AM REVENIT LA BRAN

 Plimbare și relaxare

Azi a fost foarte cald, lucru confirmat și de localnici. Și cu toate acestea, după micul dejun, am pornit la plimbare, spre "Amfiteatrul Transilvaniei". Numai că, până la destinația finală, au fost numeroase opriri.

In centrul orașului am văzut un mic târg meșteșugăresc și....ne-am oprit. Plimbat, vizionat, cumpărat, pornit mai departe.

Bluzițe din bumbac lucrate manual

Colțișorul așteaptă copiii la atelier

Ii brodate manual

La nici 500 de metri, era în plină desfășurare festivalul de gastronomie tradițională "Un'te duci tu, mielule?"

Ne-am oprit și ne-am plimbat putin.

Următoarele opriri au fost pentru suflet. Prima dintre ele a fost la mănăstirea Bran, o mănăstire micuța aflata in satul Șimon, pe vârful dealului Balaban, acolo unde, in Primul Război Mondial au fost duse luptele de rezistenta din culoarul Rucar-Bran. Mănăstirea a fost înființată în anul 2006 și a funcționat o buna perioada de timp a schit. Hramul mănăstirii este " Soborul Sfinților 12 Apostoli".

Ne-am rugat, ne-am închinat, am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate, am "ascultat" liniștea din biserica și am pornit mai departe spre Schitul "Sfinții Împărați Constantin și Elena" de la Moeciu. Schitul este foarte aproape de drumul national, însă, in momentul in care intri in micuța bisericuță, totul este cuprins de pace și liniște. Am avut senzația că suntem în vizită la prieteni dragi sufletelor noastre-sfintii din icoane.

Și, pentru că se apropia ora 13, ora la care aveam rezervare la restaurantul de la Amfiteatrul Transilvaniei, am pornit spre locație. Pe o porțiune de drum de aproximativ 4 km, se circulă destul de încet pentru că este drum forestier. Însă, in momentul in care ajungi sus, pe platou, uiți de drumul greu pentru că priveliștea și liniștea îți taie răsuflarea.

De la parcare până la restaurant se merge pe jos (aproximativ 500 m).

Mâncarea este delicioasa, sanatoasa, însă puțin cam scumpa (deh, suntem în vârf de munte), iar servirea ireprosabila.

In zona se pot face drumeții ușoare, de unde se poate admira peisajul încântător.

Am servit o zeamă de pui cu tăiței (eu)

și o "soleanca" (soțul meu)

după care am pornit în mici drumeții, însoțiți de un soare arzător și de un vânt răcoritor.

Am ajuns la pensiune in jur de ora 16.30, rupți de oboseala și leșinați de căldură. Ne-am odihnit până la ora cinei.

La cina am servit bulz și banane flambate cu înghețată (eu)

iar soțul a servit cocoșel cu mămăliguță și mujdei și papanași.

Am încheiat seara cu o plimbare pe străduțele din apropiere, admirând case și curți și bucurandu-ne de liniște.