Cuvant de invatatura

Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Manastirii din Dalmat si ale Sfantului Cuvios Visarion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

În această zi, cuvânt despre cum se cade să stăm în biserică.

Veniti de ascultati, fiilor si iubitilor mei frati, si eu vă voi spune vouă că în biserica lui Dumnezeu venind, trebuie, cu mare pază si cu frica lui Dumnezeu, să ascultăm cântarea în vremea Sfântei Liturghii si să nu vorbim despre cele lumesti în biserica lui Dumnezeu. Că, tot asa, si înaintea împăratului celui pământesc, supusii stau cu frică, să nu le găsească lor împăratul vreo pricină. Si atâta sârguintă au pentru împăratul cel pământesc, că, înaintea lui, nu îndrăznesc să. privească nici măcar frate spre frate. Iar de ar privi apoi, îndată, împărăteasca mânie îl si pedepseste. Deci, pe cât ni se cade nouă, iubiti frati, stând în biserică, înaintea lui Dumnezeu, să nu vorbim unul cu altul, nicidecum, ci doar să avem mintea si inima la cele de sus, luând parte la cântare si la rugăciune. Să nu faci strâmbătate bisericii, vorbind, certându-te, rîzând si dormitând, părându-Ńi-se că nu gresesti, ci, mai bine, ascultă si ia aminte ce grăiesti si toată grija să o lepezi în acea vreme, ca unul care vrei să primesti pe împăratul tuturor, că Împărat al împăratilor este. Deci, cei ce voim să ne mântuim, trebuie să fim cu mintea curată în ceasul rugăciunii si să nu gândim la desertăciuni, neîntelegând înselările si mestesugurile diavolului. Oare, nu cunoastem noi, cu câtă dreptate aduce Dumnezeu mânia Sa si pedepseste pe cei ce gresesc? Si asupra celor ce nu ascultă porunca păstorului? Că cei nesupusi, care nu ascultă de preoti, mare păcat fac. Că ei zic: „Nu stim a cânta.” Vă întreb, pentru ce nu stiti? Veti zice: „Nu întelegem cele ce se citesc în biserică.” Voiti, oare, să vă spun vouă, de ce nu întelegeti? Pentru că veniti rar la biserică, iar, în ceasul slujbei, voi stati afară, glumiti si râdeti. Si asa vă adunati laolaltă, nu ca să vă faceti mai buni, ci, mai răi, cum spune Sfântul Pavel; pentru aceasta nu întelegeti cele ce se fac în biserică.

Căci, dacă venim la biserică, să aducem jertfă lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, a celor vii si a celor morti, să-I multumim pentru binefacerile primite, ca să înnoiască Domnul în noi harul Sfântului Duh, prin împărtăsirea cu Hristos, si să ne întărească pe calea mântuirii, Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Vasile cel Mare

 Pentru rugaciunile Sfintului Sfintit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare, despre moarte.

Fratilor, să ne temem de moarte si să ne înfricosăm. Să ne temem si de focul gheenei, că vesnic este. Să ne temem de foc, că nestins este. Să ne temem de tartar, că n-are parte de bucurie. Să ne temem de întuneric, că nu se împărtăseste de lumină. Să ne temem de viermi, că fără de moarte sunt. Să ne temem de îngerii cei de la judecată, că nemilostivi sunt. Vai si amar mie, că Tu, Doamne, grăiesti cu tărie, iar eu nu Te aud, când îmi vorbesti mie. O, suflete, depărtează-te de la toate spurcăciunile si de la toate lucrurile cele rele. Vai mie, că lăcasul Tău l-am spurcat si pe Duhul Sfânt L-am scârbit, Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale si Judecătile. Că, pentru un păcat mic mă lipsesc si mă despart de desfătarea Raiului si de Împărătia cerurilor si fără de moarte mă voi osândi si, pentru dulceata trupească, focului mă dau. Dreaptă este judecata Domnului, că mă învată pe mine si eu nu o ascult, îmi aduce mărturii, iar eu le batjocoresc.

Asa vei începe a grăi înaintea mortii, cu părere de rău. Drept aceea, fratilor, nimic să nu cinstiti decât dragostea. Că mult gresim, în toate zilele, în toate vremile, ceasurile si noptile. Pentru aceasta, dragoste să avem, că ea acoperă multime de păcate. Ce vom folosi, fiilor, măcar de am dobândi toată lumea, iar mântuitoarea dragoste nu o vom avea? Si ce ar folosi, de ar face cineva o masă mare, ca să ospăteze împărati si domni si ar găti de toate celelalte bunătăti, câte îi trebuie, iar bucatele n-ar avea sare? Oare s-ar putea să mănânce cineva din masa aceea? Si nu numai că a gătit toate acele bunătăti în zadar, dar se va simti si rusinat, fată de cei chemati. Asa, si aici, fratii mei, ce vom spori, ostenindu-ne în desert, atât de mult, fără de dragoste? Că, fără de dragoste, tot lucrul este necurat. De ar avea cineva feciorie, postire, priveghere, rugăciune, primire de străini sau ar aduce dar lui Dumnezeu si roadele sale la biserică, sau orice altceva de ar face, fără de dragoste, toate ca nimic se arată lui Dumnezeu, că nu are trebuintă de ele. Să nu gândesti că, fără dragoste, vei face ceva, vreodată. Iar de vei zice: „Nu voiesc să mă împac cu fratele meu, dar pe Hristos îl iubesc”, vei fi un mincinos, căci te arată pe tine Ioan Apostolul, zicând: „Sfârsitul legii este dragostea.” O, ce putere are dragostea cea nebiruită. Si ce putere are dragostea cea nemăsurată. Nimic nu este mai mare, decât dragostea, nici în cer, nici pe pământ. Această sfântă dragoste este începutul faptelor bune. Dragostea este semnul a toată fapta bună. Este sarea tuturor bunătătilor. Ea nu se înaltă. Este împlinirea legii. Dragostea s-a sălăsluit în inima lui Abel. Ea le-a ajutat patriarhilor; drept aceea, au si păzit-o. Tot ea a sălăsluit si în profeti. Dragostea l-a făcut, si pe David, lăcas al Duhului Sfânt. Aceasta, încă, si pe lov l-a întărit. Si ce să grăiesc mai mult? Ea, si pe Fiul lui Dumnezeu, din cer, la noi L-a pogorât. Din dragoste tot lucrul bun s-a făcut. Că prin ea moartea s-a omorât, iadul s-a robit si Adam s-a înnoit. Prin dragoste, una s-au făcut, îngerii cu oamenii. Prin dragoste, Raiul s-a deschis. Pentru dragoste, împărătia lui Dumnezeu s-a propovăduit. Prin ea, pustietătile s-au prefăcut în niste cetăti, iar pescarii s-au înteleptit. Ea muntii si pesterile s-au umplut de cântări. Ea a învătat pe bărbati si pe femei, să umble pe calea cea strâmtă si cu greutăti.

Dar, cum să tac despre faptele dragostei, de care si îngerii se minunează? Dragostea este aducătoarea a tot lucrul cel bun. Fericit este omul, care a aflat dragostea cea adevărată si nefătarnică, precum a zis Stăpânul, că mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca, adică, cineva să-si pună sufletul său pentru aproapele. Pe această dragoste, avînd-o Pavel Apostolul, a zis: „Dragostea nu face rău aproapelui, nu răsplăteste nimănui, rău pentru rău, nici clevetire pentru clevetire.” Deci, pe această dragoste aflând-o, pe nici unul nu-l vei trece cu vederea, nici nu vei învrăjbi, nici nu vei cârti, nici nu vei urî pe fratele tău, cândva. Si vei iubi, nu numai pe cei care te iubesc, ci si pe cei ce te urăsc pe tine. Această dragoste sfântă, avînd-o întâiul Mucenic Stefan, pentru cel ce-l ucideau cu pietre, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Fericit este omul acela, care, mai întâi de toate, o are pe ea, că plata lui în fiecare zi creste. Acestuia i s-a pregătit cununa. Pe acesta toti îngerii îl fericesc. De acesta, Dumnezeu, niciodată, nu se desparte, că Dumnezeu dragoste este. Cela ce petrece în dragoste întru Dumnezeu petrece si Dumnezeu întru el. Si, prin dragoste, toate sunt Domnului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

MFC-DOBROGEA

 Frumuseți din Munții Măcinului -Dobrogea

sursa foto: fotografiile sunt realizate de un prieten al copiiilor de la Centru, un iubitor de natura și drumeții.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel, ale Sfantului Ierarh Mitrofan, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfintelor Mironosite Marta si Maria, surorile Dreptului Lazar, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cinstirea preotilor.

Ascultati pe Pavel, care zice: “Fratilor, ascultati pe mai marii vostri si vă supuneti lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, avînd să dea de ele seamă” (Evr. 13,17). Pentru aceasta, si mai mult să-i cinstiti pe dânsii. Că tu te îngrijesti numai de ale tale, doar ti-ai îndrepta viata ta bine, iar, de altii, nu ai nici o grijă. Iar preotul, chiar de si-ar îndrepta viata lui, dar dacă de tine n-ar purta grijă si de nu te-ar îndrepta bine, atunci, împreună cu cei răi, se va osândi. De va avea si învătătură si asezare nedreaptă, să nu-l ascultati pe el. Iar de va învăta drept, apoi, la viata lui să nu te uiti, ci cuvintele lui să le asculti. Si să nu-i zici: “Cum, mie îmi zice, iar, el singur, nu le face?” Fiindcă aceasta este slujba lui, ca, adică, să nu se lenevească, ci să grăiască către toti; iar de nu va grăi, judecată va lua. Deci, de nu-l vei asculta pe el, te vei osândi. Precum zice Domnul: “Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine” (Luca, 10,10). Si cel ce vă huleste pe voi, pe Mine Mă huleste. Nu, fratilor, nu se cade oilor să hulească pe păstor, pentru că el, în toate zilele, pentru tine si pentru toti fratii tăi aduce slujbă dimineata si seara, se roagă lui Dumnezeu, în biserică si afară de biserică, umblând cu crucea si pentru tine rugându-se. Deci, socotind acestea toate, să-l cinstim pe el în tot chipul, ca pe un părinte. Iar, de vei zice: “Este spurcat si rău”, nu ti se cade tie să-l judeci. Că, chiar si Păstorul cel bun, de s-ar ruga pentru tine lui Dumnezeu, ce ar folosi, dacă tu vei fi un necredincios? Sau si spurcat de ar fi, ce te vatămă pe tine spurcăciunea lui, dacă vei fi credincios? Că preotul numai îsi deschide gura sa, iar toate le face Dumnezeu. A căruia este Slava, în veci! Amin.

 

 

(Proloage)

De 1 Iunie

 PETRECEREA DE 1 IUNIE

A fost o perioada scurta de timp in care am suspendat activitatile cu copiii de la Centrul Educational. Insa am simtit ca nu pot sa nu fiu alaturi de copii chiar de 1 Iunie, de ziua lor. Pentru ca timpul a fost scurt si nu am avut timp sa ma organizez, am rugat parintii sa ma ajute. Astfel, cu multa bucurie, mamici si bunici au facut prajituri, au cumparat sucuri si fructe, iar taticii s-au ocupat de fotografii si muzica.

Pentru a avea timp mai mult de joaca si distractie, am organizat totul sambata, in ultima zi din luna mai. Am crezut ca vom fi impreuna o ora-doua, dupa care am timp sa ma pregatesc pentru ziua de duminica. Surprizaaaa……copiii au fost atat de incantati de tot ce li s-a pregatit incat au plecat acasa in jur de ora 20.

Inainte de petrecere, parintele a binecuvantat bunatatile si a adresat copiiilor un cuvant de invatatura.

Muzica, joaca, multa voie buna, iar la final sesiune de fotografii.

cuvant de invatatura

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Luchilian, Ipatie si Paula fecioara, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt de învătătură către femei, ca să fie tăcute.

Ascultati, femeilor, poruncile lui Dumnezeu si vă învătati a tăcea, ca să vă mântuiti sufletele voastre. Că din început a zis Domnul către Eva: „Din bărbat esti luată, acesta te va stăpâni pe tine, căruia tu te vei supune în tăcere.” Că femeia, cinstind pe bărbatul ei, se arată înteleaptă si lăudată înaintea tuturor si, cinstită si binecuvântată, de Dumnezeu va fi. Femeile să nu se împotrivească bărbatilor lor. Că, precum Hristos este cap Bisericii, asa si bărbatul este cap femeii. Si, precum Biserica se supune lui Hristos, asemenea si voi, femeile, întru toate să vă supuneti bărbatilor vostri. Si femeile în biserică să tacă. Că urât lucru este, ca să grăiască în biserică femeile. Iar de voiesc să întrebe ceva, acasă să întrebe, pe bărbatii lor. Femeia bună si tăcută este cunună bărbatului ei. Cel ce a aflat femeie bună, scoate din casa sa multe bunătăti. Femeile cele întelepte zidesc si întăresc casele, iar cele fără minte, le risipesc cu faptele si cu vorbele lor. Bărbatul femeii bune este fericit; se veseleste bărbatul de femeia cea bună si anii lui trec fără necazuri. Cinste bună, de la Dumnezeu, este femeia tăcută. Iar femeia limbută este o încercare, de la Dumnezeu, pentru păcatele bărbatului. Si vai de acel bărbat, care caută la fata femeii rele si ascultă cuvintele ei si nu caută la faptele ei, ca numai, din acelea, să o cunoască pe ea. Este mai bine să bolească de friguri, decât să fie stăpânit de răutatea femeiască. Că frigurile, după ce îl scutură, îl lasă, iar răutatea femeiască, până si la moarte, pe bărbatul ei îl usucă. Deci, să ascultati pe. Pavel, care zice: „Nu îngăduiesc femeii, nici să învete pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea linistită” (I Tim. 2, 12).

 

(Proloage)

FINAL DE MAI

 BUCURIILE LUNII MAI

 Mai, ultima luna de primavara, a fost o luna ploioasa, in care soarele s-a lasat asteptat. Insa a fost o luna in care ne-am propus (si cred ca am si reusit) sa ne bucuram mai mult.

-        Inceputul de luna, atunci cand vremea frumoasa ne-a lasat, dupa orele de serviciu am  continuat sa renovam la tara acea camera pe care dorim sa o transformam in camara, dar ne-am ocupat si de ceva conserve. Dupa 8 ore de stat la birou, in fata calculatorului, aceste activitati facute afara, au fost o adevarata binecuvantare.

-     Tot la inceput de luna am facut si o mica excursie la manastirea Pantocrator, pentru a ne inchina la moastele Sfintei Elena. A fost o dimineata de poveste, cu relaxare, cu bucurie.

-        A venit primavara, timpul este placut (nici extrem de cald, nici foarte frig), asa ca sezonul plecarilor a inceput. Avem o tara atat de frumoasa, cu multe locuri minunate. Insa cateva dintre ele ne sunt foarte dragi si, ori de cate ori avem posibilitatea revenim cu bucurie. Un astfel de loc este Govora, unde am petrecut in luna mai, un week-end minunat, in care am reusit sa ne relaxam si sa ne odihnim;

-        Am rezolvat cu conservele de verdeturi. Stau cuminti la congelator sau in borcane loboda, spanacul, stevia si urzicile. La fel si leusteanul.

-        Parintii si socrii ne povestesc adeseori despre bunicii lor, asa ca, in urma cu cativa ani am hotarat, impreuna cu sotul, ca in fiecare an sa facem un parastas doar pentru ei. De fiecare data ne aducem aminte vara, cand este foarte greu sa il facem din cauza caldurii si tot amanam pana cand ne trezim in miez de iarna. Anul acesta am stabilit  sa il facem inainte de a veni perioada caniculara. Asa ca, luna mai a fost perfecta;

-        Pentru ca am facut acest parastas la o mica biserica din Mizil, dupa slujba, sotul meu mi-a facut surpriza de a servi masa pe plaiuri buzoiene,  la pensiunea Casa cu Tei, un loc unde revenim de fiecare data cu drag;

-        Am reluat activitatile la Centrul Educational cu o vizita la Gradina Zoologica de la Bucov. Bucuria copiiilor a fost contagioasa pentru noi, adultii;

-        Dupa o perioada ceva mai lunga, am avut bucuria sa avem nepotii alaturi de noi o intreaga duminica;

-        Am incheiat luna intr-o nota de mare veselie, pentru ca, impreuna cu parintii, am organizat o frumoasa petrecere pentru copiii care vin la Centrul Educational al parohiei Sfantul Gheorghe Nou;

-        Doamna preoteasa de la parohia unde ne desfasuram activitatea de voluntariat, a transmis tinerilor si copiiilor o invitatie de dona haine, incaltaminte, jucarii si alimente pentru o asociatie care au avut ca activitate “Daruieste, un om zambeste”. Copiii, tinerii si parintii s-au mobilizat si, in decurs de o saptamana s-au strans numeroase donatii, care au fost ridicate de reprezentantele asociatiei.

Invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava si ale Sfantului Ierarh Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur.

De ai deprindere de păcate, să pui asupra ta frica de Dumnezeu si a chinurilor cele vesnice si te vei birui, cu adevărat. Că nu este nici o osteneală să nu tii mânie fată de cel ce te-a supărat pe tine. Ce osteneală sau durere este ca să te rogi lui Dumnezeu, Celuia ce-ti dă, si să ceri multime de bunătăti, cu osârdie? Ce durere ai, dacă nu zici ceva rău, nimănui? Ce împiedicare îti este a lepăda pizma si vrajba? Ce osteneală este a iubi pe aproapele? Ce vei pătimi, dacă nu vei grăi cuvinte de rusine, nici nu vei cleveti, nici nu vei defăima? Ce greu îti este a nu te jura? Ce împiedicare este să nu fii milostiv? Că, dacă postesti si flămânzesti, să arăti numai cu fapta. Adică, de vei vedea pe un sărac, să-l miluiesti. De vei avea vrăjmas, să te împaci cu dânsul. Dacă ai prieten bine sporit, să nu-l pizmuiesti. De vei vedea vreo femeie frumoasă la fată, să nu o poftesti pe ea. Că nu numai gura să flămânzească, ci si ochiul si auzul si mâinile si picioarele si toate măduIarele trupului tău.

Iarăsi, să stii si aceasta, că în tot locul se cade a ne ruga. leremia în groapa cu noroi a fost, însă, se ruga lui Dumnezeu. Daniil era în groapa cu lei, dar a chemat pe Dumnezeu. Cei trei tineri au fost în cuptor, dar pe Dumnezeu chemau. lov sta pe gunoaie, dar pe Domnul L-a văzut. Moise în mare era, dar Domnul i-a zis lui: “Ce strigi către Mine?” Tâlharul pe cruce era si a deschis Raiul. Deci, si tu, oriunde ai fi, ori pe cale, ori pe mare, ori în tîrg, în oricare casă si loc, roagă-te cu cuget curat si Dumnezeu te va auzi pe tine. Că al Lui este pământul si marginile Lui, si în tot locul stăpânirea Lui. Acum si pururea si în vecii vecilor Amin.

Cuvant al Sfantului Efrem Sirul

Pentru rugaciunile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful si cei impreuna cu el, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre fapta bună.

Zis-a un oarecare dintre Sfinti: „Cugetă cele bune, ca să nu cugeti cele rele, fiindcă mintea nu suferă să fie fără de lucru. „Să dăm, deci, mintii noastre, cugetarea cuvintelor lui Dumnezeu, în rugăciuni si la întelegerea celor bune. Că desarta cugetare, odrăsleste lucruri ale desertăciunii, iar cugetarea bună, dă rod bun. Să avem în minte si aceasta: multi tirani au stăpânit tări si cetăti si lauda lor s-a stins si s-a făcut ca si cum n-ar mai fi fost. Câti împărati, împărătind peste multe neamuri, nu si-au ridicat statui si stâlpi, gândind că prin acestea vor fi pomeniti după iesirea lor din viată. Si, după dânsii, au venit altii si au spart statuile lor, au sfărâmat semnele lor si, stergând vechile imagini, chipul lor l-au zugrăvit. Dar si lucrurile lor, de altii au fost stricate. Iar altii, morminte stălucite si-au pregătit, părându-li-se că, prin aceasta, îsi întăresc nume vesnic, zugrăvindu-si deasupra mormântului chipul lor. A venit însă, alt neam, s-a dat ocârmuirea sub stăpânirea altora, si acestia, voind a curăti mormintele după cuviintă, au mutat oasele lor, ca pe niste pietricele. Si la ce le-a folosit lor sicriul cel de mult pret, cel în chipul piramidelor? Deci, toate lucrurile desertăciunii, întru nimic s-au prefăcut. Iar cu cei ce se îmbogătesc în Dumnezeu si s-au slăvit întru Dânsul, nu se întâmplă asa, pentru că viată vesnică si-au pregătit si slavă neîncetată. Că toate vor trece, când va voi Ziditorul, iar slava Sfintilor, nu va avea sfârsit.

Deci, să ne sârguim a face roade de pocăintă, ca, nerămânând afară de bucuria aceea, să nu fim trimisi în pământ întunecat, în pământul întunericului celui vesnic. Intră dacă vrei, în cămara ta si închide usile, astupă încă si ferestrele si stai înlăuntru si vei vedea ce fel de chinuire are întunericul, măcar că nu suferi nici o durere, si măcar că este în puterea ta să deschizi, când vei voi, si să iesi. Deci, cu cât mai nesuferită va fi durerea în întunericul cel mai dinafară, unde este plânsul si scrîsnirea dintilor? Uită-te înlăuntrul hornului tău, celui plin de funingine si ridică-ti ochii tăi la răsăritul soarelui si vezi deosebirea si fugi de lucrurile întunericului. Răutatea este întuneric, iar fapta bună lumină. Răutatea săvârsită, înnegreste pe lucrătorul ei, iar fapta bună, făptuindu-se, străluciti îi face pe cei ce o săvârsesc.

Nu socoti, iubite, că numai tu singur te necăjesti, mai mult decât toti, pentru că tot capul în durere se află si toată inima în necaz. Că, precum nu este cu putintă să scape cineva de aer, pe pământ fiind, asa, cu neputintă este omului să nu fie ispitit de dureri si de necazuri, în viată fiind. Cei care, în jurul celor pământesti, îsi duc viata si se zbuciumă, acestia, în această lume, se vor si necăji, precum si cei ce aleargă după cele duhovnicesti si cu cele duhovnicesti se ostenesc, acestia fericiti vor fi, că mult este rodul lor în Domnul. Ai răbdare desăvârsită în tot lucrul la care ai fost chemat. Întăreste-ti ancorele si funiile, ca nu, câte putin, corăbioara ta să fie împinsă în noian, la adânc, că atunci, pătania ta te va învăta de câtă pace te împărtăseai, când erai la liman. Lumea se aseamănă cu adâncul mării, iar limanul cu viata pustnicească. Nu iubi a umbla. Si, ca să zic si aceasta, după ce înconjurăm toată lumea, la urmă, oare nu chilia ne asteaptă pe noi, de vom voi a ne mântui? Si, dacă în viata de obste nu ne împăcăm, iar cu pustnicia nu ne linistim, apoi unde va fi lăcasul nostru?

Deci, să nu fim nepurtători de grijă, urând osteneala. Dacă robi sântem Mântuitorului nostru Dumnezeu, să nu ne rusinăm de lantul necazurilor, ci, cu bucurie să-l răbdăm, asteptând venirea Lui cea din ceruri, ca pe noi să ne numere împreună cu ceata Sfintilor. Că, cei ce s-au împărtăsit de patimile Lui, părtasi vor fi si mângîierii.

Deci, să ne câstigăm durerea de bună voie si răbdare aleasă, de noi

însine, pentru frica lui Dumnezeu. Si să nu fugim de răbdare, de smerita cugetare, de înfrânare, de împreună-pătimire. Si zic, împreună-pătimire, nu ca să ajuti aproapelui, spre răutate, ci, ca să ajuti aproapelui la cele duhovnicesti, să ai, adică, umilintă si lacrimi. Si, chiar de nu este de fată lacrima cea văzută, să petreci în sfărâmarea inimii, fiindcă si în lacrimi este deosebire. Fericit este cel ce vede, ca într-o oglindă, pe Domnul în sufletul său si îsi varsă inima sa cu plângere, înaintea bunătătii Lui, că rugăciunea Lui se va auzi.

Îti încredintez tie si o altă arvună, în Domnul, ca unui om al lui Dumnezeu, care vrei să te mântuiesti: când te ridici de la masa cinei, nu înconjura chiliile, ci linisteste-te în chilia ta, că pe multi a amăgit diavolul, cu vinul. Drept aceea, ridicându-te de la mângîiere, dacă te vei duce în altă chilie, este semn că nu ai frică de Dumnezeu si te răzvrătesti. Că, din acest fel de sederi împreună, se pricinuiesc căderile sufletelor, mai ales, când se linisteste toiagul proistosului. Că, cei ce nu voiesc să-si înfrâneze mintea lor, din dumnezeiască frică, au trebuintă de frica omenească, ca, prin aceasta, să se depărteze de cele nefolositoare, precum robul se întelepteste, prin asprimea stăpânului.

Deci, ia aminte la tine însuti si nu defăima; că, filozofînd în vin, nici altuia nu vei fi folositor, nici tie însuti. De ai învătat, pe de rost, toată dumnezeiasca Scriptură, caută ca nu cumva, să se înalte gândul în tine, pentru aceasta, că toată Scriptura, cea de Dumnezeu insuflată, învată smerita cugetare. Iar cel ce cugetă sau făptuieste cele potrivnice celor ce a învătat, acela s-a făcut pe sine călcător de lege. Dacă duhul mândriei, sau al iubirii de stăpânire, sau al bogăjiei, te-ar supăra pe tine, să nu te lasi furat de ele, ci, si mai mult, să stai vitejeste împotriva războiului viclean al duhului înselător. Gândeste-te si la zidirile cele de demult si la chipurile cele învechite, la stâlpii cei cu totul mâncati de rugină si să-ti aduci aminte, în gând, si să te întrebi, unde sunt cei ce le-au zidit si mesterii, care le-au lucrat pe acestea, si sârguieste-te a plăcea lui Dumnezeu, ca să te învrednicesti de Cereasca Împărătie. Pentru că „tot trupul este ca iarba si toată slava lui, ca floarea ierbii” (I Petru 1, 24). Ce lucru este mai mare si mai slăvit decât Împărătia? Pe aceasta, cei ce au dorit-o, au aflat-o, mărind pe Împăratul Cerurilor si Domnul pământului lui întreg. Căruia se cuvine lauda, slava si împărătia în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)