Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (X)
Parintele
Tihon a fost unul dintre marii asceti ai Sfantului Munte. A vietuit la marginea
pustiei Kapsala, deasupra Kaliagrei, intr-o chilie a Manastirii Stavronikita. Era
rus. Din copilarie avea o mare inclinatie nu numai spre monahism, ci si spre
viata pustniceasca. Parintii sai nu i-au dat binecuvantare sa se faca monah de
mic pentru ca il vedeau pe copilul lor voinic si cu fire vioaie. I-au dat insa
voie ca de la varsta de saptesprezece ani pana la douazeci de ani sa viziteze
manastirile. Atunci a mers si s-a inchinat la aproape doua sute de manastiri,
facand calatorii lungi in diferite regiuni ale nesfarsitei Rusii.
Intr-o
provincie s-a chinuit mult, pentru ca locuitorii de acolo mancau paine de secara.
Timotei – acesta eta numele sau de botez – nu manca nimic in afara de paine. Painea
de secara are de obicei un miros neplacut si se face precum noroiul cand se
raceste, asa ca Timotei nu a putut sa o manance. Din aceasta pricina era
epuizat. A mers, asadar, la un brutar, de la care mai ceruse si altada paine,
ca sa-l roage sa ii dea putina paine alba. Brutarul insa, cand l-a vazut, a
inceput sa strige inca de departe si l-a alungat.
Instristat
si sfarsit de puteri, Timotei s-a asezat pe marginea drumului si cu toata
simplitatea sa copilareasca s-a rugat Maicii Domnului zicand: “Maica Domnului,
ajuta-ma, pentru ca am sa mor pe drum, inainte sa ma fac calugar! Nu pot manca
aceasta paine”
N-a
apucat sa-si termine rugaciunea, cand deodata i-a aparut o tanara (insasi Maica
Domnului) cu fata luminoasa, plina de Har, avand zugravita pe ea frumusetea
harismelor sale. I-a dat o paine alba si indata a disparut. Atunci Timotei s-a
pierdut cu firea. Nu-si putea explica aceasta intamplare. Prin minte ii treceau
felurite ganduri. Se gandea ca poate fiica brutarului l-a auzit cand a cerut
paine, i s-a facut mila de el si i-a spus tatalui ei sa-i dea putina paine
buna.
S-a
ridicat si a mers din nou la brutar ca sa-i multumeasca. Dar acela a crezut ca
isi bate joc de el si l-a ocarat cu manie: “Hai, pleaca de aici! Eu nu am nici
femeie, nici fiica”.
Dupa
ce a mancat din acea paine binecuvantata si s-a intarit trupeste si
duhovniceste, Timotei si-a continuat pelerinajul. Dar acea intamplare
inexplicabila staruia in mintea sa.
A
trecut multa vreme, fara ca nedumerirea sa sa se dezlege, dar dupa un timp,
cand un monah i-a dat o carte cu icoanele facatoare de minuni ale Maicii
Domnului din Rusia si a vazut-o pe Maica Domnului de la Kremlin, inima i-a
saltat de evalvie, ochii i s-au umplut de lacrimi de recunostinta si a zis: ‘Ea
este cea care mi-a dat painea alba”. Si a inceput sa sarute icoana de pe carte.
De
atunci a inceput sa o simta pe Maica Domnului mai aproape de el, precum copilul
pe mama lui.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
