FINAL DE DECEMBRIE

 Bucuriile lunii decembrie

Decembrie, prima luna de iarna, dar ultima luna a acestui an, a fost o luna foarte aglomerata, cu multe lucruri de realizat, insa si cu foarte multa bucurie.

-       Si in aceasta luna am continuat atelierele de gatit cu cele doua fetite foart dragi M si I. Sunt momente de bucurie si de implinire, atunci cand vad veselia pe chipul lor.

-       In ajun de Sfantul Nicolae, am repetat sceneta pentru Craciun si, impreuna cu cativa enoriasi ai bisericii am impodobit bradul in biserica;

-       De Sfantul Nicolae am terminat cursul “Iertare si ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”.

-       Am participat la hramul Sfantului Nicolae la biserica de la Cerasu;

-       Am participat la hramul Sfintei Mucenite Filofteia, la micuta biserica de la Mizil;

-       Tot la inceput de luna, parintele a sfintit locatia Centrului Educational, la slujba participand copii si parinti.

-       De la mijlocul lunii decembrie am fost in concediu de odihna, astfel ca am putut sa fac toate pregatirile in tihna si sa pregatesc, impreuna cu tinerii de la Centrul Educational nr. 2 al buletinului parohial;

-       Am reusit sa facem sfestanie in casa, sa ne spovedim si sa ne impartasim;

-       Am participat la hramul Sfantului Spiridon la parohia din Ploiesti;

-       In ziua de Craciun copiii de la Centru au prezentat sceneta “Steaua de Craciun”, iar tinerii au recitat un frumos colind cu acompaniament de chitara. La final, tinerii au distribuit “Buletinul parohial”.

-     In ziua de Craciun bucuria a continuat pentru ca, la masa au venit copiii si nepotii;

-       A doua zi de Craciun, ne-am bucurat si am adus bucurie in inimile parintilor, pentru ca la masa i-am adus la noi;

-       A treia zi de Craciun a inceput dis de dimineata, cand am plecat la manastirea Dintr-un lemn, pentru a participa la slujba, dar si pentru a sta de vorba si a primi sfaturi de la parintele nostru drag;

-       Tot in aceasta luna, am reusit sa facem parastasul strabunicilor;

-       Am fost in vizita si la maicile de suflet de la Manastirea Tiganesti;

-       Pentru revelion am ales sa petrecem o mica vacanta la Slanic Moldova.

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Anisia fecioara, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Întru această zi, povestire din Limonar, despre un bătrân milostiv.

Într-o oarecare Lavră a Perghiei, era un oarecare staret, sfânt, neagonisitor si milostiv foarte si neavând nimic, fără numai o pâine. Si, într-una din zile, a venit un sărac la chilia lui, cerând milostenie, iar el, neavând nimic, afară de pâine, pe aceea scotând-o, a dat-o săracului. Si săracul i-a grăit lui: „Nu voiesc pâine, ci haina”. Si staretul, vrând să-i fie de folos, luându-l de mână, l-a dus la chilia sa. Iar săracul nimic alt n-a aflat, fără numai hainele cu care staretul era îmbrăcat. De o bunătate ca aceasta a staretului umilindu-se, săracul a dezlegat săculeŃul său si toate câte le avea le-a vărsat în mijlocul chiliei si a zis: „Primeste acestea, bunule bătrân, că eu de aiurea voi cere pentru mine cele de trebuintă”.

 

 (Proloagele)

Despre impartasire si milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului si ale Sfintei Mari Mucenite Anastasia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre împărtăsire si despre milostenie.

Auziti si învătati cât de bun este Dumnezeul nostru, că si cu trupul Său ne hrăneste pe noi, si nici sângele Său nu-l crută, când avem noi trebuintă. Iar tu, nici pâine nu dai pentru Dânsul, nici un pahar de apă măcar. Tu, care atât de mari daruri iei, tu te zgârcesti la lucruri proaste. Dacă nu voiesti să mori pentru Hristos, crezi oare că fără de moarte vei rămâne? Iată, cele ce într-o zi fără voie urmează să le lasi, pe acestea de bună voie, pentru Dumnezeu, nu le dai. Au doară, nu sunt mari si grele lucrurile acestea, că Dumnezeu pe Fiul Său L-a dat pentru tine, iar tu nici pâine nu dai pentru El? Pentru tine S-a răstignit, iar tu treci cu vederea si a da si a milui. Si ce este mai amar decât această fărădelege? Că toate pietrele făcându-le El pentru tine, tu esti mai tare decât piatra? Atât de mari pricini sunt, silindu-te pe tine, si tu petreci în zgârcenie. Că, dacă nu dai pentru Cel ce a pătimit pentru tine, miluieste măcar pentru îndurare: pentru cei legati să te umilesti, pentru cei bolnavi să te pleci. Iar dacă nici acestea nu te fac pe tine iubitor de oameni, ca să poti da cu lesnire, apoi adu-ti aminte de Hristos, Cel ce a zis: „Nu cer, zice El, de la tine lucru mare, ci numai pâine si cuvinte de mângâiere. Nu-ti zic tie „Izbăveste-Mă pe Mine de sărăcie, sau dă-Mi Mie bogătie”. Ci putină pâine cer, pentru mângâierea din foame. De voi cădea în temnită, nu te silesc pe tine să Mă slobozesti din legături si să Mă scoti afară. Ci te rog ca să Mă cercetezi acolo si să Mă vezi între cei legati. Pot, pentru aceste cercetări, si plata să-ti dau si în veacul ce vine să te încununez. Că Eu voiesc si poftesc să-ti fiu tie dator si să-ti dau o mică pricină de încununare. Pentru aceea, ajută-Mă si Mă hrăneste, că umblu pe la toti cersind si, înaintea usilor stând, îmi întind mâna Mea si doresc să fiu hrănit de tine. Mă bucur, drept aceea, că înaintea a toată lumea te voi lăuda pe tine, când toti vor auzi si te voi arăta pe tine hrănitorul Meu. Iar Eu, de vreme ce vă iubesc foarte mult pe voi, pentru aceea vă învăt să fiti, adică, milostivi si să spuneti si altora cele grăite de Mine. Iar, de nu veti fi râvnitori acestora, nici pe altii nu veti învăta, rusinati veti fi în ziua judecătii si de la fata mea lepădati. Faceti, drept aceea, toate acestea si Eu voi mărturisi toate cele făcute de voi, cu mare laudă si nu Mă voi rusina a zice: Gol am fost, si voi M-ati îmbrăcat, flămând am fost, si voi M-ati hrănit. Dar, mai vârtos, Mă bucur că, prin acestea toate, mostenitorii vietii si împărătiei ceresti vă faceti.

Deci, acestea gândindu-le iubitilor, să căutăm prin milostenie a câstiga mântuirea noastră si bunătătile cele vesnice, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Despre Sfintele Taine

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Iuliana din Nicomidia si ale Sfantului Mucenic Temistocle, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt de învătătură pentru Preasfintele Taine.

Iată, acum, cei ce voiti a vă apropia de Sfintele Taine cele înfricosătoare, să cunoasteti, fratilor, cu toată priceperea, cât de mare este sfintenia Tainelor, cu care voiti să vă împărtăsiti. Că, iată, cu frică se cutremură puterile îngeresti, heruvimii si serafimii si toate cetele, cu teamă se înspăimântă, înăltând duhovniceasca noastră jertfă de pe pământ, sus la ceruri. Iată pe preoti, purtând chipul îngerilor, stau înaintea Mesei acesteia înfricosătoare, dar înaintea lor se află, de fată pe Sfântul prestol, Trupul si Sângele Fiului lui Dumnezeu. Că El de bună voie, luând trupul si sângele nostru, când S-a făcut om pe pământ, tot de bună voie a poruncit El să ne si împărtăsim cu trupul si Sângele Lui.

Însă, pentru că El stie neputinta neamului nostru, că nu poate, adică, nimeni să mănânce carne sângerată, nici să bea sânge, pentru aceasta a rânduit ca sfântul Lui Trup si scumpul lui Sânge să fie sub chipul prescurii si a vinului, peste care Sfânta Taină a prefacerii darurilor, se săvârseste, asa-cum, la nunta din Cana Galileii, tot El a prefăcut apa în vin.

Deci, să nu îndrăznim, fratilor, când unul pe altul ne defăimăm, să ne apropiem de Sfintele Taine, ca de un lucru obisnuit, necurătându-ne de păcatele cele din stiintă, ci să ne apropiem luminându-ne cu curătia si împodobindu-ne cu trezvia, întrecându-ne în dragoste unul pe altul. Pentru că nu om este Acela, Care face acestea, ci Dumnezeu cu mâna Sa cea nevăzută si cu înfricosătoarea Sa Taină, si împăcându-Se cu noi, părtasi

ne face vietii Lui dumnezeiesti si împărătiei Sale. Că cei ce cu nebăgare de seamă, adică, necurătindu-se la sfânta Spovedanie, si defăimându-se unul pe altul, se apropie să primească Trupul Domnului, nefiind vrednici nici să-l vadă măcar, aceia se fac, precum s-a făcut si Iuda mai înainte, apoi cad în cumplite boli si vrednici de chinuri se fac.

Drept aceea, rogu-vă si vă îndemn pe voi, fratilor, să nu ne facem, prin nebăgare de seamă si prin nesocotintă, potrivnici lui Dumnezeu. Ci ziua si noaptea să învătăm a ne curăti, ca si aici, în viata aceasta, bine să petrecem, iar la înfricosătoarea Judecată, de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu să ne arătăm, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

 

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre milostenie.

Povestit-a oarecare din părinti, că era un dregător, care, trimis cu o solie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Si făcându-i-se milă, a zis slugii sale: „Ia calul si mergi putin mai înainte.”. Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale si a pus-o peste acel mort si s-a dus. Apoi, după putină vreme, trimis fiind tot cu o solie si iesind afară din cetate, a căzut de pe cal si i s-a frânt piciorul. Si, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, si doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul lui. Si, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-I putrezească si trupul. De aceasta aflând si dregătorul, foarte se întrista si plângea de acea primejdie; si de mâhnire, nici nu putea să doarmă, ci si noaptea stătea treaz.

Deci, luminând candela, a văzut, la miezul noptii, că un om se pogora pe fereastra cea de sus si a venit la dânsul; si stând lângă dânsul, i-a zis: „De ce plângi, si de ce te necăjesti?”. Iar el a răspuns: „Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul si mâine vin doctorii să-l taie?”. Iar el a zis: „Arată-mi piciorul tău.”. Si, arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat si, i-a zis: „Scoală si umblă!” Iar dregătorul a zis: „Nu pot, că este frânt!”. Iar el a zis către dânsul: „Sprijineste-te de mine.”. Si, sprijinindu-se, s-a sculat si a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a arătat: „Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihneste-te si nu te mai necăji.”. Apoi, si pentru milostenie i-a povestit câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: „Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui. Si, cu milă este judecata, la cel ce a - făcut milă”. Si altele ca acestea. Apoi a zis: „Mântuieste-te!”. Si dregătorul a zis: „Te duci?”. Zis-a lui acela: „Ce mai voiesti, dacă te-ai vindecat?”. Si iarăsi, a zis dregătorul: „Pentru Dumnezeu, spune cine esti?”. Răspuns-a cel ce s-a arătat: „Caută la mine.” Si, după ce, a privit, acela a zis: „Cunosti haina aceasta pe care o port?”. Si iarăsi dregătorul a zis: „Da, a mea este.”. Si iarăsi a zis acela: „Eu sunt acela pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum si mi-ai dat haina ta. Si m-a trimis Dumnezeu ca să te vindec. Deci, multumeste totdeauna lui Dumnezeu.”. Si, acestea zicând, a iesit iarăsi pe fereastra aceea prin care a intrat. Si dregătorul nu a încetat, multumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor, din cele ce avea.

 

(Proloage)

Despre pocainta

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Bonifatie, ale Sfintei Aglaia si ale Sfantului ierarh Grichentie, episcopul Etiopiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre pocăintă.

Fiului celui desfrânat, la întoarcerea lui, să-i urmezi, adică să cazi către Dumnezeu, cu inima înfrântă si duh smerit, si, ca acela, să grăiesti: ,,Gresit-am înaintea Ta, Doamne, primeste-mă, Părinte, pe mine, cel ce mă pocăiesc”, încă si de căderi să te lasi si de păcate să te lepezi si să fugi. Că, de te vei întoarce spre Dumnezeu, cu pocăintă, si fapta cea rea o vei îndepărta de la viata ta si nu o vei mai face, atunci îti va fi tie de ajutor Atottiitorul Dumnezeu si Domnul.

 

 

(Proloage)

Din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios daniil Sihastrul, ale Sfintilor Mucenici Sebastian si Zoe si ale Sfantului Ierarh Modest, arhiepiscopul Ierusalimului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric.

A zis ava Evagrie: „Sezând în chilia ta, adună-ti gândul tău, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci moartea trupului, ia în gând primejdia si durerea, cunoaste desertăciunea lumii acesteia, rânduiala si sârguinta, ca să poti petrece de-a pururi cu mintea ta luminată si ca să nu slăbesti. Încă mai adu-ti aminte de lucrurile iadului, gândeste-te cum sunt acolo sufletele, în ce fel de amărăciune a osândei, sau în ce fel de amară suspinare, sau în câtă frică si întristare. Sau în ce stare vor astepta neîncetata chinuire sufletească si lacrimile cele nesfârsite. Ci încă si ziua învierii si starea cea dinaintea lui Dumnezeu să o pomenesti, gândind la înfricosătoarea si groaznica osândire. Pune la mijloc rusinea care merge înaintea celor ce gresesc, rusine care este înaintea lui Dumnezeu si a Hristosului Său, a îngerilor, a Arhanghelilor, a Stăpâniilor si a tuturor oamenilor. Pune la mijloc încă toate chinurile: focul cel vesnic, viermele cel neadormit, groaza, întunericul, scrâsnirea dintilor, care este peste toate acestea si peste celelalte chinuri.

Adu-ti aminte, iarăsi, si de bunătătile cele rânduite dreptilor si de îndrăzneala cea spre Dumnezeu Tatăl si spre Hristosul Lui, a îngerilor si a Arhanghelilor, a Stăpâniilor si a tot norodul, adu-ti aminte de împărătie si de darurile ei, de bucurie si de desfătare. Pe amândouă aceste pomeniri să le aduci întru tine, adică si cu păcătosi să gândesti la plângere si la tânguire, si să nu le uiti pe acestea, ca nu cumva si tu întru ele să ajungi, dar si de bunătătile cele păstrate dreptilor te bucură si te veseleste. Si întru acestea, adică, a te desfăta să te sârguiesti, iar de acelea să te depărtezi.

Vezi, dar, de acestea să nu uiti niciodată, ori înlăuntrul chiliei tale, ori aiurea altundeva, si de la pomenirea acestora să nu-ti depărtezi mintea, cât, măcar pentru acestea, să scapi de gândurile eele spurcate si necurate. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor!” Amin.

 

(Proloage)

Despre pocainta

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Daniel si Sfintii trei tineri: Anania, Azaria si Misail, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, despre pocăintă.

Să ne asemănăm si noi femeii celei din Samaria si să nu ne rusinăm a mărturisi oamenilor păcatele noastre. Că, dacă ne vom rusina să ne descoperim la oameni păcatele noastre, pentru mântuire, apoi, în ziua Judecătii, nu înaintea unuia sau a doi oameni, ci înaintea întregii lumi, care va privi la noi, vom da răspuns si vom fi certati. Că Dumnezeu, acum, ne ajută pe noi, că nu voieste moartea păcătosului, ci să se întoarcă si să fie viu.

Deci, să ne aducem aminte cum a venit Natan la David, prooroc la prooroc, fiindcă si David prooroc era; ci precum si doctorii, când se îmbolnăvesc, apoi de alt doctor au trebuintă, că boala pierde mestesugul, la fel si aici, toate descoperindu-se, se arată la lumină si se vindecă. Si precum o bubă, până este ascunsă si acoperită, nu se tămăduieste, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot asa si păcatul, până ce este tăinuit si ascuns, nu se iartă.

Drept aceea, să nu te temi că vei primi canon de la un om, că si dezlegare tot de la om primesti. Căci dacă de la om nu vei primi să faci canon, atunci esti în primejdie a te lega, în munca cea vesnică, cu legături nedezlegate, unde nu mai este cu putintă să ne pocăim. Deci, iubitilor, rogu-vă pe voi, unul pe altul îndemnati-vă spre pocăintă, ca toti să întâmpinăm fata lui Dumnezeu, prin mărturisirea noastră. Dumnezeului

nostru, slavă!

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Agheu si ale Sfintei Teofana Imparateasa, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt că nu se cade a osândi pe cel ce greseste.

Un bărbat sfânt a văzut pe un oarecare gresind si cu amar a lăcrimat si a zis: „Acesta astăzi, iar eu mâine”. Oricine, de va gresi, chiar necredincios de ar fi, să nu-l osândesti pe el, ci să te vezi pe tine mult mai păcătos decât dânsul si nicidecum să nu-l ocărăsti pe dânsul pentru greseală, ci să-ti aduci aminte de tine însuti si să iei seama cum umbli, ca să nu cazi. Să dai de lucru sufletului tău, ca, adică, să stea la rugăciune si să se lipească de Dumnezeu, ca să nu te biruiască pe tine gândul cel vrăjmăsesc. Roagă-te ca să se depărteze de la tine duhul uitării. Si orice lucru de trebuintă vei face, dacă te vei lăuda, îl pierzi pe el. Tu să zici asa: „Eu voi muri diseară, ori mâine, ori nu stiu în care ceas”. Iar de vei grăi cuiva despre viata ce va să fie, cu umilintă si cu plângere să-i grăiesti celui ce te ascultă, de vreme ce si el ar putea să-ti spună tie: „Să nu mori fără de folos, petrecând vremea în cuvinte desarte”. Si de vrei să te mântuiesti, fereste-te de cei ce te laudă si de cei ce-ti însală gândul tău, ca să ocărăsti pe cel de aproape, iar pe tine să nu te vezi. Au, nu stii, oare, că tâlharul cel ce a fost pe cruce, printr-un singur cuvânt s-a îndreptat, iar fariseul, cu un cuvânt s-a făcut vinovat? Că Iuda a fost numărat împreună cu Apostolii si, într-o noapte, si-a pierdut toată osteneala si s-a pogorât în iad? Drept aceea, să nu se laude nimeni, oricât bine ar face, pentru că, toti cei ce si-au pus nădejdea în sine, au căzut.

Deci, de vei vedea pe cineva gresind, nu asupra aceluia să pui greseala, ci asupra diavolului celui ce l-a biruit pe el. Si să zici: „Amar si vai mie, că acesta fără de voie a fost înselat, iar eu, de voie si stiind, gresesc”. Deci, să plângi si să ceri de la Dumnezeu ajutor. Că de vietuim cu lenevire si cu nebăgare de seamă, apoi nimeni nu poate să biruiască pe diavolul si nici să câstige bunătăti de la Dumnezeu. Drept aceea, pentru slăbirea si nepurtarea de grijă de viata noastră, suntem amăgiti toti în lumea aceasta trecătoare. Iar când ne bucurăm de căderea altuia sau o defăimăm, apoi singuri pe noi, atunci, ne dăm si ne vindem muncilor diavolului. Iar, dacă stăm tari cu inima si cu mintea, apoi, de-a pururea, Dumnezeu ne va fi nouă ajutător. A Căruia este slava în veci! Amin.

 

(Proloage)

Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, ale Sfintelor Mucenite Antia si Suzana si ale Sfantului Cuvios Pavel din Latro, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre rugăciune.

Fericit lucru, cu adevărat, este a nu păcătui, iar dacă vreunii vor păcătui, să nu deznădăjduiască, ci să plângă pentru cele în care au păcătuit, ca prin plâns, iarăsi, să dobândească fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga si a nu ne îngreuna si, rugându-ne a nu slăbi, după cum a zis Domnul si apoi Apostolul: „Neîncetat rugati-vă, adică noaptea si ziua si în tot ceasul”. Si nu numai când intri în biserică, iar în celelalte ceasuri să fii fără de grijă, ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătoresti, ori de mănânci, ori de bei, ori de zaci, să nu-ti curmi rugăciunea ta, că nu stii când va veni Cel ce va cere sufletul tău de la tine. Să nu astepŃi Duminica sau sărbătoarea sau un anume loc, ci, precum a zis Proorocul David: „în tot locul stăpânirii Lui”. Deci, ori în biserică de esti, ori în casa ta, ori la tarină, ori vite de pasti, ori clădiri de faci, ori la ospete de te afli, de rugăciune să nu te depărtezi. Iar când poti, pleacă-ti si genunchii, iar când nu poti, roagă-te cu mintea si seara si dimineata si la amiază. Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii si, sculându-te din pat, miscările tale cele dintâi prin rugăciune se vor face, atunci si păcatul nu află intrarea în sufletul tău.

Rugăciunea este păzitoare a întregii întelepciuni, a mâniei pedepsire, a îngâmfării umilire, a pomenirii de rău curăŃire, a invidiei surpare, a păgânătătii îndreptare; este putere a trupurilor, ocârmuire a casei, bună asezare a cetătii, tărie a împărătiei, biruinta în războaie, întemeierea păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credintă a nuntii, armă a călătorilor, a celor ce dorm păzitoare, a celor ce priveghează îndrăzneală, a plugarilor bună aducere de roade, a corăbierilor mântuire.

Rugăciunea este ajutătoarea celor ce se judecă, slăbire a celor legati, inimă bună a celor întristati, dulceată a celor ce se bucură, mângâiere a celor ce plâng, praznic al celor ce nasc, cunună a celor căsătoriti, îngropare a celor ce mor. Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii, a bunătătilor sporire, abatere de la răutăti, îndreptarea păcatelor. Rugăciunea lui Iona, i-a făcut casă în pântecele chitului, iar pe Ezechia din portile mortii la viată l-a întors. Tinerilor din Babilon, văpaia cuptorului în stropi de rouă a prefăcut-o, iar Ilie, prin rugăciune, a legat cerul să nu plouă trei ani si sase luni.

Vedeti, fratilor, câte poate rugăciunea, în toată viata oamenilor nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea. De aceasta niciodată să nu vă depărtati. Ci, să ne rugăm, ca nu desartă să se facă osteneala noastră, precum a zis Domnul: „Când stati, rugându-vă, lăsati orice aveti asupra cuiva, ca si Tatăl vostru cel ceresc să vă lase greselile voastre.” Vedeti, fratilor, că în zadar ne ostenim, rugându-ne, dacă avem vrajbă cu cineva. Si iarăsi Domnul zice: „Dacă îti vei aduce darul tău la altar si acolo îti aduci aminte că are cineva ceva asupra ta, lasă-ti darul tău înaintea altarului si, ducându-te, împacă-te întâi cu fratele tău si atunci, venind, adu-ti darul tău.” Asadar, arătat este că, dacă nu vei face aceasta mai întâi, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei face porunca Stăpânului, atunci cu îndrăzneală roagă-te Domnului zicând: ,,Lasă-mi, stăpâne, datoriile mele, precum si eu am lăsat fratelui meu, împlinind porunca Ta”. Si-ti va răspunde Iubitorul de oameni: „Dacă ai lăsat, îti las si eu. Dacă ai iertat, îti iert si eu ale tale, că stăpânire am pe pământ să iert păcatele. Lăsati si se va lăsa vouă”.

Vedeti iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasemănată, vedeti bunătatea lui Dumnezeu cea nemăsurată. Ati auzit în scurt, mântuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Tirs, Calinic, Filimon si Apolonie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric despre un preot mai înaintevăzător.

Spunea unul dintre Sfintii Părinti, zicând că în Schit, când slujea preotul în biserică, se pogora Sfântul Duh în chip de vultur, în vremea Sfintei împărtăsiri si nimeni nu-L vedea pe El, decât numai clerul. S-a întâmplat, însă, într-o zi, că a întrebat un oarecare frate pe diacon despre un cuvânt de folos, dar diaconul nu i-a împlinit dorirea. Si după aceea, în vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai venit umbrirea vulturului, după obicei. Si, a zis preotul, către diacon: „De unde, oare, vine aceasta? Că ori întru mine este greseala, ori întru tine”. Depărtează-te, dar, de la mine putin si, de se va pogorâ vulturul, cunoscut semn va fi, cum că pentru tine nu S-a pogorât Sfântul Duh”. Deci, depărtându-se diaconul, îndată S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de vultur.

Iar după ce au sfârsit Sfânta Liturghie, a zis preotul către diacon: „Spune-mi mie, ce ai făcut?”. Iar el, mărturisindu-i, a grăit: „Nu mă stiu pe mine însumi gresit cu alt lucru sau faptă, fără decât că m-a ajuns pe mine un frate, când veneam la biserică, si m-a întrebat cuvinte de folos, iar eu i-am răspuns că n-am vreme, fiindcă veneam la biserică”. Deci, i-a zis lui preotul: „Pentru tine, dar, nu s-a pogorât Duhul, fiindcă fratele s-a mâhnit din pricina ta”. Drept aceea, a mers diaconul la fratele acela si s-au împăcat, recunoscându-si vina. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Despre monahi

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, ale Sfintilor Mari Mucenici Eustratie Axentie, Evghenie, Mardarie si Orfest si ale Sfintei Mucenice Lucia din Siracuza, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric pentru cei dintâi călugări, pentru cei de acum si pentru cei de pe urmă.

Sfintii Părinti ai Schitului, proorocind despre neamul cel mai de pe urmă, ziceau: „Ce am făcut noi înaintea lui Dumnezeu?” Si, răspunzând unul din călugări, mare cu viata, anume Ishirion, le-a zis lor: „Noi poruncile lui Dumnezeu le-am păzit cu fapta”. Iar ei, întrebându-l, din nou, au zis: „Dar cei de după noi, ce vor face?”. Si le-a răspuns: „La jumătate din faptele noastre vor ajunge”. Si, iarăsi, l-au mai întrebat, zicând: „Dar călugării cei mai de pe urmă ce vor face?”. Si le-a grăit lor: „Aceia nu vor face nicidecum fapte călugăresti, însă vor veni asupra lor ispite si necazuri; si dacă în vremea aceea a ispitelor, fiind si aflându-se, vor suferi si vor răbda cu vitejie patimile si chinurile, apoi, ca aurul cel strălucitor, mai mari si mai buni decât noi si decât părintii nostri se vor afla înaintea lui Dumnezeu. Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Invataturi

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al lui Evagrie monahul, despre curătia cea deplină si despre înfrânarea de la vorbirea cu femei si de a căuta în fata lor, despre nesatiul pântecului si despre desfrânare.

Curătia cea deplină se zideste din înfrânare, iar înfrânarea se face din frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu se sălăsluieste din durerea inimii. Iar cel ce nu se teme de Dumnezeu si nu are frică de El în inima sa si nu se înfrânează de la toate relele care îi însală sufletul si trupul, unul ca acela cade în multe si grele păcate. Însă neînfrânarea este povătuitoarea a tot păcatul. Iar, mai înainte de toate, ea aduce pe om la lăcomia pântecelui si la satiul cel peste măsură, din care se naste desfrânarea, care este mai grea si mai cumplită decât toate păcatele. Că pierde si însală pe tot omul si, ca si cu o undită, trage inima spre această faptă rea. Pentru această răutate zice dumnezeiescul Apostol: „Orice păcat pe care-l va săvârsi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieste în însusi trupul său” (I Cor., 6, l8). Pentru aceea, lăcomia este un lucru rău si maică a nesatiului si mijlocitoarea desfrânării. Untdelemnul creste para din felinar, iar hrana aprinde focul patimii în cei ce se apropie de femeie, ca să audă cuvinte stricătoare de suflet, iar după aceea ca să facă si desfrânare.

Însă vorba de femeie este ca o învăluire de apă mare, care afundă corabia: de vreme ce din vorbirea cu femeia se zămisleste acel iute foc ai poftei si se naste gândul desfrânării si întunecă ochiul cel sufletesc, adică mintea. Si din mintea cea neînfrânată se face inima însăgetată cu săgeata vrăjmasului, spre fapta cea de desfrâu. Iar, după ce face omul desfrânare, atunci mintea lui se întunecă si rămâne ca un iesit din minte si ca un rob, sau se poartă de gândul cel de desfrânare ca un vrăjit, neavând nici o stăpânire de sine peste voia sa. Pentru aceea, cade în acea desăvârsită pierzare. Si, petrecând în multime de războaie, adeseori primeste si răni. Asemenea si cela ce vorbeste cu femeile: multe răni aduce sufletului său. Deci, cu dreptate zice cineva: „Nu vorbi cu femeia, ca să nu te arzi cu focul ei”. Pentru că vederea si vorba cu femeile, ca o săgeată, răneste inima; ba si mai mult: săgeata răneste numai trupul, iar frumusetea fetei pierde si sufletul si trupul, precum zice dumnezeiescul Gură de Aur: „Că otravă cumplită slobozeste, care se revarsă în tot trupul”. Si, cu cât mai multă vreme va zăbovi, cu atât mai multă spurcăciune face. Iar cel ce se păzeste de unele săgeti ca acestea, nu iese la adunări nicidecum, nici la prăznuirile cele cu ospete vătămătoare de suflete, nici nu merge să vadă fete frumoase. Pentru că mai de folos este, precum scrie la Proverbe, a petrece în casa de plângere, decât în casa de ospete si a căuta cinste la praznicele cele mirenesti si a privi fetele cele frumoase, de vreme ce, de la aceasta, mare primejdie se face sufletului, si la moartea însăsi îl duce, dacă va face omul fapta lui cea cumplită.

Pentru aceea, să nu îndrăznesti a umbla la ospetele cele necuviincioase, să fugi de vorba cu femeile si să nu cauti la fetele lor cu poftă si să te opresti si să te feresti de bucatele cele de multe feluri. Si asa, te vei izbăvi de fapta desfrâului si-ti vei mântui sufletul tău si te vei slobozi de vesnica osândă. Si, dacă voiesti ca până în sfârsit să fii deplin curat să nu dai femeilor îndrăznire să caute la tine si nici să nu vorbesti cu dânsele. Pemtru că, mai întâi, cinstite sunt si măgulitoare cu chipul si cu răspunsul, iar, mai pe urmă, cu totul îndrăznesc si cuvinte amăgitoare îti aruncă, ca să viseze mintea ta si sufletul. Si, iarăsi, întâi vorbesc lin si dulce, precum zic Proverbele „Miere, adică, din buze le pică, iar pe urmă se află mai amare decât pelinul”. Cu adevărat, asa este, fără de minciună. Că cei ce se lipesc de femei străine abia pot să se izbăvească si multi au pierit din pricina aceasta. Pentru aceea, la aceleasi Proverbe zice: „Să bei din fântânile tale, iar nu din cele străine''. Si, iarăsi, dumnezeiescul Apostol zice: „Să fiti îndestulati cu leafa voastră, iar de partea străină să nu vă atingeti”.

Dar, să grăim iarăsi, despre vorbele cele de mai sus. Când femeile stau la vorbă, atunci au căutătura în jos si caută cu cucernicie si întreabă de curătie si ascultă cu dulceată. Iar după aceea, căutând mai sus putin si arătându-se mai mult, iau aminte la cele ce se grăiesc si după aceasta îsi pun un zâmbet pe fată si îndată, râzând, se înfrumusetează si mai mult si se arată luminoase la vedere, ca si când si-ar schimba fata. Si, spunând cuvinte frumoase, nasc patimi, adică îndeamnă spre poftă. Sprâncenele îsi ridică si ochii îsi întorc încoace si încolo si îsi slobozesc genele jos si apoi, încet, le ridică iarăsi si, cu iscodire, caută cumplit, cu mare poftire, ca să frângă inima celor tineri si altora care se învoiesc cu aceasta, ca să săvârsească cu dânsii pofta cea necurată. Încă îsi mai întind grumajii si tot trupul si buzele si le tocmesc cu bună cuviintă si grăiesc cuvinte înăltate si alcătuiesc povestiri dulci la auz, ca pustiu cu totul să-ti facă sufletul tău. Iar acestea toate, făcându-se de dânsele, te trag pe tine în latul cel mult împletit, care te duce la desăvârsita pierzare, adică la moarte, iar după aceea, la vesnica osândă. Si asa, amăgesc si-ti robesc sufletul tău si mintea, întocmindu-se cu acele blânde si dulci cuvinte si schimbându-se în tot chipul, cu adevărat ele păzesc într-însele totdeauna o otravă cumplită si ne rănesc sufletele noastre. De fiara neîmblânzită să nu te apropii, asemenea si de femeia tânără să nu te atingi. De foc apropiindu-te si arzându-te de el, degrabă sări în lături. Iar slăbănogindu-te de cuvintele femeiesti, nu poŃi ca să sari în lături degrabă, până ce si fapta vei face.

Că, precum magnetul tine fierul, asa si vorba femeii nu te lasă de la sine, până ce nu pomenesti, întru tine, de frica lui Dumnezeu si până nu sari în lături singur de la dânsa. Drept aceea păzeste-te de o patimă si faptă rea ca aceasta, ca să te izbăvesti si de nesuferitele chinuri vesnice.

Însă aceste învătături nu numai nouă, monahilor, ne folosesc, ci tuturor oamenilor celor ce vor să se mântuiască, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

MFC-LA BRAN

 Castelul Bran...

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Daniil Stalpnicul si Luca cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru adormirea celui între Sfini Părintelui nostru Sisoe.

Cel dintre Sfinti Părintele nostru Sisoe a trăit în pustie si în munte, saizeci de ani, iar când era să se mute din viată, sezând lângă dânsul călugării, i-a strălucit lui fata ca lumina. Si le grăia lor: „Iată, ava Antonie a venit!”. După aceea, tăcând putin, iarăsi le zicea lor: „Iată, ceata proorocilor a venit!”. Si a strălucit si mai mult si a zis: „Ceata Apostolilor a venit!”. si fata lui îndoit a strălucit si, iată, vorbea, cum vorbeste cineva cu altii.

Deci, l-au rugat pe el bătrânii, zicând: „Spune nouă, Părinte, cu cine vorbesti?”. Si a zis lor: „Iată, au venit îngerii să mă ia pe mine si mă rog lor să mă lase putin, ca să mă pocăiesc”. Iar bătrânii i-au zis lui: „Nu-ti trebuie pocăintă, părinte”. Zisu-le-a lor staretul: „Cu adevărat, nu mă stiu pe mine că am pus măcar începătură de pocăintă”. Iar toti stiau că desăvârsit este. Apoi, iarăsi, fără de veste, i s-a făcut fata lui ca soarele si s-au temut toti. Deci el le-a grăit lor: „Iată, vedeti toti, a venit Domnul si zice: „Aduceti-Mi acest vas ales din pustie!” Si îndată si-a dat duhul. Apoi, s-a făcut un fulger si s-a umplut casa de bună mireasmă.

 

(Proloage)

Spre Craciun

 Se apropie Carciunul

 Gata! Am intrat in concediu, asa ca ma pot ocupa in liniste de sarbatorile ce se apropie cu pasi repezi. Desi odata cu inceputul postului, am pornit calatoria spre Bethleem, abia acum simt ca se apropie cu adevarat frumoasa sarbatoare a Nasterii Domnului.

Nu am scris de ceva timp pe blog, pentru ca a fost o perioada foarte aglomerata, cu multe drumuri, cu diverse activitati, unele chiar noi.

Una dintre acestea a fost impodobirea bradului din biserica. Am petrecut un ajun de mos Nicolae minunat alaturi de copiii de la Centrul Educational Sfa Gheorghe Nou, de parinti, dar si de enoriasi care au venit sa ajute. Totul completat cu covrigi calzi si sucuri oferite cu dragoste de o mamica.

Am reusit sa terminam curatenia la “Casuta”, sa asezam totul frumos, iar duminica, dupa Sfanta Liturghie, parintele a sfintit locatia si s-a rugat pentru sanatatea si reusita tuturor copiiilor, a parintilor, dar si a oamenilor cu suflet frumos din parohie care sunt alaturi de noi. Dumnezeu sa ii primeasca rugaciunea.

Maine pornesc, impreuna cu sotul, spre munte, pentru a achizitiona porcul de Craciun.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Mina, Ermoghen si Evgraf, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pandoc, ca să nu scârbim pe nimeni.

Dacă cineva ar zice că iubeste pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăste, mincinos este, Că cel ce iubeste pe Dumnezeu, acela si pe fratele său îl iubeste. Iar cel ce nu iubeste pe fratele său, nici pe Dumnezeu nu-L iubeste, după cum zice Apostolul Ioan. Cel ce scârbeste pe fratele său, pe Dumnezeu îl scârbeste. Că zice: „Nu scârbiti pe Duhul Sfânt cu Care sunteti pecetluiti”. Si iarăsi, pentru dragoste, zice: „Ceea ce ati făcut unuia dintre acestia mai mici frati ai Mei, Mie ati făcut”. Deci, s-a arătat, în cele mai sus zise, că cel ce face spre bucuria fratelui său, lui Dumnezeu îi face spre bucurie.

Aceasta, dar, stiind-o, fratilor, că prin acestea suntem plăcuti lui Dumnezeu, dacă nu dispretuim pe aproapele nostru, apoi si noi cu toată puterea să ne silim să facem spre plăcere fratilor si să nu le dăm pricini din care ei să fie scârbiti, ca primită la Dumnezeu să fie rugăciunea noastră, ca o jertfa fără prihană.

Că dacă unul se roagă pentru tine, iar altul te blestemă, precum si la întelepciune scris este: „Dacă unul zideste, iar altul risipeste, apoi ce spor este, fără numai osteneală?”. Asa si omul cel ce posteste si se părăseste de păcatul său, dar, iarăsi, la acelasi păcat intră; rugăciunea lui cine o va asculta si cu ce spor se va alege? Si iarăsi grăieste, zicând: „Să nu mestesugesti asupra prietenului tău rele, când nădăjduieste el la tine, că numai gura nebunilor se preface în stâlp de batjocură, dar buzele dreptilor sunt cu pază.”. Deci, „cel ce umblă întru dreptate se teme de Durnnezeu, iar cel ce-si strâmbă cărările osândit va fi.”. Si proorocul Miheia, suspinând, grăieste pentru Israel: „Spre rău îndeamnă fiecare pe aproapele său si împotriva lui mâinile si găteste.” Iar Apostolul zice: „Dacă fratele tău se scârbeste împotriva ta, iată că nu cu dragoste umbli.” Iar Domnul a zis: „Tot cel ce se mânie asupra fratelui său în zadar, vinovat este judecătii, iar cel ce va zice fratelui său, raca (prostule), vinovat va fi de judecata soborului, iar cel ce zice nebunule, vinovat va fi de gheena focului”. Si încă mai zice: dacă-ti aduci darul tău la altar si acolo îti aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ti, acolo, darul tău înaintea altarului si mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău si vino apoi să-ti aduci darul tău înaintea lui Dumnezeu.

 

 

(Proloage)

 

Despre ascultare

 Pentru zamislirea Sfintei Fecioare Maria de catre Sfanta Ana si pentru rugaciunile Sfintei Prorocite Ana, mama Prorocului Samuel, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile, despre ascultare.

Iubitule, de vei sedea întru supunere la un părinte duhovnicesc, să nu-ti pui singur tie rânduiala, zicând: „Nu pot face aceasta sau aceasta”. Că dacă nu vei face ascultare, nu vei scăpa de judecată. Ori, dacă s-ar întâmpla vouă vreo poruncă de la egumen peste puterea voastră, apoi să spuneti si să mărturisiti la cel mai mare al vostru. Însă, celor ce sunt spre păcat, să le stai împotrivă până la sânge. Dumnezeului nostru, slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

 

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Patapie si ale Sfintilor Apostoli Cezar, Tihie si Onisifor, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre milostenie, căci cel ce dă săracilor milostenie, dă lui Hristos si însutit va lua.

A fost o femeie crestină, având de bărbat un elin păgân; si erau amândoi săraci, având ei numai cincizeci de arginti mari. Deci, a zis bărbatul către femeia sa: „Să dăm argintii acestia împrumut, că de-i vom cheltui pe ei câte unul, apoi se vor sfârsi si nu vom mai avea”. Si, răspunzând, acea bună femeie i-a zis lui: „Dacă voiesti să-i dăm împrumut, apoi să-i dăm Dumnezeului crestinesc.”. Si i-a zis ei bărbatul: „Dar unde este Dumnezeul crestinesc, ca să-i dăm Lui împrumut?”. Zis-a lui femeia: „Eu ti-L voi arăta pe El. Si de-i vei da Lui împrumut, apoi nu-I vei pierde pe ei, ci încă si dobândă îti va da tie si cu adevărat îi va îndoi.” Iar el a zis: „Să mergi si să mi-L arăti mie si-I voi da Lui împrumut.”

Deci, ea luându-l, l-a dus pe el în sfânta biserică si i-a arătat lui pe cei săraci, zicându-i: „La acestia să dai argintii si Dumnezeul crestinilor îi va lua de la dânsii, că toti acesti săraci ai Lui sunt.” Iar el, cu bucurie, a împărtit la săraci acei cincizeci de arginti si s-au dus la casa lor. Dar, după trei luni, neajungându-le lor hrana, a zis bărbatul: „O, femeie, oare nu va voi acum Dumnezeul crestinilor să ne dea nouă din datoria aceea, că, iată, am sărăcit.” Si i-a zis femeia: „Să mergi unde ai pus argintii si-ti va da tie ceea ce trebuie.” Iar el s-a dus la biserică si, fiind la locul unde a împărtit argintii la săraci si umblând prin toată biserica, n-a aflat pe nimeni, care să voiască a-i da lui ceva, ci numai pe săracii care sedeau acolo. Iar el gândea întru sine pe cine să întrebe si cui să zică si să ceară. Si a văzut înaintea picioarelor sale, pe marmură, un argint si aplecându-se, l-a luat pe el si s-a dus la casa sa si i-a zis femeii sale: „Am umblat la biserica voastră si, să mă crezi pe mine, femeie, că n-am văzut pe Dumnezeul crestinesc, precum mi-ai zis mie si nimeni nu mi-a dat mie ceva, fără numai am găsit pe jos acest ban de argint, acolo unde am împărtit eu cei cincizeci de arginti.”. Atunci i-a zis lui acea minunată femeie: „Acela este Dumnezeu si nevăzut ti-a dat tie, pentru că nevăzut este si cu nevăzută putere chiverniseste lumea. Ci mergi, stăpâne, si să cumperi nouă câte ceva ca să mâncăm astăzi si acelasi Dumnezeu îti va da tie iarăsi.” Iar el, ducându-se, a cumpărat pentru ei pâine, vin si peste si, aducându-le, le-a dat femeii sale.

Deci, ea luând pestele, a început a-l spăla si, spintecându-l, a aflat în el o piatră foarte minunată si ea nu o cunostea ce este si a pus-o la păstrare; apoi, după ce a venit bărbatul ei, i-a arătat lui piatra, zicând: „Această pietricică am aflat-o în peste.” Iar el, văzând-o, s-a minunat de frumusetea ei si nu stia, adică, nici el ce este, însă a zis: „Să mă duc, dar, ca să o vând pe ea.” Deci, mergând, s-a apropiat de un argintar si i-a zis: „Voiesti, oare, să cumperi pietricica aceasta?”. Iar acela i-a zis lui: „Cât voiesti să-mi ceri pe ea?” A grăit cel ce o vindea: „Tu stii cât face?”. Iar negutătorul i-a zis: „Să iei cinci arginti pe ea.” Ci, vânzătorul, socotind că-l ia în batjocură i-a zis: „Apoi, vei da oare atâta?”. Argintarul, socotind, iarăsi, că celălalt îsi bate joc de el, i-a răspuns zicând: „Să iei zece arginti.” Apoi, vânzătorul a cunoscut că argintarul nu-i răspunde cinstit si a tăcut. Deci, după putin timp, argintarul a mai zis: „Să iei cincisprezece arginti”, însă vânzătorul n-a mai zis nimic, măcar că argintarul până la treizeci si până la patruzeci si chiar cincizeci de arginti îi da lui.

Deci, vânzătorul a cugetat atunci întru sine si a zis: „De n-ar fi fost pietricica aceasta de mare pret, apoi n-ar fi dat pe ea cincizeci de arginti.” Si a început si el a-i mări pretul ei. După-aceea, argintarul i-a ridicat pretul până la trei sute de arginti si a început, cu jurământ, a-i da lui acesti bani; iar vânzătorul si-a luat argintul, iar piatra i-a dat-o argintarului si s-a dus la femeia sa, bucurându-se.

Deci, aceea, văzându-l pe el, i-a zis: „Cu cât ai vândut-o?”. Că, socotea că pe cinci sau zece bănisori de aramă a dat-o. Atunci el, scotând trei sute de arginti, i-a dat ei zicându-i: „Cu atâta s-a dat.” Iar ea, minunându-se de darul iubitorului de oameni Dumnezeu, a zis bărbatului său: „Oare, văzut-ai cât este de bun Dumnezeul crestinilor si atotcunoscător, că nu numai cincizeci de arginti, ci si dobândă ti-a dat tie? Vezi, că nu este alt Dumnezeu, nici în cer, nici pe pământ, afară de Dumnezeul nostru, că Dumnezeu Unul este.” Deci, crezând acela, printr-o încercare ca aceasta, s-a făcut crestin si a proslăvit pe Hristos, Dumnezeul nostru.

 

 

(Proloage)