AM CITIT “Cuviosul David Batranul”
Cartea
prezinta viata cuviosului David din Evvia, fiu de preot, cunoscut sub numele de
Cuviosul David Batranul, pentru ca, desi tanar de ani, era foarte intelept sau sub
numele de „Copilul Inaintemergatorului” pentru ca Sfantul avea, de mic copil, o
mare evlavie la Sfantul Ioan Botezatorul. La varsta de trei ani, a „disparut”
de acasa. Parintele si preoteasa l-au cautat impreuna cu oamenii din sat insa
nu l-au gasit. Dupa cateva zile de cautari, oamenii au venit cu ideea de a face
o Liturghie la vechea biserica aflata la marginea satului cu hramul Sfantului
Ioan. Cand au ajuns acolo, l-au gasit pe copil langa icoana Sfantului. Intrebat
ce cauta acolo, David a raspuns foarte mirat ca se afla in casa Sfantului si ca
impreuna cu Sfantul Ioan a venit la acea biserica. De atunci a fost numit „Copilul
Inaintemergatorului”.
La varsta
de patru ani, stia literele alfabetului si putea silabisi, iar la cinci ani i-a
cerut tatalui sa ii talcuiasca, lui si copilasilor care veneau noaptea sa invete
carte, cantarile si troparele ce se cantau in biserica.
Pe langa
faptul ca ii placea sa invete, era si foarte harnic. Vara, ajuta foarte mult la
lucrarile campului: la seceris, la culesul viilor. Insa dorinta cea mai mare a
copilului David era aceea de a pleca pentru a gasi un parinte duhovnicesc care
sa il sfatuiasca cum sa se nevoiasca si ce ganduri sa alunge departe de el.
Povatuit
de Sfantul Ioan Botezatorul, intr-o zi, dupa Sfanta Liturghie, a plecat pentru
a-si intalni povatuitorul, pe monahul Acachie. Acest monah este cel care ani de
zile i-a calauzit pasii si l-a povatuit, este cel care i-a slefuit sufletul ca
pe un diamant.
De-a
lungul vietii a locuit in mai multe manastiri, a fost tot timpul alaturi de
monahul Acachie, dar, la un moment dat, a pornit singur, inapoi spre locul
natal, insa in partea de nord a Eubeii. Aici a facut o adevarata vatra monahala
si locas de inchinaciune. Ajuta din inima pe toti cei care veneau la el. Lucrarea
Cuviosului David continua si in zilele noastre, marturie in acest sens fiind
minunile si ajutorul dat tuturor celor ce se roaga lui.
Pomenirea
Sfantului este la 1 noiembrie, iar Acatistul si Paraclisul umplu sufletul de
liniste si pace.
Va invit
sa cititi aceasta carte care, in aceste zile de tulburare, nu face altceva decat
sa aduca in suflet liniste, pace si convingerea ca totul va trece si va fi
bine.
La marturiile
din carte pot adauga si ajutorul pe care acest Sfant la dat familiei mele.
Perioada in care citeam cartea a fost o perioada mai tulbure, cu probleme de
sanatate si care a culminat cu internarea de urgenta la Cardiologie a socrului
meu. Cei de care l-au dus cu Salvarea la spital ne-au cerut numarul de telefon
spunand ca personalul spitalului ne va suna, dupa ce vor face investigatiile
(din cauza acestei pandemii nu ai acces in spital). Am asteptat o ora-2 ore,
insa, pe masura ce timpul trecea totul devenea din ce in ce mai greu, iar
spaima crestea vertiginos. Atunci, am luat cartea Cuviosului, ne-am asezat in
genunchi si i-am citit Paraclisul. Nici nu am terminat de citit, ca prietena
noastra care lucreaza la spital ne-a sunat sa ne intrebe ce vesti avem. Can
i-am raspuns ca nu avem vesti, a spus ca se intereseaza ea si revine cu
telefonul. Va dati seama cum au trecut acele cateva minute, dar nu ne-am lasat,
am citit in continuare Paraclisul. Si citind, l-am simtit pe sotul meu ca
ofteza si spune: totul o sa fie bine. Si, intr-adevar asa a fost: prietena a
revenit cu telefon si ne-a spus ca socrul nu a avut infarct, asa cum ne-a fost
teama ci, pentru ca inima nu mai lucreaza bine, este nevoie de un stimulator. Intr-o
saptamana totul s-a rezolvat, iar socrul meu este acum acasa sanatos.
Slava lui
Dumnezeu intru sfintii sai.
