri.

Bineinteles ca nu au fost uitati nici copiii, pentru acestia fiind amenajat un loc special.

Dar.... daca vrei sa te intorci putin in timp si sa vezi cu ochii mintii si ai sufletului frumusetea de odinioara a domeniului, atunci te intorci cu spatele la lac si admiri frumoasa gradina realizata.

Abia astept sa vad fantanile arteziene functionand.

Una peste alta, este un loc frumos, un loc de agrement. Nu stiu daca pentru tot ce este acolo va fi taxa de intrare sau nu. Deocamdata, intrarea este libera insa, din cate stiu, abia a fost finalizata realizarea acestuia.

Mai stiti reclama la adidasi: Daca vrei - poti..?

Dar proverbul romanesc: Omul sfinteste locul?

Ei bine, pentru reprezentantii primariei Brazi aceste vorbe sunt adevarate. Eu sper din tot sufletul ca actiunea lor sa nu se termine aici, ci sa renoveze si conacul. Este greu, dar nu imposibil.

ACTIVITATE

Bratarile prieteniei

La cea de-a doua intalnire cu copiii de la Centrul Parohial “Sf Gheorghe Nou” am invatat sa impletim bratari.

Pana cand au ajuns copiii, eu am reusit de am pregatit “frontul de lucru”: firele, ceiuletul cald si….briose pizza. Totul merge mult mai bine, cand avem si ceva de rontait.

Dupa ce au venit toti copiii, primul pas facut a fost alegerea culorilor si pregatirea firelor.

A urmat apoi partea cea mai frumoasa. Sa invatam incet-incet sa impletim firele, astfel incat sa ne iasa si modelul.

Mare veselie pe toata lumea pe masura ce impletiturile avansau si bratarile prindeau forma. 

Acesta este rezultatul final.

La urmatoarea intalnire am stabilit impreuna ca vom face bomboane Raffaello si vom discuta despre Sfanta Xenia si Sfanta Iuliana din Lazarevo, bineinteles, pe baza informatiilor gasite de ei.

WEEK-END LA BRAN

 

Week-end la Bran – a treia zi

 

Dimineata de sambata anunta o zi numai buna de plimbari, asa ca sotul meu a tinut neaparat sa mergem la Cheile Gradistei. Stiind ca este aglomeratie, nu am fost de acord, insa sotul a ramas neinduplecat, asa ca, dupa micul dejun, am pornit la drum. La ora 10 cand am ajuns aproape, deja era coloana de masini. Cred ca am mers asa, in coloana (stat-mers-stat), aproximativ o jumatate de ora. Am achitat biletul de parcare de 20 lei (din pacate se achita numai cash) si ne-am inarmat cu rabdare. De data aceasta nu a fost nevoie de prea multa rabdare pentru ca, desi parcarea parea plina la inceput, oamenii de ordine ne-au ghidat si am urcat putin mai sus, unde erau locuri destule. Peisajul de aici, de sus, mirific.

Ne-am pus tot ce aveam nevoie in rucsac, am luat aparatul foto si am pornit sa exploram baza de agrement Cheile Gradistei. Soare, zapada care scartaia sub picioare, veselia care se auzea in intreaga vale a fost tacamul complet pentru o zi mai mult decat perfecta.

La Cheile Gradistei nu te poti plictisi, dar nici nu-ti vine sa mai pleci, pentru ca poti sa schiezi, sa te dai cu saniuta sau chiar cu colacul pe o partie amenajata, poti incinge o bataie cu zapada, poti face un om de zapada sau doar te poti plimba. Bineinteles ca, daca ai timp mai mult si esti doritor, poti urma cursuri de schi particulare sau in grup.

Atunci cand esti obosit de atata joaca, poti servi masa la restaurantele de acolo. Noi am servit o cafea si un ceiulet cald.

 Cand foamea s-a instalat, am mers sa servim masa la Hotel Brandenberg (o alta dorinta a sotului). Organizarea de acolo: impecabila. Am intrebat la receptie daca putem servi masa. Raspunsul a venit prompt: este foarte aglomerat, dar gasim o solutie. Si chiar au gasit, asa ca am servit un pranz delicios. Mancarea extrem de bine gatita, meniul foarte variat, iar servirea prompta. Cred ca stiti concluzia: trebuie sa petrecem un week-end aici J).

Duminica, dupa micul dejun si participarea la Sfanta Liturghie am pornit spre casa alegand ruta Targoviste, nu inainte de un mic popas si un Caffe Latte la cofetaria-brutaria Panner, aflata pe strada Principala Bran-Moeciu: diversitate de produse, calitate si amabilitate.

A fost un week-end de poveste.

WEEK-END LA BRAN

 Week-end la Bran – a doua zi

 

Vineri, zi cu soare, dar cu vant puternic. Cu toate acestea am hotarat sa mergem in centru la Bran si sa vizitam castelul, gandindu-ne ca a doua zi va fi aglomeratie. Zis si facut.

Am putut vizita castelul in liniste, alaturi de foarte putini turisti. Pentru ca nu am putut urca pe scara secreta, am vrut sa ne intoarcem, numai ca personalul a sesizat ezitarea noastra si ne-a condus pe alte scari, inaccesibile publicului. Le multumesc si aici doamnelor care au facut posibila continuarea vizitei. Cred ca fotografiile vorbesc de la sine despre frumusetea castelului.

 

Dupa vizita, ne-am plimbat prin centru si apoi am mers la partia de ski si de sanius Zanoaga, la o distanta de 4 km de centrul orasului. Cu toate ca vantul batea cu putere, partiile erau pline de doritori de zapada. Am privit la schiori putin la schiorii care coborau, dupa care am pornit usor, in pas de plimbare spre partia de saniute unde era o bucurie generala.

 

Am ajuns la hotel in jur de ora 15,00 rupti de foame, asa ca ne-am oprit direct la restaurant, dupa care, la odihna in camera-citit, crosetat.

Aceasta a fost prima zi a minivacantei de la Bran.