POVESTI DE DRAGOSTE

MAI SI CITIM

Printre picaturi, in putinul timp liber, reusesc sa citesc. In ultima perioada m-am delectat cu:

Incredibila intoarcere – Rachel Lindsay

Eroii principali ai cartii sunt Adrien si Natalia, doi tineri ce s-au vazut, s-au indragostit si s-au casatorit. Numai ca viata nu este niciodata simpla, asa ca soarta i-a despartit pentru 8 ani. In timp ce Adrian incerca sa-si refaca viata, Tania incerca prin toate mijloacele sa ajunga la el. In final a reusit, insa nimic nu a fost asa cum s-a asteptat. Totusi, incet-incet, sunt date la o parte toate obstacolele ce-i despart si, la final raman impreuna, la fel de indragostiti ca in prima zi.

O alta viata – Anne Weale

Eroina cartii este Jane Baron, o tanara orfana ce lucreaza la hotelul unchiului ei si care viseaza sa calatoreasca. Putinul timp liber pe care il are il petrece pe malul marii, privind la vapoare si visand la viitor. Intr-o zi se intalneste pe plaja pustie cu David Ransome – un vestit fotograf – care, impresionat de povestea ei, de simplitatea si naturaletea ei, ii propune sa lucreze pentru el.

Suferinta in Tara Surasului – Anne Hampson

Lexa este profesoara, iar una dintre elevele ei este Alaco, o fetita a carei mama a murit intr-un incendiu, iar tatal considera ca din vina copilului nu si-a putut salva sotia. Afacerile lui Paul Mansell sunt in Thailanda, iar la plecare ii propune Lexei sa isi abandoneze profesia si sa devina bona fiicei sale. Desi initial refuza, pentru binele fetitei Lexa se razgandeste si merge in Thailanda pentru a fi alaturi de Alaco.

Un cuib de vulturi – Angela Carson

Eroina principala a romanului este Tay, o tanara ce lucreaza in domeniul constructiilor de masini, fiind proprietara firmei Hilliard, alaturi de tatal ei. Atunci cand firma are probleme si tatatl doreste sa fuzioneze, Tay nu este de acord simtind ca partenerii vor sa ii insele. Inainte de posibila fuzionare, participa la raliul din inima Africii alaturi de Sven Diamond, unul dintre directorii firmei rivale.

Lumea nu poate sta fara credinta

            Au incercat sa desfiinteze religia deoarece credeau ca religia creeaza probleme. Acum incet-incet vad si ei ca omul, atunci cand nu crede, nu are frana si devine fiara; nu poate sta fara idealuri. Un ziarist a mers la un politician vechi, comunist, si l-a intrebat:”La ce anume trebuie sa ia aminte politicienii de astazi ca sa reuseasca, ca sa nu esueze?”. Si acela a raspuns: “Noi am esuat deoarece ne-am pus cu Biserica”. Cu alte cuvinte, comunistii, care nu cred si nu au nici o nazuinta duhovniceasca, au inteles faptul canuse pot pune cu Dumnezeu. Acum in Serbia au inceput sa zideasca biserici in unele locuri. Dupa aceea au vazut din statistici ca acolo unde exista biserici, exista mai putini bolnavi psihici, se fac mai putine crime, etc. Nu cred, dar ca sa nu dea medicamente pentru boli psihice, fac biserici. Si Ceausescu, cu toate ca a fost “ceasului lui eshu” (necuviintei), cu toate ca spunea despre Crestinism ca e opiul poporului etc., spunea totusi despre crestini ca sunt oameni buni. Pentru ca toti cei ce credeau aveau frana; nu faceau neoranduieli. In timp ce ceilalti, care nu credeau, le faceau pe toate praf. Cati sfinti vom avea din Rusia! Acum se iau de comunism, iar comunistii incearca sa le justifice pe toate. “Lenin si Marx, spun ei, au fost de acord cu Hristos, dar n-au inteles duhul Lui, de aceea au facut crime, etc.”. Iar aceasta pentru ca s-au ridicat crestinii:”Vrem sa revenim la traditia noastra veche”. Mai spun apoi ca toate acestea pe care le-au facut la Revolutie le-au facut chipurile, pentru ca n-au inteles duhul lui Hristos!

            Va veni ceasul cand si carmuitorii cei necredinciosi, nu numai cei credinciosi, vor intelege ca daca nu exista credinta, lumea nu poate sta si de aceea impune, intr-un anumit fel, oamenilor sa creada ca sa poata tine lumea. Va veni o vreme cand de nu vei face rugaciune intr-o zi, te vor inchide la inchisoare! Vei da socoteala celui mai mare daca te-ai rugat sau nu! ….si astfel lucrurile vor reveni la locul lor.

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

BAILE BOGHIS SI IMPREJURIMI

PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A PATRA

Pentru cea de-a patra zi obiectivele turistice pe care ne-am propus sa le vizitam au fost: statiunea Baile Boghisului, casa muzeu Ligia Bodea din com Plopis si localitatea Simleul Sivlaniei. Dupa-amiaza am vrut sa vizitam cascada “Valul Miresei”, insa ploaia ce s-a pornit ne-a impiedicat. Am ajuns totusi pana la Barajul Valea Draganului.

Dis de dimineata am pornit spre Baile Boghis, insa un indicator ne-a indreptat pasii mai intai spre Schitul Poiana Starciului. Drumul pana in comuna este asfaltat, dar cativa km se parcurg pe un drum forestier destul de bun. La capatul destinatiei se deschide o frumoasa pajiste pe care este amplasata micuta biserica de lemn si corpul de chilii. Din pacate am admirat totul de afara pentru ca biserica era incuiata.

Baile Boghis este o statiune de interes local din jud. Salaj, asa cum am fost informati de indicatorul amplasat la intrarea in statiune. In localitate sunt numeroase pensiuni, una mai frumoasa decat alta, cu oferte de cazare atragatoare. Micuta statiune dispune de o baza de agrement care are bazine cu apa termala, atat in aer liber, cat si in spatiu acoperit. In zona bazinelor acoperite, ni s–a spus ca bazinul mare nu este functional fiind in plina actiune de renovare. Am aruncat o privire la bazinul mic.

Si aici, in zona bazei de agrement sunt oferite spatii de cazare, sub forma unor casute, amplasate chiar langa bazinele acoperite.

Din pacate, in apropiere se afla trei constructii imense, nefinisate, care dau un aer tare sumbru intregului ansamblu. Din cate ne-a povestit doamna de la receptie acestea reprezinta 2 hoteluri a caror constructie a inceput inainte de anul 1989 si care au fost lasate in paragina. In prezent se fac eforturi pentru finalizarea acestora.

Am vizitat si bazinele in aer liber. Aici erau in toi pregatirile pentru deschiderea ce urma sa aiba loc la 1 mai. Bazine pentru toata lumea: si pentru copii, si pentru ce-i ce vor sa inoate, ca si pentru cei ce vor sa se bucure doar de efectele terapeutice ale apei.

In apropierea Bailor Boghis, in satul Iza, se afla casa muzeu Ligia Bodea. Povestea acestui muzeu, spusa chiar de Ligia Bodea este urmatoarea:

In momentul in care bunicii au murit, Ligia, cu ajutorul parintilor, a transformat casuta acestora in muzeu. Pe langa lucrurile personale ale bunicilor, pe care le-a pastrat cu drag, a adunat de-a lungul timpului numeorase obiecte de uz gospodareasc, depozitandu-le in cele doua camere ale casutei batranesti.

Pasiunea Ligiei un se opreste aici. Visul ei este acela de a avea un muzeu in aer liber, in ale carui case turistii pot locui.

In prezent in curtea familiei Bodea se afla doua case vechi relocate. Prima dintre ele, este o casa ce dateaza aproximativ din anul 1900, din loc. Plopis. Casa a fost desfacuta barna cu barna si relocata in curtea familiei Bodea, fiind in prezent functionala. Ligia ne-a povestit cat de greu a fost, pentru ca si-a dorit sa pastreze de tehnica de constructie din anul 1900 si foarte greu a gasit mesteri.

Tot in curtea familiei se gaseste si o batoza de treierat foarte veche, precum si o moara. La momentul vizitei, se lucra la un spatiu pe care sa fie montata moara, pentru a deveni functionala.

Va invit cu drag sa mergeti sa vizitati muzeul, sa ascultati istoria si povestea fiecarui lucru si sa va bucurati de pasiunea unei tinere iubitoare de traditie si frumos.

Urmatorul popas al plimbarii a fost orasul Simpleul Silvaniei. Initial am vrut sa vizitam Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord, dar ne-am razgandit, asa ca ne-am plimbat si am admirat frumos oras transilvanean. Am intrat prin magazine, ne-am bucurat de amabilitatea oamenilor, am savurat cate o inghetata in parcul din centru si am pornit spre manastirea Bic aflata in apropiere.

Manastirea Bic se afla la o distanta de aproximativ 5 km de Simleul Silvaniei, in loc. Bic. Manastirea a fost construita in anul 1994 de catre maica Marina, ucenica parintelui Arsenie Boca.

Am vizitat, ne-am plimbat prin gradina superba a manastirii, apoi am plecat la drum spre pensiune. Dupa servirea mesei, am pornit spre cascada “Valul miresei”, dar vremea ne-a impiedicat.

 Ne-am intors spre Barajul Valea Draganului.

Desi risc sa ma repet, spun iar: Avem o tara minunata, o mica Elvetie, cu oameni harnici si ospitalieri. Sunt mandra ca sunt romanca.