Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Iachint, mitropolitul Tarii Romanesti, ale Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, ale Sfantului Mucenic Terentie, sotia sa, Neonila, si cei 7 fii si ale Sfantului Ierarh Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Efrem, despre aducerea aminte de moarte.

Frate, asteaptă în fiecare zi iesirea ta si te găteste către călătoria aceea. Că, în ceasul întru care nu te astepti, înfricosătoarea poruncă va veni si, vai aceluia ce se va afla nepregătit. Iar de esti tânăr, de multe ori, vrăjmasul îti pune în gând, zicând: „Esti încă tânăr, îndulceste-te de dulcetile vietii si la bătrânete te vei pocăi. Că stii pe multi îndulcindu-se si de dulcetile acestea de aici si, la urmă pocăindu-se, dobândesc si bunătătile ceresti. Si tu ce voiesti, să-ti chinuiesti trupul încă din tinerete? Vezi, nu cumva si în boală să cazi.” Dar tu, stând împotrivă, zi vrăjmasului: „O, prigonitorule al sufletelor si luptătorule, încetează să-mi pui în gând unele ca acestea. Dar dacă mă va apuca moartea la tinerete si nu voi ajunge la bătrânete, ce voi răspunde înaintea judecătii lui Hristos? Că văd pe multi tineri murind si bătrâni îndelung trâind, că hotarul mortii nu-i asezat la cunostinta oamenilor. Deci, dacă voi fi luat, pot eu zice atunci Judecătorului: „Am fost luat fiind tânăr, ci slobozeste-mă, ca să mă pocăiesc?” Nicidecum. Ci, într-alt chip, văd cum Domnul, slăveste pe cei ce îi slujesc Lui din tinerete până la bătrânete. Că a zis către leremia Proorocul: „Adusu-Mi-am aminte de mila tineretelor tale si de dragostea faptelor tale.” Tu urmează calea lui Israel. Iar pe cel ce a urmat din tinerete până la bătrâneŃe gândul înselăciunii, Proorocul l-a mustrat, zicând: „Tânăr si tu fiind, învechitule în zile rele, acum te-au ajuns păcatele tale, care le-ai făcut mai înainte.” Pentru aceasta si Duhul Sfânt fericeste pe cel ce ridică din tinerete jugul lui Hristos, zicând : „Bine este bărbatului când va ridica jugul din tineretile lui.” Deci, depărtează-te, de la mine, iubitorule de fărădelege si viclean sfătuitor. Domnul Dumnezeu să strice măiestriile tale, iar pe mine, din vrăjmăsiile tale să mă scoată, cu a Sa putere si dar.

Deci, iubitule, să ai în minte pururea ziua sfârsitului tău, când vei zăcea pe rogojina ta, gata să mori. Vai, vai, ce fel de frică si de cutremur cuprinde pe suflet întru acel ceas! Si, mai vârtos, dacă îsi va cerceta cugetul de a făcut, sau nu, vreun bine în viata aceasta. Adică, dacă a răbdat vreun necaz si ocară pentru Domnul si cele plăcute înaintea Lui a făcut. Atunci, cu bucurie multă se suie în ceruri, de Sfintii îngeri fiind povătuit. Că precum cel ce se osteneste a lucra toată ziua, si asteaptă ceasul al doisprezecelea ca, după osteneală, să primească plata sa, si apoi să se odihnească, asa si sufletele dreptilor asteaptă ziua aceea. Iar sufletele păcătosilor se cuprind de multă frică si cutremur în acel ceas. Că ,precum un osândit, fiind prins de ostasi si dus la judecată, se teme si se clatină în toate părtile, socotind chinurile pe care le va pătimi, asa si sufletele osânditilor tremură cumplit, în ceasul acela, privind la nesfârsita muncă a vesnicului foc si la celelalte chinuri nesfârsite si.netrecute. Chiar de ar zice către cei ce-l silesc să meargă: „Lăsati-mă putin să mă pocăiesc”, nu are cine să-l audă, ci mai vârtos îi răspunde lui: „Când aveai vreme nu te-ai pocăit, acum făgăduiesti a te pocăi? Când îi era cu putintă nu te-ai nevoit, acum vrei a te nevoi, după ce s-au închis toate usile si a trecut vremea nevointei? Nu ai auzit pe Domnul zicând: „Privegheati, că nu stiti ziua, nici ceasul?” Acestea si altele ca acestea stiind, iubitule, nevoieste-te, până mai ai vreme, si făclia sufletului tău o păzeste nestinsă pururea, cu lucrarea faptelor bune. Că, venind Mirele si gata aflându-te, să intri împreună cu Dânsul în cămara cerească, împreună cu celelalte suflete ale fecioarelor celor ce cu vrednicie au vietuit pentru El, Căruia se cuvine slava în veci! Amin.

(Proloagele)

Despre umilinta sufletului

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor si ale Sfantului Mucenic Nestor, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, Cuvânt al Sfântului, Părintelui nostru Evagrie, despre umilinta sufletului.

A zis bătrânul: „Vai de sufletul celui ce a păcătuit după Sfântul Botez, că datoria lui este să nu fie fără de grijă până la suflarea lui cea mai de pe urmă. Că, omul cade si se roagă Domnului, cersind mila, si plânge si se mâhneste ziua si noaptea, îmboldindu-se cu amar de cugetul său, asteptând singur să iasă din temnita trupului si la Judecătorul să meargă si nu stie ce-l va întâmpina pe el, până la urmă. Bietul călugăr, ori de va fi făcut slujba lui, ori rugăciune de va fi trimis către Judecătorul, nu stie, însă, de sunt întoarse înapoi sau dacă vor fi primite; drept aceea să nădăjduim la mila lui Dumnezeu. Că nu stie omul cum va merge la Judecătorul Său, pe Care L-a mâniat si nici ce-l asteaptă pe sufletul său: Fără numai răni, rusine si osândă.”

Si, iarăsi, zicea despre sine, dar mi se pare că si pentru noi zicea: „Vai mie, că mă numesc credincios si m-am făcut mai rău decât necredinciosii. Că aceia n-au cunoscut pe Dumnezeu, nici nu s-au lepădat de El. Iar eu, cunoscându-L pe El si luând de la Dânsul dar duhovnicesc, m-am spurcat cu fapte rele si departe de la mine L-am gonit, iar bogătia cea dată mie am risipit-o rău. Vai tie, suflete, că, stiind, păcătuiesti! Amar tie, suflete, că, păcătuind, încă mai adaugi! Amar tie, suflete, că, adăugând, nu te rusinezi, ci încă si altele mai adaugi! Amar tie, suflete, că de cugetul tău te osândesti si credintă nu ai! Amar tie, suflete, de câte ori te făgăduiesti Domnului si iarăsi faci rele! Vai de tine, suflete cum calci porunca lui Dumnezeu si ca un netrebnic te amesteci între călugări! Vai tie, suflete, că păcătuiesti cu trupul si, iarăsi, faci plăcerea trupului! Vai de tine, suflete, că astepti moartea, dar limba nu-ti închizi! Amar tie, suflete, că faptele Sfintilor nu le faci, dar pomenirea lor o serbezi, numai ca să-ti saturi pântecele! Amar tie, suflete, că praznicele lui Dumnezeu le cinstesti, si de mâncări te îngrijesti, iar praznicele cele duhovnicesti nu le stii! Amar tie, suflete, că nu-ti aduci aminte, nici că de va păcătui cineva lui Dumnezeu, acela nu are praznic pe pământ, ci plângere totdeauna, si sfărâmare de inimă! Vai tie, suflete, că zi după zi amâi si singur pe tine te amăgesti, zicând: Mâine mă voi pocăi; si nu stii, oare, vei ajunge ziua de mâine, sau nu! Vai de tine, suflete, de câte ori te-a miluit pe tine Dumnezeu si iarăsi te-ai trândăvit, de câte ori te-a luminat si tu n-ai cunoscut, de câte ori te-a îndulcit, iar tu nu te-ai îngrijit! De câte ori te-a întărit, iar tu te-ai slăbit! De câte ori te-a tămăduit, iar tu te-ai rănit! De câte ori te-a învătat, iar tu n-ai trăit în acele învătături! Oh, suflete, amar sotule al meu! Despre ce te vor întreba mai întâi pe tine îngerii si pentru ce vei da răspuns mai întâi? De care lucru vei răspunde? Din cele ce ai păcătuit? Adu-ti aminte, dar, de înfricosătoarea judecată si de groaznica răsplătire pentru cele ce ai păcătuit, pentru poruncile Făcătorului tău, pe care le-ai călcat cu cuvântul sau cu fapta, sau cu gândul. Adu-ti aminte si de frica ce va să fie la strasnica judecată si de cea după judecată osândire în foc si în întuneric si în scrâsnirea dintilor, la viermele cel neadormit si de groaza cea nedomolită! 0, amar si sărman suflet, stii că desfrânatii în foc vor merge, si tu esti desfrânat. Stii că tâlharii întru întuneric se trimit, iar tu esti tâlhar. Stii că clevetitorii si hotii la viermele cel neadormit se vor osândi, iar tu esti defăimător! Stii că cei ce n-au miluit nu se vor milui, iar tu n-ai miluit! Stii că tot făcătorul de rele cu diavolul este osândit întru adâncul focului celui mai dedesupt, si tu nici un bine la Dumnezeu nu ai făcut! Stiind moartea, pentru ce nu-ti aduci aminte de ziua mortii si nu-ti plângi faptele tale? Cugetă la Cine te-a zidit, Cine ti-a dat sufletul, Cine te-a înviat, cum ti-a zis tie să faci poruncile si ce vei lua, de le vei păzi pe ele si ce, de nu le vei păzi! Iar tu la acestea nu gândesti si acestui trup de tină plăcându-i, i te supui, cu mâncare si cu băutură si cu vorbe desarte, cu cuvinte bârfitoare, cu fapte de desfrânare, desi stii că, pentru tot cuvântul si gândul, vei da răspuns.

Acestea să le cugeti si să le ai la inimă, cu umilintă si cu plângere si tânguire. Că tu n-ai iubit, nici ai dorit, nici ai râvnit la viata Sfintilor bărbati, cum si-au petrecut viata lor, în plânsuri, în tânguiri si în umilintă. De acestea, aducându-ti aminte, strigă către Domnul, zicând: Eu, ca David, neudându-mi asternutul cu lacrimi, nu i-am iubit smerenia, fecioria am urât, desfrânarea am iubit, curătia am lepădat-o, am iubit spurcăciunea, am iubit îngrozirea, iar blândetea am urât. Ura am primit-o, iar dragostea am lepădat-o. De nesatiu m-am apropiat, iar postul l-am urât. Betia am iubit, iar trezia am urât. Zgârcenia am primit, iar milostenia am lepădat. De pat moale m-am apropiat, iar de cenusă am fugit. Haină frumoasă am iubit, iar pe cea de păr am urât-o. Mâncări multe am poftit, iar mâncarea uscată am desfăimat-o. Am iubit a face plăcere diavolului, iar poruncile Tale, Stăpâne, le-am lepădat. Ci, Doamne, Preasfinte împărate, caută-mă pe mine, ca pe oaia cea rătăcită, sau ca pe drahma cea pierdută. Că eu însumi sunt cel ce am luat un talant. Eu sunt robul cel lenes si netrebnic. Ci Tu, Doamne, aseamănă-mă pe mine cu fiul cel desfrânat, cu vamesul si cu tâlharul.

Iar tu, suflete al meu, adu-ti aminte de tine si gândeste cum vei suferi năpraznica despărtire de trup, când îngerii cumpliti si înfricosati vor veni după tine si te vor răpi, în ceasul în care nu astepti si in vremea în care nu vei stii. Ce lucruri vei trimite înaintea ta în văzduh, când vrăjmasii tăi cei din văzduh îti vor cerceta faptele tale? Si cum vei suferi venirea cea înfricosătoare a Domnului, la cercarea si întrebarea a toată lumea, când cerul de arderea Dumnezeirii Lui va pieri, când stelele vor cădea, când soarele se va întuneca, când luna va pieri, când îngerii se vor înspăimânta, când Puterile înainte vor alerga, când Heruvimii vor cânta, când Serafimii vor striga, când toată făptura va zice: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Cel ce judecă vii si mortii?

Atunci se vor pune scaunele si Cărtile se vor deschide, arătând faptele noastre cele de noapte si cele de zi. Si râul cel de foc va curge, mistuind tot pământul. Si vom sta înainte goi, fiecare doar cu faptele sale. Si va porunci Domnul îngerilor Săi si vor despărti pe cei drepti de cei păcătosi. Cum, suflete, nu-ti este jale de tine, auzind glasul Domnului, grăind celor drepti: Veniti cei ce ati făcut voia Mea de împărătiti împreună cu Mine. Sau cum nu te cutremuri, auzind glasul cel aspru pentru păcătosi: Duceti-vă de vă chinuiti în focul vesnic cu diavolul, cei ce ati făcut voia lui. Oh, suflete, această judecată să o primesti în minte si să o pui la inima ta, si umblând si sezând si sculându-te. Si să nu dai somn ochilor tăi, ci pocăintă si lacrimi si priveghere să primesti. Si să nu încetezi a striga către Făcătorul tău, zicând: Stăpâne împărate, miluieste-mă pe mine cel căzut, ridică-mă pe mine cel întinat în noroiul păcatelor. Că măcar de sunt păcătos mai mult decât toti, dar a Ta făptură sunt si cred întru Tine, Cel ce poti si pe mine a mă mântui. Că milostiv esti si nu voi conteni a striga către Tine, până ce mă vei albi pe mine ca zăpada si mă vei curăta pe mine ca pe o oglindă si până ce-mi voi da fără prihană sufletul meu în mâinile Tale. Că binecuvântat si proslăvit esti în veci. Amin”. (Proloage).

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Musha vamesul, cum a făcut milă cu o femeie si nu s-a atins de ea.

În cetatea Tirului a fost un oarecare vames, anume Musha, si de multe ori ne spunea nouă, zicând: „Fiind eu întru cele de acolo si luând zeciuială de la oaspeti, odată am înserat. Deci, fiind seară, mă duceam să mă spăl la baie si am aflat în cale o femeie, stând pe întuneric, si, apropiindu-mă de dânsa, am început a-i grăi ei cuvinte de desfrânare, iar ea a făgăduit, să vină după mine. Iar eu, de poftă si de bucurie diavolească, nu m-am mai dus să mă spăl, ci îndată, luând femeia, m-am pornit înapoi la cină. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a băut, măcar că eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat si m-am sculat, vrând a mă duce să mă culc. Si, luând de mână pe femeie, am vrut să o sărut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: „Vai mie, străină si ticăloasă, cea de tot pierdută, cu sufletul si cu trupul!”

Deci, am început a o întreba de pricina tipătului ei, iar ea, plângând, mi-a spus: „Bărbatul meu a fost negustor, si înnecându-i-se corabia, a pierdut si pe ale sale si pe cele străine, si acum este în temnită. Iar eu, neavând ce să fac, ca măcar pâine să aflu pentru el, am voit, de multă supărare, să-mi spurc trupul meu si să-i câstig lui hrană. Că pe toate le-au jefuit străinii.” Si i-am zis ei: „Ce datorii mai sunt încă?” Iar ea mi-a spus: „Cinci litre de aur.” Deci eu, luând aurul i l-am dat ei, zicându-i: „Pentru frica lui Dumnezeu, nu mă ating de tine, dar primeste acestea si-ti răscumpără bărbatul tău si te roagă pentru mine, păcătosul.”

Iar după ce a trecut un an, se făcură rele clevetiri asupra mea la împăratul, că am pierdut birul. Si, trimitând împăratul, mi-au jefuit casa mea, si, degrabă aducându-mă pe mine la Constantinopol m-au si pus în temnită, numai într-o cămasă veche fiind îmbrăcat. Si în fiecare zi auzeam că împăratul voieste să mă.omoare, spre pilda altora, si eram deznădăjduit pentru viata mea. Deci, plângând eu si tânguindu-mă, am adormit în grijă si în întristare si am văzut pe femeia aceea, căreia îi dădusem cele cinci litre de aur, care mi-a zis: „Ce ai stăpâne? Si pentru ce esti tinut aici?” Iar eu am zis: „Sunt clevetit si mi se pare că vrea împăratul să mă omoare.” Iar ea mi-a zis: „Vrei, oare să mă duc pentru tine la împăratul, ca să te slobezească pe tine?” Si i-am zis ei: „Dar te stie pe tine împăratul?” Si mi-a zis: „Mă stie.” Deci, după ce m-am desteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. Si, în cealaltă noapte, asemenea, mi s-a arătat ea, zicându-mi: „Nu te teme, eu te voi slobozi.” Iar a doua zi, a poruncit împăratul si m-a adus în palatele împărătesti. Iar după ce am intrat si m-a văzut împăratul în haina urâtă si ruptă, mi-a zis: „Iată, te iert pe tine acum.” Si căutând, am văzut si pe femeia aceea, stând de-a dreapta împăratului si zâmbind la mine. Atunci a poruncit împăratul ca să mi se întoarcă toată averea mea si de la sine mi-a dat multe daruri si cu multă cinste m-a rânduit, iarăsi, la locul meu, încă m-a făcut căpetenie peste toti vamesii. Iar în cealaltă noapte, mi s-a arătat mie, aceeasi

femeie, zicându-mi: „Stii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea cu care tu ai făcut milă si nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai răscumpărat bărbatul de la amara moarte în temnită, iar pe mine m-ai făcut a nu cădea în desfrânare, pentru pâine. Drept aceea, si eu te-am izbăvit pe tine de primejdie.”

Deci, acestea auzind, fratilor, să cunoasteti puterea milosteniei. Vedeti încă si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, că iată s-a arătat preabunul Dumnezeu si i-a zis: „Tu pentru Mine ai făcut milă, apoi si Eu am mărit mila Mea spre tine.” Cu adevărat, mare este puterea milosteniei, că si în acest veac face bine, si în veacul ce va să fie. Printr-ânsa, mai înainte mergem, să vedem fata lui Dumnezeu, Care ne răsplăteste nouă de saptezeci de ori câte sapte. Deci, dar, acestea auzindu-le, părintilor si fratilor, să fim milostivi, precum si Părintele nostru cel ceresc milostiv este, Căruia se cuvine slava, cinstea si închinăciunea, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

 

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Marcian si Martirie si ale Sfintei Tavita, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre ascultare.

Vă spun vouă un lucru ca acesta, care s-a făcut în vremea mea, ca să vă deprindeti si să stiti că ascultarea si de la moarte izbăveste. Oarecând, fiind eu la ava Isidor, a venit acolo un ucenic al unui staret mare, din partea Ascalonului, cu o slujbă a părintelui său. Însă, avea porunca de la staret ca, după Vecernie, să se întoarcă la chilia sa.

Dar îndată s-a făcut o furtună foarte mare, cu ploaie si tunete. Si era aproape si un pârâu, care curgea prin toată tara aceea. Iar, mai pe urmă, vrând el să se ducă înapoi, după cuvântul staretului său, noi îl rugam să mai astepte, zicându-i lui că nu este cu putintă să treacă acel râu. Iar dacă n-a voit el să mai astepte la noi, am zis: „Să mergem cu dânsul până la râu, ca, văzându-i repejunile să se întoarcă”.

Si după ce am ajuns la râu, dezbrăcându-se el de hainele sale si legându-le pe ele pe capul său si încingându-se cu brâul, a sărit în râul acela mare si în strasnică repejune. Iar noi, ne minunam si tremuram, temându-ne, ca nu cumva să moară. Iar el, mergea înotând, si a sosit la celălalt mal, pe o piatră, si s-a îmbrăcat în hainele sale si a făcut de acolo spre noi semn de închinăciune. Si, luând blagoslovenie, s-a dus, alergând. Iar noi am rămas, mirându-ne si înspăimântându-ne, de puterea faptei cele bune, că, fără de primejdie, a trecut râul, pentru ascultarea sa.

(Proloage).

Am citit...

 Mana ascunsa – Agatha Christie

 

(sursa foto: internet)

Eroul principal al romanului este Jerry Burton, un pilot care are nevoie de recuperare in urma unui grav accident aviatic. Impreuna cu sora sa Joanna inchiriaza casuta Little Furze din oraselul Lymstock, in dorinta de a petrece cateva luni la soare.

Insa, dupa o perioada scurta de timp, cei doi primesc o scrisoare anonima dezgustatoare, ce contine cuvinte abjecte adresate Joannei. Initial sunt uimiti si dezgustati, dar constatand ca mai multe persoane din Lymstock primesc astfel de scrisori, Jerry si Joanna isi propun sa afle cine este autorul. Numai ca lucrurile se complica atunci cand apar si crimele.

Jerry se alatura politistilor si isi ofera sprijinul pentru gasirea criminalului. La final, isi face aparitia si Miss Marple, o batranica simpatica ce are un rol hotarator in demascarea criminalului.

Cartile Agathei Christie reprezinta o lectura placuta, plina de suspans, foarte potrivita pentru serile reci de toamna.

pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Areta si ale Sfintilor Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre învătătorii si proorocii mincinosi si fătarnici.

„Feriti-vă de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15). Iar prooroci mincinosi îi numeste aici nu pe eretici, după cât mi se pare, ci pe cei ce duc viată spurcată, dar se acoperă cu fapte bune. Drept aceea a si zis Domnul, grăind: „După roadele lor îi veti cunoaste pe ei.”Că printre eretici este cu putintă a afla, de multe ori viată bună, dar printre fătarnici, de care vorbim acum, nicidecum. Deci, dacă si pe acestia îi osândeste, care a zis acestea, pentru că ei se vor schimba mai degrabă. Firea căii acesteia, pe care au voit a umbla este însă de asa fel, primejdioasă, rea si fătarnică, încât omul fuge de osteneli, si caută numai a se arăta cuvios; drept aceea si este mustrat de îndată. Despre fătarnici, dar, si Pavel, arătând, zicea că el, cu cuvinte bune, înseală inimile celor fără de răutate. Si câtă blândete! Că n-a zis să-i pui la chinuri pe dânsii, ci să nu primiti vătămare de la dânsii si să nu intrati la dânsii fără de pază.

Iarăsi, să nu ziceti că nu este cu putintă a cunoaste pe unii ca aceia, că si prin pilde omenesti se spune asa: „Au, doar, se culeg struguri din mărăcini, sau din scai, smochine?” Asa, tot pomul bun face roade bune, iar pomul cel rău, roade rele face. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău nu poate să facă roade bune. Iar ceea ce vrem să spunem, că nu găsesti la dânsii nici blândete, nici omenie, ci numai singure pieile cele de oaie, cuvintele. Drept aceea, lesnicioasă este si cunoasterea lor. Deci, a zis acestea, de vreme ce multi dintre cei răi se socotesc buni, încât nu poti să zici că te-ai înselat, nici că nu te-ai priceput. Iată, ti-am arătat tie cu dovedire întelesul cel din cuvântul acesta, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă în veci! Amin.

(Proloage).

MFC-LACUL SNAGOV

LACUL SNAGOV INTR-O ZI DE TOAMNA

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

 

Despre dragoste

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iacob, rudenia Domnului, intaiul episcop al Ierusalimului si ale Sfantului Cuvios Macarie Romanul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Maxim, despre dragoste.

Deplina dragoste este aceea ce nu deosebeste pe om, zicând: „Pe acela îl stiu, iar pe celălalt nu-l stiu,” sau: „Acesta mă laudă, iar acela mă blestemă.” Ci, spre firea ta de om privind de-a pururea, pe toti oamenii întocmai să-i iubesti, pe prieteni, adică, si pe vrăjmasi, pe cei buni si pe cei răi, ca să fii desăvârsit înaintea lui Dumnezeu. Si de la vrăjmasi să rabzi răutătile cele aduse asupra ta si nicidecum să nu gândesti că de la ei îti este făcut răul, ci de la diavolul, pentru păcatele noastre. Drept aceea si Domnul nostru Iisus Hristos, arătându-Si dragostea Sa fată de noi, a pătimit pentru toti oamenii si tuturor la fel le-a dăruit nădejdea învierii, întru care nădejde vrednic se face fiecare, ori de cinste ori de osândă. Că robii lui Hristos îi iubesc pe toti, curat, măcar că ei nu sunt iubiti de toti. Iar prietenii lumii acesteia, nu iubesc din inimă pe nimeni. Iar oamenii duhovnicesti păzesc până la sfârsit dragostea cea de Dumnezeu alcătuită. Deci, să vă sârguiti a iubi pe tot omul din sufletele voastre, că aceasta este porunca Domnului. Iar dacă nu puteti să o păziti, măcar pe nimeni să nu urâti, ca să primiti harul de la Hristos Dumnezeu, Căruia este slava în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Provocare

 Caminul meu un colt de rai – saptamana 3

Iata ca s-a incheiat si cea de-a treia saptamana a lunii octombrie, dar si a provocarii lansate de cele doua doamne minunate: Irina si Corina.

Pentru a treia saptamana Irina ne-a propus o reintoarcere catre noi. Am incercat, pe cat posibil, ca dimineata sa ma rog ceva mai mult, dar sa si scriu in jurnal. Seara, in coltisorul meu drag, am urmărit filme de Craciun difuzate la Diva si am lucrat la patura “plimbareata”. 

Cam atat am reusit sa fac in aceasta saptamana, lucruri pentru care dau Slava lui Dumnezeu.

Pe de alta parte, Corina ne-a propus ca aceasta saptamana sa fie o saptamana a bunatatii si a politetii, o saptamana a bucuriei. Chiar a fost o saptamana plina de bucurie atat la serviciu, cat si acasa, dar si in activitatile de voluntariat. A fost o saptamana in care am ras mult, in care am luat decizii ce-mi vor aduce si in viitor zambetul pe buze.

Despre clevetire

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii si ale Sfintilor 7 tineri din Efes, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre clevetire.

Cumplită este vătămarea clevetitorului si asemenea diavolului este precum s-a zis despre el în Psalm: „Va smeri pe cel clevetitor.”. Că vrăjmasi sunt clevetitorii si de Dumnezeu urâti si părtasi cu cei ce au vândut adevărul si au răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos, care zicea: „Eu sunt calea, adevărul si viata.” Porunceste încă si Legea, zicând: „La toată nedreptatea si greseala să nu fii martor”. Că zice: „Prin gura a două sau a trei mărturii, este vrednic de crezut orice cuvânt.” Iar Saul, călcând porunca aceasta, a ucis trei sute de preoti ai Domnului, pe mărturia unui clevetitor, Doicul Sirianul. Iar la Proverbe zice: „Cel ce defăimă pe cel sărac, supără pe Făcătorul lui.” Si iarăsi: „Slava omului este a se întoarce de la clevetiri, iar cel fără de minte se leagă cu ele”. Iar David se roagă să scape de clevetiri, zicând: „Izbăveste-mă de clevetirea oamenilor si mă acoperă de adunarea celor ce viclenesc, care si-au ascutit limbile ca o sabie.”. Iar altul zice: „Cel ce cleveteste pe sărac, multe răutăti adună.” Si iarăsi: „Omul necurat se laudă, defăimând pe altul.” Si iarăsi: „Decât leul flămând si decât lupul însetat, mai amarnic decât amândoi este clevetitorul, că varsă sânge cu limba”. Si a mai zis: „Clevetitorul se măreste, săpând cu limba groapa aproapelui, iar mai pe urmă singur cade într-însa.” Iar Ecleziastul zice: „M-am întors si am văzut toate clevetirile ce se fac sub soare. Si, iată, lacrimile celor clevetiti, si nu este cine să-i mângâie pe dânsii.”. Si iarăsi: „Clevetirea îl tulbură pe cel întelept, iar pe cel fără de minte îl pierde.” Iar David zice: „El va mistui pe fiii celor săraci si va smeri pe cel clevetitor.”

Deci, să ne depărtăm pe noi, fratilor, de la toate clevetirile, temându-ne de pedepsele cele amare ale celor ce fac unele ca acestea. Si, împreună cu Pavel, să zicem: „Clevetiti fiind, binecuvântăm, goniti, răbdăm, huliti, mângâiem. Ca niste gunoi ne-am făcut, tuturor de dispretuire.” Să nu fim osânditi împreună cu vrăjmasii lui Hristos, care, venind la Pilat, L-au defăimat pe Domnul, zicând: „Pe Acesta L-am aflat răzvrătind neamul nostru si oprindu-ne a da dajdie Cezarului, zicând că este El însusi împărat.” Iar El, ca un mielusel fără de răutate, răbda. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage).

Despre viata vesnica

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Marturisitori: Visarion si Sofronie, ale Sfantului Mucenic Oprea si ale Sfintilor Preoti Marturisitori: Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ilarion pentru folosul sufletului.

Sârguiti-vă, vă rog pe voi fratilor si surorilor, spre vesnica viată cea luminoasă, pe care Domnul, după a Sa milă, în dar ne-o dă nouă. Că Domnul Dumnezeu ne-a gătit nouă viata în ceruri si Însusi ne cheamă pe noi la ea. Iar noi, să nu facem spre plăcerea trupului nostru, petrecând în mâncări, cu băuturi, în somn si în pofte, în obicei de păcate, în molesire trupească si în lenevire, ca să nu pierdem Împărătia cerurilor si pe Cel ce ne-a chemat la dânsa. Că El a gătit nunta fiului Său, adică Împărătia cerurilor si a trimis pe slugile Sale să ne cheme, adică pe Prooroci, pe Apostoli si pe Mucenici. Iar noi ne lepădăm, zicând: „Mi-am luat femeie si nu pot să merg.”. Sau, iarăsi: „Boi mi-am cumpărat, si mă duc să-i încerc.”. Si, încă: „Mosie mi-am cumpărat si mă duc să o văd.”

Si astfel cu alte lucruri ale vietii acesteia, ne lepădăm de vesnica viată. Si nu auzim pe Domnul, Cel ce grăieste: „Nu vă îngrijiti pentru ziua de mâine, ce ve-ti mânca si ce ve-ti bea, sau cu ce vă ve-ti îmbrăca...”. Acestea gândindu-le, fratilor, să ne desteptăm ca din somn si să mergem pe calea cea strâmtă, care ne duce pe noi la Împărătia cerurilor. Să dăm trupurile noastre la osteneli, la post, la rugăciune, la înfrânare, la curata nevointă. Că împărătia cerurilor cu anevoie este a o câstiga si cei ce se ostenesc ajung la ea. Ci să ne silim, întru acest scurt veac, si să nu-i facem spre plăcere stricăciosului nostru trup. Eu nu zic să ardem în foc pentru cereasca vietuire – să nu fie aceasta! – ci să ne ostenim si să ne uscăm trupurile noastre pentru ea. Că a zis Domnul: „Dacă grăuntele de grâu, căzând pe pământ, nu va muri, apoi singur va rămâne, iar de va muri, mult rod va face.” Arătat a zis: „De nu vom omori poftele noastre cele trupesti, nu vom putea să facem roduri

ceresti.” Că cel ce nu-si iubeste sufletul său, în veacul acesta, îl va afla pe el în viata cea vesnică.

Deci, aceasta auzind-o, să ne nevoim. Iar de ve-ti zice că suntem neputinciosi, tu însă să faci începutul nevointei, numai după puterea ta, precum poti. Că, văzându-ti Dumnezeu nevointa, îti va da tie ajutor si la celelalte fapte bune. Drept aceea, să nu ne depărtăm de la nevointă. Că, oare, lungă este viata noastră? Au nu-i ea de cincizeci de ani, sau saizeci sau saptezeci, cel mult o sută si, oare, mult ne este nouă a ne osteni? Deci, aici, putin să ne ostenim, iar acolo, la ceruri, în veci vom împărăti. Sau dimpotrivă: aici, putin vietuind cu slava bine hrăniti, bând si trupestile pofte făcându-le, fără de înfrânare, acolo, pe veci vom fi dati la osândă. Drept aceea, să ne îngrijim, că Hristos însusi, Împăratul împăratilor si Domnul tuturor, ne cheamă pe noi, nu un om. Deci, spre Dânsul să întraripăm mintea noastră si aici să vietuim cu dumnezeiasca întelepciune: cu post, cu rugăciune, cu osteneală si cu răbdare, plângându-ne păcatele noastre si pururea înaintea ochilor avându-L pe El si ziua judecătii. Si să nu slăbim grija noastră ci, precum am început, asa să si sfârsim. Că a zis Domnul: „în ce te voi afla, întru aceea te voi si judeca.”. Să păzim deci, iubitilor, în inimile noastre, cuvintele acestea si să nu slăbim aproape de moarte. Că nu stim când va veni ceasul mortii si va răpi pe fiecare din noi. Si, de va găsi sufletul negătit, va fi osândit în focul cel vesnic. Iar de ne va afla pe noi moartea întru pocăintă, atunci, scăpând de toată scârba, vom dobândi bunătătile cele de obste, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Despre miluirea strainilor

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Artemie si ale Sfantului Cuvios Gherasim din Chefalonia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre miluirea străinilor.

Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni, Si, zăbovind el acolo, s-au sfârsit cele de care avea trebuintă si nu stia de să facă. Si, sezând în biserică, se întrista de aceasta si, plecându-se, a adormit putin si a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos, grăindu-i lui: „Du-te la iconomul Sfintei Învieri si să-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, să-mi dai, pentru Dânsul, un galben si îti voi da zapis la mână si când va veni Iisus îti va da galbenul”. Si monahul desteptându-se, si rugându-se, a crezut cuvântul. Si, mergând, a aflat pe iconom si i-a zis precum i s-a poruncit. Si i-a răspuns iconomul: „Dar când va veni Iisus, ca să mi-l dea?”. Iar monahul a zis: „Eu ti-am spus precum am auzit, iar tu, cum stii, asa să faci!”.

Atunci i-a zis lui iconomul: „Fă-ti zapisul tău!”. Si, sezând, monahul a scris asa: „Eu, Ioan, monahul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi. Pentru încredintare, am făcut acest înscris al meu si, când va veni Iisus Hristos, ti-l va da”. Deci a luat galbenul si a plecat. Iar în noaptea cea de a doua a văzut iconomul în vis pe Oarecine, grăindu-i: „Ia-ti galbenul si să-Mi întorci zapisul monahului.” Iar el nu voia, grăind: „El a zis că Iisus va veni si-mi va plăti”. Iar el a zis: „Eu sunt Iisus. Ia-ti, dar, galbenul si-Mi dă zapisul călugărului, ori vrei să iei ceva mai mult. Iată ce-i al tău”. Si, desteptându-se, a trimis pe niste oameni după monah, zicându-le: „Ori unde îl ve-ti afla pe acel monah, să-l aduceti la mine”. Si, aflându-l, i-au zis: „Mergi că te cheamă iconomul”. Iar el, temându-se, cugeta întru sine că s-a căit si vrea să-i ia galbenul si mergea cu sfială. Iar iconomul, văzându-l i-a zis: „Părinte, mai ia si alti galbeni, câti vei voi, si-mi fă zapis.” Iar el a răspuns: „Iartă-mă, că mai multi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nici Domnul nu mi-a zis să iau mai mult de un galben”. Si s-au mirat cei ce au auzit si au proslăvit făgăduintele Domnului cele nemincinoase. A Căruia este slava, în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc ioil, ale Sfantului Mucenic Uar, ale Sfintei Cleopatra si ale Sfantului Cuvios Ioan de la Rila, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, Cuvânt din Limonar, despre demonul care a jucat înaintea unui călugăr si a pierit din pricina Psalmului 67.

Cuviosul Pavel, egumen la o viată de obste din Teogni, spunea fratilor: Am auzit pe un oarecare bătrân zicând: Sezând eu odinioară în chilia mea si lucrând lucrul mâinilor mele, cântam Psaltirea pe de rost si am văzut un copil de turc, intrând pe usile mele, îmbrăcat în haine lăutăresti si cu ciucuri. Si, stând înaintea mea, a început a juca în vreme ce eu cântam Psaltirea si dormitam. Si, mi-a zis mie: „Mosule, oare îti joc bine?”. Si iarăsi îmi zicea: „Oare îti plac eu tie si-ti place si cum joc?”. Si, nerăspunzînd cu nimic către dânsul, mi-a zis mie: „Socotesti, călugăre, că faci mare lucru în viata ta? Dar, de vreme ce faci aceasta cu lenevire, că citesti si gresesti în Psalmul 67, pentru aceea am îndrăznit de am intrat la tine.” Iar eu, sculându-mă, zicea bătrânul, m-am închinat lui Dumnezeu si am început a zice: „Să se scoale Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii Lui!” (Ps. 67,1). Si atunci îndată s-a stins.

Deci, aceasta stiind-o, fratilor, cu luare aminte să cititi Psaltirea, ca să nu fie de bucurie vrăjmasului. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage).

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Luca si ale Sfantului Mucenic Marin cel Batran, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un egumen, pe care l-a certat Hristos în chip de sărac.

La o mănăstire cu viată de obste era mai mare un oarecare egumen, având sub mâna sa frati nu mai putin de două sute; si acest egumen a fost la început iubitor de săraci, iar, mai pe urmă, iubitor de slavă s-a făcut: că avea mare dragoste spre bogati si spre dregători si aceia îl slăveau. La acesta a intrat în mănăstire Domnul, ca un bătrân sărac, si a zis portarului: „Mergi la egumen si-i spune: Un frate al tău a venit la tine, cu multă osteneală”. Si mergând, portarul a aflat pe egumen vorbind cu un bogat si, stând putin, i-a vestit lui de acel sărac, nestiind el că este Hristos. Iar egumenul se supără pe el zicându-i: „Nu mă vezi pe mine vorbind cu oamenii? De ce i-ai dat drumul? Nu mă supăra acum!” Si s-a dus portarul. Iar Domnul, Cel îndelung răbdător, îl astepta pe el până ce avea să iasă. Si, asteptând el ca la cinci ceasuri, a venit un oarecare bogat, pe care, îndată, egumenul însusi la întâmpinat în poartă. Si acolo, văzând pe egumen cu bogatii, Hristos cel bogat întru milă si prietenul celor smeriti, l-a rugat pe egumen, zicând: „Un cuvânt am pentru tine, părinte”. Iar el nici măcar nu s-a uitat, ci a mers cu bogatii la prânz. Si iarăsi, după masă, petrecând până la poartă pe acel bogat, s-a întors si nu a luat în seamă rugămintea bătrânului celui sărac si fără de răutate. Deci, făcându-se seară, nu s-a învrednicit a primi acel ceresc străin, Care S-a dus, zicând portarului: „Asa să spui egumenului: De vreme ce slava omenească o poftesti, iată de acum din toată tara Aceasta pe cei puternici voi trimite la tine, că dregătorii poftesti, iar bunătătile împărătiei Mele nu-ti trebuiesc. Că Eu venisem pentru ostenelile tale cele drepte si viata ta cea mai de demult, voind să-ti dau tie binecuvântare si n-ai voit-o”. Si asa s-a cunoscut că Cel ce venise în chip de sărac a fost Atottiitorul Hristos.

Aceasta auzind-o noi, fratilor, să nu ne întoarcem ochii de la cei săraci, că însusi Atottiitorul umblă în chip de sărac. Că cel ce dă săracului îi dă lui Hristos, în mâini, însă eu nu grăiesc acestea defăimând bogătia, ci învăt pe cei ce nu se pricep a petrece în bogătie, pe cei ce-si adună comori si-si pierd împărătia, urând pe săraci si dându-se în stăpânire diavolului. Drept aceea, vă rog pe voi fratii mei, auzind acestea, să fim milostivi, primitori de străini si iubitori de săraci, ca să ne învrednicim a primi bunătătile cele vesnice (Proloage).

Atelier de gatit

 ATELIER-OUA UMPLUTE

 Un amic de-al nostru se plangea ca fetele lui petrec foarte mult timp jucandu-se pe telefon si ca, de fiecare data cand incearca sa le mai micsoreze timpul sunt foarte necajite. Si atunci, i-am spus sa vina impreuna cu ele la Centrul Educational, pentru ca timpul petrecut pe telefon trebuie inlocuit cu alte activitati. A durat ceva timp pana cand le-a convins, insa cand au ajuns acolo, au fost foarte incantate de tehnica macrame pe care o invatam. Au invatat foarte repede sa faca bratari.

Sunt clasa a V-a si, la scoala unde invata, copiii au facut un site, unde ofera spre vanzare lucruri facute de ei. Incantare foarte mare si bucurie cand au oferit si ele spre vanzare bratari si acestea s-au epuizat ff repede, avand chiar si comenzi.😂😂. Mi-a placut aceasta intiativa a copiilor si le-am spus si fetelor.

La intalnire de la Centrul Educational am tot discutat de urmatoarea expozitie pe care trebuie sa o pregatim-“Dovleacul, prietenul nostru”. Asa au aflat ca urmeaza sa gatim. Au fost foarte nerabdatoare, prin urmare le-am invitat sa vina la noi acasa si sa gatim impreuna.

Si, uite asa, doua ore, in fiecare seara de marti, le petrec alaturi de doua fetite delicate si minunate la “atelier de gatit”.

In prima saptamana am facut briose, iar in aceasta saptamana oua umplute.Inainte de a veni am pregatit oualele si ingredientele.

Pentru stabilirea umpluturii, le-am lasat pe ele sa decida amestecul. Fiecare a avut de umplut zece oua si o multime de idei. Au fost atat de incantate de umpluturile facute, ca le-am oprit cu greu sa le termine inainte de a umple oualele.😂😂.

Au fost doua ore pline de bucurie, in care am discutat despre scoala, despre bucuria de a castiga banuti din munca lor, dar am vorbit se despre felul cum ii cheltuim. Si asa le-am invatat despre “DIC” (Daruim, Investim, Cheltuim).

Despre pocainta

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Oseea si ale Sfantului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre tâlharul ce s-a mântuit prin putine lacrimi.

În zilele lui Mauriciu împăratul (582—602), a fost un oarecare tâlhar din părtile Traciei, cu totul sălbatic si cumplit si era în asa fel, că multi nu l-au putut prinde pe el. Deci, auzind de aceasta, împăratul a trimis la dânsul crucea sa, zicându-i: „Nu te teme!” Iar tâlharul, văzând cinstita cruce si crezând cuvântul împăratului, a venit si a căzut la picioarele împăratului, mărturisindu-se. Iar împăratul, cu bucurie, l-a primit si l-a iertat. Apoi, trecând putine zile, a căzut în boală si zăcea în casa de oaspeti si, adormind, a văzut înfricosătoarea judecată. Si, trezindu-se în noaptea următoare, dacă s-a văzut pe sine bolnav si aproape de iesirea din viată, s-a întors la rugăciune către Dumnezeu, plângând si zicând, cu amare lacrimi: „Nu cer de la tine, Iubitorule de oameni, ceva mai mult decât numai câte le cerea, prin mărturisire, tâlharul cel mai înainte de mine. Si, precum spre tâlharul acela, asa si fată de mine, tâlharul, minunează milele iubirii tale de oameni si primeste această suspinare a mea de noapte, pe pat, nu pe cruce. Si, precum ai primit pe cei dintru al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic nu au lucrat, asa mă primeste si pe mine, afundându-mă în lacrimile mele cele putine si curătindu-mă cu ele. Dă-mi mie iertare, necerând ceva mai mult de la mine, că nu mă încape vremea si pânditorii cei de prin pesteri s-au apropiat. Dar să nu stai împotrivă, nici să-mi iei seama cu deamănuntul, că nu vei afla în mine ceva bun. Că m-au cuprins fărădelegile mele si, către seară, rău am ajuns, că nenumărate sunt datoriile mele. Ci, precum ai primit suspinarea cea amară a lui Petru, primeste-o si pe a mea, iubitorule de oameni, turnând lacrimile acestea peste zapisul păcatelor mele si, cu buretele milostivirii Tale, sterge greselile mele cele neasemănate”.

Si asa, multe ceasuri mărturisindu-se tâlharul si cu mahramă stergându-si lacrimile sale, si-a dat duhul, precum ne-au spus cei de aproape ai săi. Iar cârmuitorul cel mai mare al casei de oaspeti a văzut, în somn, în ceasul în care a murit tâlharul, niste demoni multi, care, venind la patul tâlharului, cu multe zapise, aveau scrise multime de păcate tâlhăresti. Si, iată, doi tineri frumosi au adus o balantă si punând demonii toate zapisele tâlharului, au si tras în jos un taler al balantei, iar celălalt taler sta sus. Deci, au zis îngerii cei luminosi: „Oare nu avem de pus aici nimic ?” Si au zis unul către altul: „Ce putem să avem. Că nu-i mai mult decât zece zile de când s-a întors de la ucidere”. Si, când a grăit aceasta, a adăugat: „Să căutăm vreun lucru bun”. Si a aflat unul dintre ei mahrama, întru care erau lacrimile lui, si a zis; „Cu adevărat, aceasta este mahrama cu lacrimile lui; să o punem, deci, de cealaltă parte a cumpenei si iubirea de oameni a lui Dumnezeu împreună cu ea, si vom vedea ce va fi”. Si numai cât au pus-o pe ea de cealaltă parte, a si tras îndată si a risipit zapisele ce erau de partea dracilor. Si au strigat cu un glas, zicând: „Cu adevărat a biruit iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. Si, luând sufletul tâlharului, l-au dus pe el cu ei. Iar demonii, tânguindu-se, au fugit rusinati.

Aceasta văzând-o, cârmuitorul casei s-a sculat si, alergând, a intrat în cameră si, venind la patul tâlharului a aflat trupul cald încă, de vreme ce sufletul său se dusese la Dumnezeu, iar mahrama pe ochii lui fiind, plină de lacrimi. Si, luând mahrama, a întrebat pe împărat si a zis : „Să lăudăm pe Dumnezeu, stăpâne. Că am auzit că în zilele stăpânitoarei tale împărătii s-a mântuit un tâlhar”. Iată, cu adevărat, acum am văzut, numai de vom si crede că sunt adevărate, că bine este să ne pregătim pe noi însine si să întâmpinăm cu pocăintă ceasul cel înfricosător al mântuirii.

(Proloage).

MFC-CIPRIAN PORUMBESCU

 CIPRIAN PORUMBESCU

(14 octombrie 1853-6 iunie 1883)

sursa foto: internet.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Despre iubirea de arginti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Longhin Sutasul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh despre mită, dobândă si iubirea de arginti.

Cel ce ia dobândă, cel ce ia mită, ca si iubitorul de arginti si răpitorul sunt ca o cărută cu patru cai, având ca vizitiu pe satan cel mândru, cărută pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan adună în ea pe toti cei ce-l urmează, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purtati de vrăjmasul, ca nu împreună cu el să ajungă în groapă si în focul cel vesnic, ci în viată, spre mai bine, să se îndrepteze, precum si Apostolul zice: „Având hrană si îmbrăcăminte, să fim îndestulati cu acestea.” Iar cei ce vor să se îmbogătească, au parte de nenorociri si de cursele vrăjmasului, nepăzind poruncile apostolesti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, care grăieste: „Să nu câstigati nici aur, nici argint, nici să vă îngrijiti ce ve-ti mânca sau ce ve-ti bea si cu ce vă ve-ti îmbrăca!” Că pe cel ce adună bogătie pe această cale, îl surpă Dumnezeu si cu ale sale picioare îl calcă. Încă si în cartea Proverbelor, înfruntă pe cel ce ia mită, zicând: „Cel ce iubeste argintul, nu se va sătura de argint; si să nu apuci de la cel sărac, că sărac este si nu stie umbla”. Că zice Domnul: „Mai bine este a da, decât a lua”. Iar în Lege zice: „Să nu dezvinovătiti pe cel necurat, pentru mită, si nici să nu iei mită, fiindcă mita creste si orbeste ochii celor ce văd”. Că si Samuil, tinând porunca Legii, grăia către norod: „Oare din mâinile voastre am luat izbăvirea? Iată martor este Domnul, că n-a ajuns mită în mâinile mele”. Iar Proorocul Amos, mâniindu-se pe judecători, zicea: „Mită aleasă de la săraci ati luat”. Iar Isaia, ocărând cetatea, zicea: „Dregătorii tăi iubesc mita, dispretuind răsplătirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mită, si lucrul cel drept pe nedrept îl ia de la omul cel drept”. Si iarăsi: „Pierzător lucru este dobânda pentru însusi sufletul celui ce ia, iar cel ce nu iubeste dobânda viu va fi”. Si iarăsi: „Cel ce primeste mită fără dreptate nu se va îndrepta înaintea lui Dumnezeu. Că mai bun este numele bun, decât bogătia cea multă”. Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Să nu pierzi, cu cei necredinciosi, sufletul meu”.

Oare vezi că Scriptura numeste, pe ucigasi si pe primitorii de daruri, bărbati ai sângelui si fără de lege? Încă asemenea cu aceasta a zis Domnul: „Nebunule, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine, iar cele ce le-ai gătit ale cui vor fi?” Nebuni numeste pe cei ce-si pun nădejdea în bogătia cea pieritoare. Si, iarăsi, David zice: „Pleacă inima mea spre învătăturile tale, iar nu la dorinta de câstig”. Încă si Iov, arătându-si curătia, zicea: „Au, doară, mâna mea s-a atins de mită?” Si Însusi Domnul ne porunceste, grăind: „Luati aminte si vă păziti de toată lăcomia, că nu din bogătia omului este viata lui, ci precum este scris: Dreptul prin credintă va fi viu!”

(Proloage).

Am citit...

 Casa de langa lac de Kate Morton

Cu ceva timp in urma va spuneam ca am terminat de citit si cea de-a doua carte scrisa de Kate Morton – “Casa de langa lac” si ca voi scrie cateva cuvinte despre ea.

La fel ca si in prima carte citita, Kate Morton prezinta doua povesti de viata din ani diferiti (1933 si 2003) si din zone diferite (Cornwall si Londra). Autoarea pastreaza acelasi stil in care misterul, drama, dar si iubirea neconditionata se impletesc si te tin cu sufletul la gura. Este genul de carte pe care nu iti vine sa o lasi din mana pana cand nu o termini.

Sadie Sparow este o tanara detectiva care, in urma implicarii emotionale in cadrul unei anchete este trimisa in concediu o perioada mai lunga de timp. Si, unde este mai bine sa iti revii decat la Cornwall, alaturi de bunicul drag?

Aici Sadie descopera un conac vechi, un domeniu intins, unde totul arata ca si cum timpul s-a oprit in loc. Si, cum simturile de detectiv ale tinerei Sadie ii spuneau ca acolo s-a intamplat ceva, nu isi gaseste linistea pana cand nu descopera ce anume s-a intamplat. In urma cercetarilor pe care le face afla ca, in urma cu 70 de ani, pe domeniul Loeanneth apartinand familiei Edevane, a avut loc disparitia unui copil, iar cazul a ramas nerezolvat.

Rezolvarea cazului o face sa afle multe despre familia de la Loeanneth, fiind nevoita sa solicite si ajutorul scriitoarei Alice Edevane, una dintre cele trei fiice ale lui Anthony si Eleonor.

Este o carte pe care o recomand in zilele reci de toamna si numai.

Despre nevointa

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, poveste de folos, despre nevointa unui monah si mucenic.

Un oarecare monah, al cărui nume n-am putut să-l aflu, a trăit în Schit si a fost ascultător de părintele său, vreme de multi ani. Din zavistia diavolului însă, acesta a căzut din ascultare si a plecat de la staretul său fără pricină, având asupra lui osânda cea pentru neascultare, si a intrat în Alexandria. Deci, l-a prins pe el păgânul stăpânitor de acolo si, luând de pe dânsul haina călugărească, îl silea pe el să se închine la idoli, dar el n-a voit, pentru care pricină, fără de milă bătându-l, i-a tăiat capul cu sabia, iar trupul lui l-a aruncat la mâncarea câinilor. Dar oarecare crestini au luat, noaptea, trupul muceniculul; si, punându-l în sicriu cu aromate, l-au asezat cu cinste în altarul Bisericii, ca pe un pătimitor. Iar când începea a se săvârsi dumneneiasca Liturghie si sfintitul slujitor zicea: „Câti sunteti chemati iesiti!” se ridica racla cu moastele mucenicului si, în văzul tuturor, iesea din Biserică, fără atingere de mâini omenesti si petrecea în tinda Bisericii până la sfârsit, iar, după sfârsitul Liturghiei, racla intra iarăsi singură în Biserică si sta în altar la locul ei. Si aceasta o făcea la toate Liturghiile, iesind si iarăsi intrând, spre marea mirare a celor ce vedeau.

Iar, unul din cei mari, credincios fiind si îmbunătătit, văzând unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca să le descopere lor pricina iesirii Mucenicului din Biserică, în timpul Sfintei Liturghii si a câstigat cererea. Că îngerul Domnului, stând de fată, i-a zis lui: „Ce te înspăimântezi de ceea ce se face? N-au luat, oare, Apostolii si urmasii lor puterea de a lega si dezlega? lată, mucenicul pe care îl vedeti iesind din Biserică, a fost ucenic cutărui pustnic (si i-a spus numele), pe care, neascultându-l s-a dus, fiind legat de dânsul prin canon de neascultare, si, până acum, petrece în acelasi canon nedezlegat. Cununa, adică, si-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în altar, cât se săvârseste Liturghia, că, poruncindu-i lui îngerul, iese si va iesi, până ce nu-l va dezlega pe el cel care l-a legat.”

Unele ca acestea auzindu-le, acel fericit bărbat s-a dus degrabă la pustnic si, spunându-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la mucenicul lui Hristos, si deschizându-i racla, a făcut pustnicul asupra lui dezlegare si iertare si l-a sărutat pe el. Si, stând să se săvârsească dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a petrecut, nemaiiesind din altar.

(Proloage).

Provocare

 Caminul meu un colt de rai – saptamana 2

Pentru a doua saptamana a provocarii “Caminul meu un colt de rai” Irina propune, pe blogul ei, sa facem ordine, atat in casa, cat si in suflet. Corina, ne propune o saptamana de bucurie, in care sa renuntam la “Nu” indiferent cum si cand l-am folosi si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de fiecare clipa traita.

In saptamana ce tocmai s-a incheiat, timpul a fost placut, soarele ne-a mangaiat cu razele lui, au fost si cateva reprize de ploaie. Intreaga natura invita la plimbare si relaxare.

Programul incarcat, ca si vremea de afara, au facut sa stam foarte putin in casa, astfel ca si in aceasta saptamana am combinat provocarile celor doua doamne ale caror bloguri le urmaresc cu drag.

Copiii mi-au adus multa bucurie in suflet in aceasta saptamana. La inceputul ei, doua fetite delicate si dragute, m-au rugat sa le invat sa faca prajituri. Am ascultat dorinta lor si le-am invitat acasa, pentru a face impreuna briose. Si nu orice fel de briose, ci briose de ciocolata si ornate cu crema de ciocolata. Au invatat sa citeasca o reteta, sa cantareasca ingredientele, insa distractia cea mai mare a fost la …..ornat. Imaginatia si veselia au umplut intreaga bucatarie. S-au simtit foarte bine, astfel ca m-au intrebat daca mai pot veni.

A doua parte a saptamanii, impreuna cu copiii de la Centrul Educational am continuat sa impletim semne de carte si brelocuri. Bineinteles ca totul s-a intamplat intr-o atmosfera de bucurie, de “zumzaiala” vesela si rasete cristaline.

Insa apogeul bucuriei a fost in week-end, petrecand ziua de duminica cu nepotii. Matei vorbeste si ne spune povesti, l-a “adormit” pe bunicul cantand “Nani, nani puisor….”, dar i-a facut si “ijetie”. Am mancat impreuna “sanvis cu mamete” (sandwich cu Almette), am ras din plin inventand povesti cu animalute curioase. Micutul Alex nu s-a lasat mai prejos. Tot timpul langa noi, zambind si chicotind, a invatat sa faca primii pasi, sprijinindu-se de o matura.

Serile le-am petrecut tricotand la patura “plimbareata”, urmarind filme pe Diva, dar si facand ceva “ordine” in gandurile mele.

O alta bucurie a acestei săptămâni a fost o comanda mica de prăjituri pentru parastasul soacrei părintelui duhovnic. Pe doamna Marilena am cunoscut-o, o femeie plina de viață, tot timpul cu zâmbetul pe buze și gata să ajute pe oricine. Am făcut prăjiturile cu mare drag. La parastasul făcut pentru cei trei ani de la plecarea la cele veșnice a doamnei Marilena, am întâlnit oameni cu suflet frumos.

Bucurie, multa bucurie, insa fara fotografie.😂😂.

 

Despre viata viitoare

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi si ale Sfintilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie si Chelsie, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre asteptarea viitoarelor bunătăti.

Asteptarea bunătătilor viitoare este în luptă cu bunătătile cele de acum. Pentru viata ce va să fie, toată viata aceasta trece ca o umbră si ca o pânză de păianjen si, pentru nădejdea si bucuria cea asteptată, oamenii se sârguiesc a vietui acolo unde-si au nădejdea, căci cei a căror dorire este în ceruri, aceia au trebuintă de iesirea lor din trup, înainte de a trece la vesnicile si viitoarele bunătăti, pe care mintea omenească nu poate să le ajungă. Pentru aceea, cu toată paza să ne păzim inima noastră, asteptând să ne veselim în casa stăpânului Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce a sărăcit pentru noi si patimi în locul nostru a luat ca să ne facă pe noi părtasi Împărătiei Lui si de slava Lui, cea viitoare, să ne îndestulăm. Pe El iubindu-L, vom intra în locasul cel gătit dreptilor si vom vedea lumina cea neînserată si ne vom bucura cu bucurie negrăită, unde este Tatăl si Fiul si Sfântul Duh. Că de aceasta, si Pavel scriind romanilor zice: „Vă îndemn deci, fratilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfătisati trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească. Si să nu vă potriviti cu acest veac, ci să vă schimbati prin înnoirea mintii, ca să deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si plăcut si desăvârsit” (Rom. 12, 1-2). Si iarăsi a zis: „Nouă ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfânt, că Duhul toate le cearcă si adâncurile lui Dumnezeu. Că cine din oameni stie cele ce sunt în om? Asa si tainele lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaste, fără numai Duhul lui Dumnezeu.”. Si iarăsi: „Sufletele dreptilor sunt în mâna lui Dumnezeu si nu se va atinge de ele osânda, că chiar de sunt în lumea aceasta, nădejdea lor este plină de nemurire.”. Putin fiind pedepsiti aici, mari bunătăti vor primi acolo. Că Dumnezeu i-a încercat pe ei aici, si i-a aflat vrednici de El. Ca pe niste jertfe întregi i-a primit pe ei si în ziua cercetării le va străluci soarele. Că de aceasta a zis David: „Seara se va sălăslui lui plângere, iar dimineata, bucuria”. (Ps. 29, 5). Iar Apostolul: „Iar dacă ati înviat cu Hristos, cele de sus căutati, unde este Hristos, sezând de-a dreapta Tatălui, cele de sus căutati, iar nu cele de pe pământ.” Si iarăsi: „Izbăviti fiind de păcat, robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveti rodul vostru spre sfintenie, iar sfârsitul, viata vesnică” (Rom. 6, 22). Si Domnul a zis: „Să fie mijloacele voastre încinse si făcliile voastre aprinse. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteaptă pe Stăpânul lor, când se va întoarce de la nuntă, ca, venind si bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge si le va pune la masă, si apropiindu-se, le va sluji” (Luca 12, 35). Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage).