LA VALCEA

Ultimele zile de vacanta

Incet-incet vacanta a ajuns spre sfarsit. Vineri, a plouat toata ziua, asa ca nu am putut pleca nicaieri. Ne-am odihnit, am citit, am dormit.

Sambata insa ne-am propus un circuit de suflet, ceva mai scurt, insa incarcat cu mai multa emotie. Asa ca destinatiile au fost: manastirea Dintr-un lemn si manastirea Frasinei.

Prima destinatie nici nu putea fi alta decat Manastirea Dintr-un lemn, locul nostru de suflet, acolo unde intotdeauna ne simtim ca acasa, unde mereu primim o vorba buna, o imbarbatare, un sfat. Este locul unde ne incarcam bateriile, locul de unde ne luam energia ce ne ajuta sa mergem mai departe. Bineinteles ca si de data aceasta a fost la fel. Dupa ce petreci cateva ore bune in prezenta parintelui, a maicii starete si a celorlalte maicute ce se bucura de fiecare data cand ne vad si ne inconjoara cu dragoste, nu-ti mai trebuie nimic. Te simti usor, de parca plutesti.

Cu sufletul usor, am pornit spre manastirea Frasinei. Sotul meu isi doreste sa ajunga aici de foarte mult timp. Distanta intre cele doua manastiri este de numai 44 km. Peisajul este minunat. Cu 2 km inainte de a ajunge la manastirea Frasinei, se afla o mica manastire, cunoscuta ca manastirea pentru femei, avand in vedere ca la Frasinei este locul unde Sfantul Calinic a lasat cu juramnt sa nu intre nici o femeie, pentru ca monahii sa nu fie ispititi. Aici este de fapt, Athosul Romanesc.

Cand am ajuns la manastirea pentru femei, am pregatit pomelnicele pentru sotul meu, iar dupa ce acesta a plecat mai departe, am intrat in bisericuta mica, pentru a-l astepta. Aici erau si alte persoane care fie isi asteptau sotii plecati la manastirea „din deal”, fie asteptau cate un parinte sa coboare pentru a le da pomelnicele sau chiar pentru a se spovedi. La un moment dat a venit un parinte si multe femei, care il asteptau, s-au apropiat in vederea spovedirii. In momentul acela am considerat ca este mai bine sa imi astept sotul afara, ascultand trilurile pasarelelor si admirand peisajul mirific, decat sa aud, din greseala, pacatele vreunei credincioase. Liniste, pace si frumusete. Valea in care este amplasata mica bisericuta si anexele au lasat telefoanele fara semnal, asa ca totul pare ca rupt din vis. Senzatia a fost ca timpul se opreste in loc.

Cand sotul a coborat de la manastire, imi povestea ce minunat e sus, ce liniste extraordinara. Acolo te simti foarte aproape de Dumnezeu.

Fotografii nu am facut, pentru ca am simtit ca acestea nu pot reda cu adevarat trairea duhovniceasca din aceste locuri. Simplitate si liniste, pace si bucurie, uitarea de toate cele ale lumii si apropierea de Dumnezeu. Asta este ceea ce am simtit noi aici.

Am pornit spre Govora si ne-am oprit sa servim cina pe terasa hotelului Palace, o bijuterie de hotel, renovat de curand. Ce pot sa va spun este ca totul e plin de eleganta si bun gust, iar meniul este bogat in produse delicioase. Si daca mai servesti masa pe terasa cu vedere la padure (partea de sus a parcului), totul este la superlativ.

Duminica, dimineata, am intrebat la ce ora trebuie sa eliberam camera. Ni s-a spus ca dupa ora 12,00. Pentru mine acest lucru reprezinta un mare plus si recomand din suflet spatiile de cazare ca nu-ti spun sa eliberezi camera foarte devreme. Sunt unele vile care, nici nu te trezesti bine, nici nu te dezmeticesti, ca trebuie sa eliberezi camera. Urasc acest lucru si evit astfel de locatii.

Deci, faptul ca am putut elibera camera la o ora chiar rezonabila, ne-a dat posbilitatea de a participa la Sfanta Liturghie, asa ca am mers la manastirea Govora. Cand am venit, de la bucatarie ne-au intrebat daca servim dejunul sau ne pregatesc ceva pentru pachet. Stiind ca drumul este destul de lung, ca fiind duminica e posibil sa fie si aglomerat, am preferat a doua varianta. Dupa ce ne-am luat la revedere de la gazde, am pornit spre casa si asa am incheiat primul sejur din acest an.

PELERINAJ VALCEA

CONTINUAM PLIMBARILE

A doua zi dupa vizitarea manastirii Govora, timpul a tinut cu noi. Nu a plouat, din contra, a fost o zi chiar placuta pentru plimbare: o zi cu nori si soare si o temperatura placuta.

Deci, dupa micul dejun si tratament am pornit la drum. De data asta am si anuntat la bucatarie sa nu ne pregateasca nimic pentru pranz, ca nu ajungem.

Traseul a fost urmatorul: Govora-Arnota-Bistrita-Horezu-Culele Oltenesti-Muzeul Trovantilor.

De la Govora la manastirea Arnota sunt numai 32 de km. Initial, am crezut ca nu se poate urca cu masina, dar drumul este asfaltat si chiar foarte bun, cu exceptia a cateva sute de metri, care trec printr-o cariera de piatra. Traseul este cu serpetine, iar privelistea este minunata. Ai senzatia ca ai ajuns aproape de cer si de aici poti admira satele din vale.

Foarte frumos se vede si manastirea Bistrita.

In parcalisul manastirii Arnota se afla mormantul lui Matei Basarab, cel care a ctitorit manastirea ce poarta hramul “Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil”.

Constructiile care adapostesc chiliile, trapeza, paraclisul inconjoara vechea biserica a manastirii. Singurii care tulburau linistea locului erau muncitorii ce lucrau la refacerea cladirilor. Desi la altitudine destul de mare, am putut admira, in curte diferite plante, unele cu flori minunate.

Dupa ce ne-am inchinat si am multumit Domnului si Maicii Sale ca am ajuns in locuri atat de frumoase, am zabovit ceva vreme la panagar unde am stat de vorba cu o maicuta batrana. Dansa ne -a spus ca in Paraclis este o icoana a Maicii Domnului, cunoscuta sub denumirea de “Maica Domnului talpita”. Ne povestea ca multa lume care s-a inchinat icoanei a primit ajutor de la Maica Domnului. Iesind de la pangar, ne-am plimbat prin micuta curte, am intrat in biserica veche a manastirii, dupa care am pornit spre urmatoarea destinatie: manastirea Bistrita.

Cand am ajuns la manastirea Bistrita, tocmai se terminase slujba, iar maicutele faceau curat, incercand cu multa delicatete sa nu deranjeze pelerinii. In biserica, in partea stanga se afla moastele Sfantului Grigorie decapolitul, ocrotitorul manastirii. Aici erau pelerini, ce asteptau cu rabdare sa se inchine la moastele sfantului. Ne-am asezat si noi, am multumit Sfantului ca ne-a ajutat sa ajungem la manastire, ne-am rugat si am vurt sa plecam. Dar sotul meu a vazut ca toata lumea avea sticlute in care punea ulei de la candela sfantului, asa ca a intrebat o maicuta daca nu cumva ne poate ajuta cu un recipient pentru a putea sa luam si noi putin ulei sfintit. Maicuta ne-a spus sa asteptam si sa avem putintica rabdare, ca gaseste dansa o solutie. Si intr-adevar ne-a ajutat cu multa dragoste. Am cerut voie sa facem si cateva poze, ne-au dat voie, insa cu rugamintea de a le tine pentru noi, asa ca nu le pot posta. Spre deosebire de alte manastiri, biserica de aici este foarte inalta si maiestuoasa.

Am pornit spre urmatoarea destinatie: manastirea Horezu si localitatea Horezu, renumita pentru ceramica populara.

Manastirea Horezu (cunoscuta si sub denumirea de Hurezi), situata la o distanta de 43 km fata de Ramnicu Valcea, a fost ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu. Am mers, am vizitat, ne-am inchinat, am admirat. Din pacate nu am putut face fotografii decat pe afara, pentru ca in biserica era anunt ca este interzisa fotografierea.

La o distanta de numai 2 km de manastirea Horezu se afla schitul cu hramul Sfantul Stefan. Schitul se afla chiar la marginea padurii, astflel ca, la sosire, am fost intampinati de o caprioara, care insa, s-a speriat de noi si fugit inainte sa o putem fotografia. La schit am fost intampinati de o maicuta, care ne povestea ca padurea la marginea careia se afla schitul este o padure de ciresi. Acestia fiind foarte inalti, fructele nu pot fi culese, astfel ca toamna, dupa ce cad, se infrupta din ele, caprioare, porci mistreti si mai da tarcoale si cate o vulpe. Deci mereu au vizitatori.

Am vizitat micuta biserica a manastirii, cu bunavointa maicii am facut si cateva fotografii pentru colectia personala. Ne povestea maica faptul ca, in jurul manastirii Horezu se afla un numar de 4 schituri, amplasate in forma de cruce fata de manastire. Celelalte trei schituri sunt: Biserica Bolnita, Schitul Sfintii Apostoli si Biserica Sfintii Ingeri.

Am pornit mai departe spre orasul Horezu, spre a admira ceramica specifica locului, numai ca la un moment dat, am trecut de un indicator ce ne indrepta chiar spre centrele de olarit. Tarziu ne-am dat seama ca l-am ratat, asa ca nu ne-am intors.

Vazand ca se apropie de ora 17, dar ca suntem doar la cativa kilometri de Culele de la Maldarasti, am pornit spre ele. Desi am ajuns la 17 si 15 minute, iar afisul de pe poarta spunea ca ultimii turisti sunt primiti la ora 17,30 nu era nimeni in zona. Sunand la numarul de telefon afisat, ni s-a raspuns, cu multa nonsalanta, de catre o doamna, ca programul s-a terminat, chiar daca nu era 17,30, iar portile de intrare in muzeu erau deschise. Nu-i nimic, vom reveni altadata. Acum am admirat doar curtea.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit la muzeul trovantilor, de fapt “Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor”, un muzeu in aer liber ce se afla, intr-o curba, chiar la marginea soselei care leaga Ramnicu-Valcea de Targu Jiu, la o distanta de numai 8 km fata de localitatea Horezu. Daca doriti sa vizitati ”pietrele care cresc” trebuie sa fiti extrem de atenti, pentru ca foarte usor se trece de indicator si de portile ce permit accesul in rezervatie.

Pe partea opusa, este amenajata o mica parcare pietruita, unde poate fi lasata masina. Nu pot spune ca am vizitat aceasta rezervatie care se intinde pe o suprafata de aproximativ 1 ha, pentru ca doar am facut cativa pasi, fiind obositi si infometati. Aceste pietre se formeaza din malul nisipos din apropiere, luand diverse forme, se desprind si cad rostogolindu-se. Cand am intrat in rezervatie, am avut o senzatie stranie, ca acele pietre “ne simt”, parca le asteptam sa se miste. A fost un sentiment tare ciudat, care mi-a creat o stare de neliniste, dar m-am bucurat ca i-am vazut si imi doresc sa merg sa ii revad, dar nu asa obositi dupa o lunga calatorie.

 se poate observa un trovant agatat, care se forma 

LA MANASTIRI

                                O NOUA ZI DE CONCEDIU, SCURTA PLIMBARE

Conform obiceiului nostru, cu care v-am obisnuit, seara am facut planurile pentru a doua zi. Ne-am gandit sa mergem la manastirile din zona: Arnota-Bistrita-Horezu, muzeul trovantilor si culele oltenesti. Dar, pentru ca ne-am trezit ceva mai tarziu, ne-am dat seama ca nu avem timp sa le vizitam pana la ora servirii dejunului, asa ca am facut o mica schimbare de destinatie: dimineata, dupa micul dejun si tratament am pornit spre manastirea Govora, situata la o distanta de numai 8 km fata de statiune.

Dupa ce am vizitat manastirea, am mers la magazin sa vedem ce putem cumpara ca si amintire. Aici am intalnit o maica in varsta, tare simpatica, primitoare, sociabila si cu multa evlavie la Maica Domnului. Am cumparat cate ceva si, cand sa plecam, am vazut o icoana foarte frumoasa cu “Intrarea Maicii Domnului in biserica”. Vazand ca ne-a placut si ne-am hotarat sa o cumparam ne-a povestit ca Maica Domnului este ocrotitoarea noastra, a tuturor. Este maica noastra si are grija de noi, indiferent ca suntem credinciosi sau nu, ca o respectam sau nu. Bineinteles ca totul a fost sub forma de pilde, in special din viata dansei, atat ca si copil, cat si ca monahie.

Am stat muult de vorba cu maicuta, ne-au mers la suflet vorbele ei, sfaturile, invataturile spuse cu glas dulce, oltenesc. Cand am plecat de acolo, parca pluteam. Odata intorsi in statiune, ne-am plimbat prin parc si apoi ne-am retras la vila, urmand ca a doua zi sa plecam spre celelalte manastiri.