FERICITI CEI CE BLANZI, CA ACEIA VOR OSTENI PAMANTUL
3. RABDAREA
Citeste
din Vechiul Testament Cartea lui Iov. In intregime. Si slaveste-L pe Dumnezeu
pentru toate. Intotdeauna. Cand te vei fi smerit destul, loviturile vor inceta.
Pana atunci, lucreaza rabdarea. Avva Isaac Sirul scrie: “Rabdarea naste
mangaiere, lasitatea naste nefericire si durere.”
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
FERICITI CEI CE BLANZI, CA ACEIA VOR MOSTENI PAMANTUL
2.
SIMPLITATEA
1.
Da slava Domnului pentru toate, multumindu-I nu numai pentru
darurile Sale, dar si pentru pedepse; atat pentru anii de nefericire, cat si
pentru orele de fericire….
Dorinta ta de a te ruga
pentru insanatosirea stapanului tau este placuta lui Dumnezeu. Dar ezitarea si
frica in legatura cu felul cum ar trebui sa faci aceste rugaciuni sunt
exagerate si fara sens. Roaga-te simplu: ”Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l
pe stapanul meu cu familia lui. Invredniceste-l sa se intoarca acasa sanatos si
cu sufletul linistit.”
Dar ai grija sa te
rogi cu smerenie! Cu multa smerenie. Daca ai impresia plina de mandrie ca
rugaciunea ta este bine-placuta lui Dumnezeu si ca pentru aceasta El este dator
sa-ti implineasca cererea, atunci te asigur ca nu vei fi auzit.
2.
Cand este slujba la biserica, nu e corect sa atragi atentia
celorlalti prin multe matanii sau facand cruce ostentativ atunci cand nu
trebuie. Semnul crucii si mataniile trebuie facute doar in momentele slujbei in
care este nevoie. De altfel, in acele momente, cei mai multi dintre credinciosii
care se roaga impreuna vor face acelasi lucru, asa ca nimeni nu iti va da o
atentie deosebita.
Ca o regula generala in aceasta
problema, iti recomand sa te controlezi cu discretie cand este vorba de
manifestarea in exterior a evlaviei tale, de fiecare data cand te afli
intr-un spatiu public. Iar lupta aceasta de a te stapani va fi primita de
Dumnezeu ca o jertfa a smereniei.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
FERICITI CEI CE BLANZI, CA ACEIA VOR MOSTENI PAMANTUL
1. SMERENIA
1.
Va trebui sa stii de pe acum ca atunci cand ne lasam in
voia mandriei, a multumirii de sine, a laudei de sine si a autoindreptatirii,
cu ingaduinta lui Dumnezeu, avem parte de dezlantuirea slabatica a patimilor. Cu
alte cuvinte, lucrul acesta se petrece atunci cand incepem sa avem o parere
foarte buna despre noi insine, despre valoarea noastra si despre nivelul
duhovnicesc la care am ajuns, sau atunci cand simtim o satisfactie murdara
vazand ca ceilalti se afla in regres.
Medicamentul pentru
aceasta boala este simplu: gandul smerit – smerirea sincera si
constienta a sinelui nostru. Numai aceasta poate sa opreasca valurile ispitelor
ce ne sunt ingaduite cu scop educativ. Iar drumul pana acolo este blandetea,
care precede linistirea inimii.
2.
Sfantul Ioan Scararul spune ca iubirea si smerenia sunt un
cuplu sfant. Ceea ce zideste prima este sustinut si aparat de cea de-a doua,
ferind astfel casa vietii noastre duhovnicesti de distrugeri.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
JURNAL…….OCAZIONAL
Ce
mult a trecut de la ultima fila a jurnalului…ocazional. A trecut toamna, chiar
iarna si primavara si iata ca vara isi face tot mai mult prezenta prin temperaturile
destul de crescute. Deci multe luni, cu multe intamplari si activitati.
Deja Matei alearga atat cat il tin micutele picioruse. Cand nu este afara, la joaca, sau mai bine spus la cercetat tot felul de lucruri, este in casa, unde adora sa se joace cu jucariile gen lego
. Peste cateva luni, adica aproape de Craciun,
vom deveni bunici a doua oara, pentru ca Matei va avea o surioara sau un
fratior.
Mihai
si Deni au o relatie care, pe masura ce trece timpul este din ce in ce mai
frumoasa. Speram ca si ei doi sa treaca la urmatoarea etapa din viata lor.
Consideram
sa suntem parinti si bunici impliniti pentru care dam Slava lui Dumnezeu!
In
toata aceasta perioada am reusit, in mare parte sa facem ascultare de parintele
duhovnic care ne spune: de acum plimbare, plimbare, plimbare. Despre toate
plimbarile noastre v-am povestit de fiecare data cu mare drag.
Dupa
ani de teama de operatie, dar si de dureri sotul a reusit sa “isi ia inima in
dinti” si sa mearga sa se opereze de ruptura de menisc. Acum, desi este inca in
perioada de recuperare se simte bine.
Continuam
activitatile cu copiii de la Centrul Parohial. Unii au crescut si au parasit
activitatile noastre de mici creatori, alti copilasi s-au adaugat grupului si,
impreuna facem lucruri frumoase. In aceasta vara ne propunem sa invatam sa
facem diverse salate si tartine. Asta pe langa joaca si distractie.
FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA
5. BOLILE
Imi pare rau ca sotia ta sufera de
insomnii. Se chinuieste astfel pentru ca se supara si se nelinisteste chiar si
din cauza unor fleacuri. Pentru o perioada si eu sufeream din aceeasi cauza, de
aceea stiu ce poate face insomnia din om. Ajunge bietul de el sa fie o bucata
de carpa.
Singurul tratament sigur si eficient este
sa alunge departe toate gandurile chinuitoare si orice neliniste, si sa se lase
in grija lui Dumnezeu cu incredere si din toata inima, implinind tot timpul
voia Lui. Ce rostim mereu in Rugaciunea domneasca?”Tatal nostru…. faca-se voia
Ta”!. Si ce ne spune Apostolul Luca despre cum au procedat crestinii intr-o situatie
dificila? Iata: Ne-am linistit, zicand: Faca-se voia Domnului (Fapte
21,14). S-au linistit si au lasat rezolvarea problemei in seama lui Dumnezeu.
Recunosc faptul ca este usor de zis, dar
mai greu de facut si de trait. De aceea, pana ca femeia ta sa reuseasca, poate
o vor ajuta cateva metode practice: sa bea seara un pahar de apa inainte sa se
intinda in pat si sa puna o bucata de paine de secara aproape de cap. Mirosul painii
de secara este foarte linistitor. De asemenea, sa se roage din tot sufletul la
Dumnezeu, cerand mijlocirea celor Sapte Tineri din Efes. Dupa cum stii. Aceia sufereau
de orice, in afara de insomnii!
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA
4. LIPSURILE
Ti-a parut rau pentru ceea ce ai pierdut.
Sfantul Apostol Pavel nu ne interzice sa ne intristam dupa Dumnezeu (II
Corinteni 7, 9). Pe de alta parte, ne doreste si ne indeamna sa luam putere si
curaj de la Domnul: In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru
puterea tariei Lui (Efeseni 6,10)
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA
3. SARACIA
Primeste toate relele fara sa te plangi
si fara sa cartesti. Fii sigur ca aceasta este datoria ta, pe care trebuie s-o
intorci indarat. Tu insuti ai spus ca, atata timp cat erai tanar, bogat si
sanatos, aveai o inima nesimtitoare si un cap sec. de cand ai imbatranit, te-ai
imbolnavit si ti-ai pierdut averea, dar te-ai facut mai bun, mai intelept si de
aceea ai destule motive sa fii multumit, si nicidecum disperat.
Vezi ca acum esti sarac nu numai la
exterior, ci te-ai facut si “sarac cu duhul”. Iar Domnul nostru nu iubeste pe
nimeni mai mult decat pe cel care este sarac pe de-a-ntregul.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
"FA-MA SA CRED"
In
loc sa va povestesc despre el, va las doar recomandarea de pe Netflix si va
urez vizionare placuta.
“Doua bunicute
bagacioase isi pacalesc nepotii si orchestreaza o intalnire menita sa reaprinda
focul dragostei intre tineri, dar scot la suprafata si vechi neintelegeri”.
FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA
2. ESECURILE
Planurile tale placute lui
Dumnezeu au esuat din motive cu totul independente de vointa ta. In zilele
grele care te vor astepta de acum inainte, nu uita un lucru: Dumnezeu stie
foarte bine cat de neclintita este hotararea pe care o luasesi si cat de mare
iti era ravna. Si te va rasplati pentru intentia ta asa cum te-ar fi rasplatit
pentru lucrul dus pana la capat. Aceasta se va intampla numai daca nu-ti pierzi
cumpatul si smerenia in mijlocul furtunii care a dat peste tine. Daca iti
pastrezi gandul smerit, fie si numai lucrul acesta te va umple de pace si de
mangaiere.
Si ai multa grija ca nu cumva
sa-ti scada credinta. Nu uita ca nici marii slujitori ai lui Dumnezeu, care
erau proorocii, nu puteau face nimic pentru cei care nu aveau credinta. Dar ce
tot spun…. Insusi Domnul, venind in patria Sa, nu a fost primit de
compatriotii Sai nazarineni, care nu au crezut si se sminteau intru El. De
aceea, n-a facut acolo multe minuni, din pricina necredintei lor (Matei
13, 54-58).
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
“ZBOR IN
JURUL SOARELUI” DE Paula McLain
Cartea prezinta
biografia lui Beryl Markham, prima femeie care a antrenat cai pentru curse, dar
si una dintre primele femei-pilot care a obtinut licenta de zbor B.
“Zbor in jurul soarelui”
prezinta viata eroinei, de la inceputul copilariei si pana la calatoria-record
peste Atlantic. Desi nascuta in Anglia, Beryl a fost crescuta in Kenya, doar de
tatal ei. Dupa o scurta perioada de timp, mama s-a intors in Anglia, lasand in
sufletul ei o rana adanca, ce nu s-a vindecat niciodata. Cand Beryl avea 16
ani, tatal pierde ferma “Green Hill” si pleaca la Cape Town, iar ea este
nevoita sa se casatoreasca, casatorie ce s-a dovedit a fi un esec. Toate
acestea au format caracterul lui Beryl, astfel ca a devenit o persoana
ambitioasa, curajoasa, o persoana nonconformista care a trecut peste prejudecatile
vremii si care a facut ceea ce i-a placut: antrenarea cailor si pilot de recunoastere.
Autoarea Paula McLein
arata si relatia de prietenie dintre Beryl Merkham si baroneasa Kristen Bilxen
(autoarea romanului “Din inima Africii”). O relatie destul de complicata, avand
in vedere ca amandoua au iubit acelasi barbat.
Aceasta este cartea pe
care am ales-o pentru Clubul de carte din luna iunie si pe care o recomand.
FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA
1. SUPARARILE
Credinta
da aripi si il elibereaza. Aceasta libertate se manifesta in viata omului ca o
stabilitate ce aduce liniste. Ea nu este clintita din loc nici de intamplari
bune, nici de cele rele. Organul care taie lanturile si ne elibereaza este mintea
curatita si plina de har. Mintea, care este in stare sa discearna si sa scoata
la lumina adevarul, lucrurile ascunse, cauzele tainice si scopurile fiecarui
fapt si ale fiecarui concurs de imprejurari. Iar curatirea mintii se face
prin pazirea neincetata a gandurilor, prin citirea Sfintelor Scripturi si a
Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu si prin taierea poftelor si placerilor
trupesti. Toate acestea insa nu vor duce la nici un rezultat bun daca nu
sunt acoperite mereu de valul rugaciunii vii si neincetate, care Il face pe
Dumnezeu sa ne apere si sa ne intareasca.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
5. LIBERTATE DUHOVNICEASCA
Nu avem nici un motiv sa ne temem de laude. Trebuie insa sa ne
ferim de satisfactia si multumirea pe care le pot naste in interiorul nostru.
Avva Isaac spune ca, atunci cand o simtim, aceasta multumire este toata
rasplata noastra. Deci sa nu mai asteptam si de la Dumnezeu rasplata pentru
binele pe care l-am facut. Lauda este neprimejdioasa atunci cand o primim cu
indiferenta si nu ne lasam in voia ei.
De asemenea, nu te nelinisti pentru faptul ca odata ai luat
hotararea sa citesti in fiecare zi la o anumita ora un paraclis, iar acum vezi
ca iti este imposibil sa-ti implinesti hotararea. Ma intrebi: ”Pentru ca imi
este cu neputinta sa citesc paraclisul la ora hotarata, pot sa o fac mai
tarziu, atunci cand impletesc sau am grija de copii?”. Iar eu iti raspun clar: Nu!
Lucrul acesta ar fi o greseala. Promisiunile noastre inaintea lui Dumnezeu nu
sunt ca o datorie pe care o avem fata de un camatar neinduplecat – un camatar
care vrea sa-I dam inapoi pana si ultima rubla, fara sa ii pese de nimic
altceva. Domnul nu vrea sa fim sclavi, vrea sa fim liberi.
Daca
intr-adevar, din motive obiective, nu poti duce la capat hotararea ta, da
dovada de smerenie si caieste-te, socotindu-te o biata datornica. Daca eviti
ispita nelinistii si a enervarii, vei avea mult mai mult folos duhovnicesc
decat daca ai citi in graba si cu jumatate de inima cuvintele rugaciunii, care
ar fi apoi urmate de multumire de sine si mandrie, pentru ca, zice-se, ai
respectat promisiunea ce ai facut-o, in ciuda greutatilor.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
LA MULTI ANI!
La multi ani puiul nostru drag! Sa fii
sanatos, voios, iar Dumnezeu sa iti umple sufletelul de multe bucurii.
FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
4. SUPUNEREA FATA DE VREREA LUI DUMNEZEU
Pedepsele
sunt intotdeauna dureroase. Dar atunci cand le primi cu gand smerit, ele ne
aduc mai aproape de Dumnezeu. si ce altceva ne poate interesa mai mult ca
aceasta?
Daca,
in orice situatie, eviti cu grija atat autoindreptatirea, cat si deznadejdea,
Dumnezeu iti va da binecuvantarea Sa.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
"AM FACUT-O SI
PE ASTA"
Aceasta a fost expresia
sotului meu la iesirea din operatie: “Am facut-o si pe asta!”😊). Dupa o amanare de aproape
6 ani, timp in care afectiunea la genunchi s-a agravat de la o simpla fisura la ruptura de
menisc, saptamana trecuta s-a operat. Ii este foarte recunoscator domnului
doctor Ion Codorean si intregii sale echipe. Cand esti prima data la o
interventie chirurgicala, chiar daca non-invaziva, teama este foarte mare, insa
toti l-au ajutat sa treaca foarte usor peste acest moment mai putin placut.
Bineinteles ca si noi, familia,
am fost alaturi de el. Au fost doua zile in care mesajele “zburau” spre si
dinspre el😊.
Acum urmeaza partea de
recuperare, dar cel mai greu este lupta cu rabdarea, cu imobilizarea partiala. Maine merge la pansat si vom avea vesti despre
evolutia vindecarii. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Sper
ca saptamana aceasta sa reusesc sa pun si postarile restante.
FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
3. DISCERNAMANTUL
Trebuie asadar sa stii
de pe acum ca mangaierea duhovniceasca este intotdeauna insotita de Golgota
sufleteasca.
(Sfantul
Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)
FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
2. AUTOCUNOASTEREA
1.
Ai impresia, mi se pare, ca ai putea
sa urci pe scara duhivniceasca facand pasi uriasi! Fara indoiala, nu-ti
lipseste credinta. Iti marturisesc: ai multa credinta. Daca nu aveai, nu puteai
discerne vicleniile vrajmasului. Pe de alta parte, insa, ceri sa ajungi la stari
duhovnicesti inalte, lucru care arata ca nu ai smerenie. Multumeste-te cu ceea
ce ti-a dat Dumnezeu. Toata taina credintei nu este altceva decat har. Prin urmare,
esti deja in har. Dumnezeu iti va darui mai mult atunci cand – si daca – va constata
ca esti pregatit.
Dupa
ce faci o greseala, oricare ar fi aceasta, nu te lasa prada tulburarii. Smereste-ti
gandul si inima, caieste-te pentru caderea ta, ridica-te si continua lupta de
tinere a poruncilor Domnului.
2.
Fiecare cadere a noastra este o reamintire
a vreunei legi a vietii duhovnicesti pe care eram in primejdie sa o uitam.
Prin
urmare, trebuie sa stai si sa cercetezi – in liniste si cu stapanire de sine –
din acest punct de vedere caderea care te-a tulburat atat de mult.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
1. INDRUMARE DUHOVNICEASCA
2.
Mi-ai scris ca am ajutat-o pe matusa ta. Nu
poate fi adevarat un lucru ca acesta. Ale mele sunt numai pacatele. Ale Duhului
celui Sfant sunt toate sfaturile cele bune, pe care eu numai le primesc si le
spun altora, exact asa cum le-am auzit, fara sa le deformez sau sa le stric…
La fel si acum, voi incerca sa iti raspund pe
cat voi putea eu mai bine, dar trebuie neaparat ca si tu sa te rogi indelung. Roaga-l
pe Sfantul Duh sa ma lumineze, ca sa iti spun ceea ce trebuie si ceea ce te va
ajuta. Mai cere-I sa-ti dea credinta vie in Domnul nostru Iisus Hrisots, Care
pentru noi S-a facut intelepciune de la Dumnezeu (I Corinteni, 1, 30). Fara
ajutorul Lui, nu astepta sa iasa ceva bun din ceea ce-ti scriu.
3.
Gandurile care aduc descumpanire si
neliniste sunt de la diavol. Gandurile “dupa Dumnezeu” aduc siguranta,
indrazneala si pace. Lupta-te ca sa le dobandesti.
Cat despre oamenii care traiesc,
chipurile, o anumita fericire, desi nu au o viata duhovniceasca si desi nu se
intereseaza de trairea crestina autentica, de trairea interioara, si sunt
totusi plini de pace si fericire, ei bine, afla ca acestia traiesc o pace falsa
– pacea stricacioasa a lumii acesteia -, nu adevarata pace a Domnului nostru
Iisus Hristos.
De fiecare data cand ne adunam fortele
sufletesti si punem cu hotarare bazele unui nou inceput al vietii interioare,
in calea noastra intalnim o furtuna de tot felul de piedici si ispite. Dar tocmai
datorita acestui razboi demonic, lupta duhovniceasca ne aduce roade. Dar ce tot
zic! Acest razboi pe care-l purtam este absolut necesar fie ca suntem
calugari, fie ca suntem mireni.
Insa cei care, traind in fericirea lor
inselatoare, nu cunosc problemele deosebite si greutatile vietii duhovnicesti,
cei care sunt multumiti de ei insisi si satisfacuti, fara sa le pese si fara sa
se intristeze pentru nimic, acestia poate ca, intr-adevar, vor trai peste o
suta de ani pe acest pamant trecator, dar nu vor gusta niciodata din pacea pe care
noi o cautam si pe care am inceput inca de pe acum sa o gustam. Aceasta este
pacea “de deasupra mintii”, care ii daruieste sufletului Duhul cel Sfant. Este pacea
care se dobandeste numai cu effort si cu stradanie. Este darul lui Dumnezeu, oferit
la capatul multor lupte cu noi insine si cu demonii. Astazi ne da un strop mic,
maine, o inghititura, dupa aceea, si mai mult. Si tot asa, viata intreaga,
plina de razboaie, furtuni, piedici si amaraciuni, pe drumul nostru duhovnicesc.
4.
Cum poti sa spui ca ranile tale sufletesti
nu pot fi vindecate de nimeni altcineva decat de mine? Cine sunt eu? Nu sunt
decat tarana cu chipul vechiului Adam, celui cazut.
Cere ajutor de la multmilostivul nostru
Domn Iisus Hristos, caci inima Sa plina de iubire este deschisa spre toti, iar
sangele Lui sfant poate sa spele toate pacatele. Alearga la marele Doctor si nu
te indeparta de El. Cauta-L, cheam-l, bate-I la usa. El S-a facut Om pentru
pacatosi, nu pentru cei drepti si buni. In orice fel ai fi pacatuit – nu are
nici o importanta greutatea pacatului tau -, alearga la El si cere-I iertare,
cu hotararea nestramutata sa nu mai pacatuiesti.
Daca sfaturile si invataturile mele te-au
ajutat vreodata, asa cum tu insuti zici, Domnul sa fie laudat! Trebuie sa crezi
insa ca, in realitate, nu este izbanda mea, ci a milei nesfarsite a lui
Dumnezeu, care daruieste fiecaruia dintre noi dupa credinta sa.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)
MANTUIREA NOASTRA
Cu totii suntem pacatosi, dar
daca credem in Domnul nostru Hristos, Cel rastignit pentru noi, si ne straduim
sa traim dupa invatatura Sa; daca ne impotrivim pacatului sau chiar daca cadem,
dar iarasi ne ridicam,atunci moartea Mantuitorului, ranile Sale, sunt scutul nostru
(cf Romani 3, 25). Atunci vom evita chinurile iadului si ne vom invrednici de
imparatia cerurilor.
Daca rabdam cu marinimie
necazurile, bolile, lipsurile si diversei intristari ale vietii si le primim
drept rasplata cuvenita pentru pacatele noastre, cu credinta si dragoste
aducandu-ne aminte de patimirile infricosatoare ale Mantuitorului, rabdate de
dragul nostru, atunci fericiti suntem: Domnul Cel rastignit ne va mantui. Vai celor
care sunt crestini numai cu numele si Ii batjocoresc invatatura mantuitoare
prin dispretuirea Domnului sau prin filosofarea indrazneata despre El (vezi
Romani 2, 8); care traiesc dupa voia inimii lor in nedreptate, in necuratie si
in uitare de Dumnezeu.
Ei trebuie sa se ingrozeasca
de starea lor primejdioasa: Infricosator lucru este sa cadem in
mainileDumnezeului celui viu (Evrei 10, 31). Pe acesti rai, cu rau ii va pierde
(Matei 21, 41). Moartea Datatorului de viata nu-i va mantui pe pacatosii
nepocaitit, ci ii va osandi. Dar pacatosii care s-au pocait sincer de caderile
lor in pacat, avand credinta inflacarata in Domnul, nadejde in El si
curatindu-se de pacate, vor fi mantuiti de Hristos. Prin patimirile Sale de pe
cruce, Mantuitorul va acoperi pacatele lor, facute din pricina neputintei
omenesti.
Hristoase Dumnezeule, Care
Te-ai rastignit, cu moartea pe moarte calcand, mantuieste-ne pe noi!
(Sfantul Ioan de Kronstadt –
Paziti porunca iubirii)
MIJLOCITORUL NOSTRU IN FATA LUI DUMNEZEU
Cu totii suntem pacatosi si
avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Daca nu ar mijloci pentru noi Sangele Mielului
lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, atunci in fiecare zi si in fiecare
ceas ar rasuna loviturile dreptatii ceresti asupra noastra. Am fi suferit
zilnic si am fi murit sufleteste, fara sa gustam pacea si bucuria in veci. Insa,
pentru noi mijloceste Fiul lui Dumnezeu, iar pacatele noastre nu striga cu
atata putere, cerand razbunarea lor. Pentru jertfa Lui, Dumnezeu ni le iarta,
numai cu conditita ca noi sa le constientizam si sa ne pocaim de ele.
(Sfantul Ioan de Kronstadt –
Paziti porunca iubirii)
PACATUL
Pacatul este mai
inainte de toate nelegiuirea (cf. I Ioan 3,4), dupa
Sciptura, adica dupa invatatura legii lui Dujmnezeu data omului si mai inainte
de toate – legea iubirii de Dumnezeu si de aproapele. Pacatele sunt: rascularea
impotriva lui Dumnezeu, a maretiei, sfinteniei si dreptatii Sale; nesupunerea
fata de El si alierea si alipirea de diavol, incepatorul si tatal oricarui
pacat; rascularea omului pacatos impotriva lui insusi, impotriva sufletului si
a trupului sau, impotriva constiintei sale, acestui strajer al sufletului si al
trupului; atentarea la sfintenia si neintinarea lor; este alterare, pervertire,
intinare in noi a chipului lui Dumnezeu, dupa cum am fost creati la inceput.
Pacat este necuastie marsava a
sufletului, care indeparteaza sufletul de Dumnezeu, Izvorul vietii; inselarea
vrajmasului, robia rusinoasa si legaturi benevole ale sufletului, necaz si
stramtorare; este intunericul iadului, haos moral, dezordine, slabanogirea
puterilor sufletesti si trupesti, tulburare demonica, furtuna sufleteasca, care
arunca bietul suflet al pacatosului incoace si incolo, pierderea limanului
sufletesc care este Dumnezeu; este boala benevola si durere sufleteasca si daca
pacatosul nu se va pocai – este impietrirea inimii si moarte, vremelnica si
vesnica. Acesta este in linii mari prapadul pacatului.
(Sfantul Ioan de Kronstadt –
Paziti porunca iubirii)
FRUMUSETEA
Omul cauta in toate frumusetea
si se straduieste pe toate sa le infrumuseteze, numai ca – ce fenomen straniu! –
uita, in mare parte, de infrumusetarea nestricacioasa a sufletului sau, de
biserica sa launtrica, lasand-o pustiita, in fum si in robia patimilor, fara sa
inteleaga ca omul insusi este dator sa fie biserica bine infrumusetata a lui
Dumnezeu, locas demn al lui Dumnezeu Atottiitorul. Nu stiti, oare, ca voi
sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? (I
Corinteni 3, 16). Noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a
zis ca: “Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi
poporul Meu”. De aceea:”Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul si
de ce este necurat sa nu va atingeti, si Eu va voi primi pe voi. Si voi fi voua
Tata, iar voi veti fi Mie fii si fiice”, zice Domnul Atottiitorul (II Corinteni
6, 16-18).
(Sfantul Ioan de Kronstadt –
Paziti porunca iubirii)
MINIVACANTA DE RUSALII
In minivacanta de Rusalii am revenit la “Casa
cu tei” si a fost cea mai buna alegere. Inca din iarna, copiii cei mari, ne-au
rugat sa mergem impreuna cateva zile, dar sa cautam o locatie care primeste
Vouchere de Vacanta si nu este foarte departe de Bucuresti. Sotul meu (pentru
ca el este “responsabil” cu destinatiile de vacanta) a tot cautat ceva pentru
aceasta minivacanta. Insa locatiile care indeplineau cele doua cerinte, ori
erau deja ocupate, ori exagerat de scumpe. In final, cand deja ne luasem adio
ca putem merge impreuna, a incercat la “Casa cu tei”. Aici oferta a fost foarte
buna, asa ca am sunat. Nu mai erau disponibile decat doua camere la mansarda.
Ce facem? Le luam sau nu le luam? Eu sufar de claustrofobie si, prin urmare, am
o problema cu camerele mici. In final am zis ca le luam si mai vedem. Am sunat
sa rezervam cele doua camere de la mansarda, cu rugamintea ca, in situatia in
care renunta cineva la o camera dubla sa tina cont ca o dorim noi.
Cu cateva zile inainte, sotul a sunat sa
confirme inca o data ca venim (desi achitasem factura de avans) si atunci a
primit vestea ca avem o camera la mansarda si una la parter. Doamne, Slava Tie!
Ajunsi acolo, am lasat camera de la
parter Andutei si lui Mihai, pentru ca sunt cu cel mic si este greu de urcat cu
el, iar eu si Radu am mers sa vedem camera de la mansarda. O camera potrivita
pentru un om normal, insa pentru mine nu prea. Insa am zis ca ma voi descurca.
Am ajuns destul de tarziu, asa ca ne-am
asezat la masa, mai ales ca Matei trebuia sa manance si sa mearga la somnic. Pana
au adus mancarica, eu si Matei am plecat la locul de joaca. In momentul in care
m-am intors la masa, mi-au dat vestea ca cineva a renuntat si nu mai vine
(credeam ca totul este o gluma), asa ca este libera o camera la mezanin si,
pentru ca suntem clienti fideli, au tinut cont de faptul ca am vrut initial
doua camere duble. Asta a fost lucrarea lui Dumnezeu! Doamna ne-a rugat ca,
dupa ce eliberam camera de la mansarda sa ducem cheia, insa sotul i-a dat-o
imediat, spunand ca nu le dusesem.
Aceasta este povestea cazarii la o
pensiune ce trateaza oaspetii ca pe proprii musafiri. In rest, ca sa nu fac o
postare lunga ca intr-o zi de post, va spun ca pachetul de Rusalii pregatit de
pensiune a fost minunat. Relaxare, liniste, mancare delicioasa (Matei a mancat
cu noi din farfurie, iar atunci cand produsul continea ou, ii pregatea
altceva), oamenii care ne-au servit au fost minunati. Si vreau sa va spun ca
tot timpul terasa restaurantului este plina. Unii vin, altii pleaca. Locul de
joaca pentru copii este amplasat de asa natura, incat parintii sa ii poata
supraveghea de la mese. Totul este gandit pentru o relaxare totala. Ne-am
simtit atat de bine, incat nu am plecat de la pensiune decat intr-o singura zi
la Vulcanii Noroiosi, unde ne-a batut vantul, mai-mai sa ne ia pe sus.
Bineinteles ca, “ceasul desteptator”
Matei ne trezea la ora 6, cand il aducea Adi la noi si ne desparteam de el,
seara la 20, cand dormea doar cu mami.
Programul nostru a fost diferit. Mami si
tati de Matei relaxare totala, iar noi, bunicii am stat cu Matei. Il preluam
dimineata la ora 6 si la ora 20 pleca cu mami la somnic. Desi luam masa
impreuna, Matei manca cu bunica.
Duminica si luni am mers la biserica la
slujba, iar duminica dupa-amiaza ne-am plimbat putin prin statiune. Nu foarte
mult, pentru ca era cald si foarte aglomerat, fiind zilele Buzaului.
Acum constat ca nici poze foarte multe
nu am facut.
Daca va doriti sa petreceti o zi
frumoasa, un week-end sau chiar un concediu, va recomand “Casa cu Tei”. Nu fac
reclama acestei locatii, insa apreciez foarte mult atunci cand noi turistii
suntem tratati cu respect si simpatie. Pe de alta parte, consider ca acesta
este modul meu de a multumi. Chiar daca platim, a spune un “multumesc”, le
umple inima de bucurie.
Din pacate sunt si clienti sau turisti
care nu apreciaza deloc eforturile si munca acestor oameni (pentru ca nimic nu
vine de-a gata, ci cu munca foarte multa), unii (s-a intamplat intr-o seara)
plecand fara sa achite consumatia. Fara cuvinte!
NERAUTATEA
Este un mare bine si o virtute
mareata nerautatea in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, caci aceasta acopera
multe pacate. In Vechiul Testament au fost iubiti si proslaviti in mod deosebit
de Dumnezeu pentru aceasta virtute: Abel, Avraam, Isac, Iacov, Moise, David,
Regele si Prorocul si multi altii. Iar in Noul Testament nenumarati drepti care
au urmat blandului si smeritului nostru Domn, Dumnezeu si Mantuitor, Iisus
Hristos, Care ne vorbeste in Evanghelie tuturor: Invatati-va de la Mine,
caci sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre
(Matei 11,29).
Asadar, sa nu-l ascultam pe
diavolul care ne invata sa purtam ura aproapelui, ci sa-i iertam in simplitatea
inimii supararile pe care ni le-a pricinuit aproapele, tot invatat fiind de
vrajmas. Nimeni sa nu gandeasca raul unul impotriva altuia! Nimeni sa nu se
lase ademenit de suspiciunea cea rea in privinta aproapelui! Aceasta este
inselarea vrajmasului mantuirii noastre care se straduieste prin toate
mijloacele posibile sa distruga intre noi legatura iubirii si a fraternitatii,
semanand dusmania si ura demonica. Sa tinem minte porunca Mantuitorului: Porunca
noua va dau voua: Sa va iubiti unul pe altul (Ioan 13,34). Si cuvintele
Apostolului Pavel: “Cel ce iubeste pe aproapele a implinit legea. Iubirea este
deci implinirea legii (Romani 13, 8-10).
(Sfantul Ioan de Kronstadt –
Paziti porunca iubirii)
MINUNILE SFANTULUI IOAN RUSUL - III
„Așa sunt uitați prietenii?"
Bătrânul
pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrică din zona Pireului (purtând de mai
bine de 20 de ani niște ochelari cu lentile groase și vechi, aproape fără nici
un fir de păr în cap), în discuțiile lui, în rugăciunile lui, îl numește pe
Sfântul Ioan Prieten și într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este așa de
copilărească simplitatea și naivitatea lui! „Am venit și anul ăsta, părinte, am
venit sa-l salut pe Prietenul meu. De ani
de zile suntem prieteni! Și cum să nu fie așa, dacă îmi împli
Într-un
an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în
biserică, nu ne-a salutat ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaște. Când
și-a terminat de spus „of-ul" către Sfântul a venit și mi-a zis:
„Ce vreți,
azi am mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineata. Ieri,
pe la ora zece, am cumpărat o bucată de ficat de miel și i-am spus nevestei
să-l pună la tigaie, iar eu am alergat Ia băcănie să cumpăr puțin vin.
La
semafor, unde m-am oprit și așteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu
un glas: „Așa sunt uitați prietenii?” Eram singur. Mă uit în spate - nimeni.
Sus la balcoane - glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine.
S-a
aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau niște
cântări bisericești minunate.
-
- Frumoasă casetă cu cântări - îi zic
vânzătorului.
-
Nu-i casetă, mos Nicolae, se transmite
Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, În
Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, după cum a spus prezentatorul.
N-am
mai cumpărat nimic. Am ieșit, am traversat pe roșu. Și acum am în urechi
claxoanele, frânele, strigătele șoferilor. Am ridicat amândouă mâinile în sus
si le-am făcut semn să se oprească toți, să pot traversa. Ce să fac? N-am
mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puțin lucru este să-ți spună un
sfânt că I-ai uitat? Pot să-i mai zic acuma prieten?"
-Da,
moș Nicolae, i-ai fost și îi vei fi prieten. Măcar să ajungem și noi la
simplitatea și la curătia inimii tale.
(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu
binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si
Teleormanului)
