Despre Maica Domnului

 Maica Precista vindecă un morar de lâncezie

În satul Lublin, din ţara Niderlandei, era un morar, care căzuse în lincezie. Bietul om se va fi căutat el şi prin babe şi prin doctori, dar zadarnic; de boala lui nu putea nicidecum scăpa. Nemaiavând nici o nădejde de izbăvire prin oameni, a alergat la ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Precistei. El a început să se roage zilnic Maicii Precistei să-l ajute în acea nevoie, a se mântui din acea suferinţă. Mai ales s-a rugat la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Într-o noapte, pe când se ruga, i s-a arătat Maica Precista, însoţită de multe fecioare şi i-a zis: „Ţi-am auzit suspinurile tale cele grele şi plângerile amare. Pentru aceea am venit să-ţi dau ajutor. Porunceşte la ai tăi, să te ducă la biserică, la Altarul meu”. Morarul, făcând aşa cum l-a învăţat Maica Precista, s-a vindecat de acea boală, devenind iarăşi sănătos (153, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Creştinul hagiu vindecat de Maica Precista

Un creştin din cetatea Monaco fusese la Ierusalim. Pe când se întorcea de acolo la casa sa, s-a îmbolnăvit. S-a dus la doctori, a luat doctorii, dar totul a fost în zadar. În acel timp, un om oarecare, creştin evlavios, l-a învăţat să meargă şi să se închine Maicii Precistei, înaintea icoanei Preasfinţiei Sale de la Gali şi astfel s-a folosit. Din acel ceas, bolnavul a început să se roage Maicii Precistei cu multe lacrimi. În acea clipă a văzut pe Maica Precista stând lângă dânsul. Ea ţinea într-o mână pe Pruncul Hristos Dumnezeu-Omul; iar în cealaltă mână o făclie aprinsă. Ea îndată l-a binecuvântat şi bolnavul s-a vindecat de boala sa. Bolnavul văzându-se vindecat, s-a dus în cetatea Galilor, mulţumind mereu Maicii Precistei pentru vindecare şi pentru sănătatea pe care ia dat-o (152, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Copilul bubos s-a vindecat prin Maica Domnului

Un copil, care se chema Adam, era stricat pe faţă de bube. Bubele acelea răspândeau în jur un miros aşa de urât, încât la şcoală copiii nu puteau să stea pe lângă dânsul. Acest băiat avea multă evlavie către Maica Domnului. Mergând la şcoală, el intra mai întâi în biserică. Acolo se ruga Maicii Domnului, zicând: „Bucută-te ceea ce eşti plină de bucurie, Domnul este cu tine”. Aşa făcea el în toate zilele.

Într-o noapte părându-i-se copilului că a bătut toaca, a venit la biserică pentru a asculta slujba Utreniei. Ajungând aici, a aflat uşa încuiată. După obiceiul lui a îngenunchiat în tinda bisericii şi s-a rugat Maicii Precistei, înainte icoanei Ei de acolo. Când s-a sculat de la rugăciune, a văzut uşile bisericii deschise şi înăuntru bisericii lumină mare. Îndată intră în biserică să se roage. Acolo a văzut pe Maica Precista, însoţită de o mulţime de fecioare. Ea şedea pe un tron strălucit. Văzând băieţaşul venit în biserică pentru a se ruga şi a cere cele de folos, îi zise: „Fiule! Pentru ce nu te îngrijeşti ca să-ţi vindeci boala capului tău?”. Copilul a răspuns „Doamna mea, mult s-au ostenit părinţii mei, rudeniile şi prietenii mei să mă vindece, dar toate îngrijirile, doctorii şi doctoriile, nu m-au vindecat”. Preasfânta Doamnă îi zise: „Mă cunoşti tu pe mine, cine sunt?”. Copilul i-a răspuns: „Nu te cunosc, Stăpână!”. Doamna i-a zis iarăşi: „Eu sunt Maica lui Iisus Hristos. Pentru că ai bună obişnuinţă a te ruga, am venit aici ca să te vindec”. Acestea zicând, i-a făcut semn să se apropie. Apoi, punându-şi mâna pe capul lui, a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să fie sănătos capul tău, şi niciodată să nul mai doară până la moarte, pentru evlavia ce o ai către mine”.

După aceea, Maica Domnului, cu fecioarele care o însoţeau, s-a înălţat la ceruri. Copilul Adam a rămas acolo în biserică, sănătos. După ce a terminat şcoala, s-a dus la mănăstire şi s-a făcut monah. Acolo a slujit Făcătoarei lui de bine, cu trup şi suflet în toate zilele vieţii sale. După trecerea din viaţa aceasta, sufletul lui a fost dus de îngeri în ceruri, unde pururea preamăreşte pe Domnul Dumnezeu Iisus Hristos şi pe Maica Sa Preacurată dimpreună cu oștile îngereşti şi cu toţi Sfinţii în vecii vecilor. Amin (151, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Bogatul a scăpat de boală, numai după ce a întors satul Răpit

Odinioară, un om bogat a luat cu sila un sat care era închinat Maicii Domnului. Episcopul Genomenului, Domos, de multe ori i-a adus aminte bogatului să iasă din sat, dar el nu asculta.

După aceea l-au apucat pe acel bogat hrăpăreţ nişte friguri, care-l torturau groaznic. Zăcând el aşa pe pat, unde-l scuturau frigurile, i s-a arătat într-o noapte Maica Domnului, având în mână un ciocan de fier. Cu acel ciocan l-a lovit în frunte şi l-a vătămat.

Bogatul, cunoscându-şi păcatul său, a dat înapoi satul acela Episcopului Domos şi pe lângă sat i-a mai dat şi alte multe daruri. Astfel, după ce a înapoiat ceea ce a răpit, bogatul s-a făcut sănătos, prin rugăciunile Maicii Domnului. Dar urmele loviturii din frunte s-a cunoscut până la moarte (150, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului răsplăteşte cu darul cântării pe Roman, pentru dragostea şi evlavia lui

Sfântul Roman cântăreţul, era de loc din Siria, cetatea Emesa. El a fost diacon al bisericii din Berit. În zilele împăratului Atanasie, a mers la Constantinopol şi a rămas la biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce se zicea a lui Kir. De multe ori plecând de la chilia lui, se ducea la biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria din Vlaherna. Acolo petrecea toată noaptea în privegheri, căci era foarte evlavios şi îmbunătăţit, rugându-se cu căldură şi smerenie. El avea o foarte mare evlavie către Maica Domnului. Odată la privegherea prăznuirii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, aflându-se în biserica Vlahernei, fiind obosit, a adormit puţin. Atunci, a văzut în vedenie pe Maica Precista ţinând o carte în mână şi îi zise: „Deschide-ţi gura ta şi mănâncă această carte pe care ţi-o dau”. Atunci i s-a părut că a deschis gura şi a înghiţit cartea aceea.

A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, sfântul Roman, înţelepţit la minte, s-a suit în amvon şi a început a cânta cu multă evlavie: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte”. Şi cu atât de multă dulceaţă a cântat, încât s-a cunoscut prea arătat de toţi cei ce l-au ascultat că darul acela al cântării i-a venit lui din cer şi nu de la oameni. Toţi s-au minunat de aceasta.

Acest Sfânt cântăreţ înzestrat cu dar de sus, a alcătuit condacele la praznicile Mântuitorului, ale Maicii Domnului şi ale Sfinţilor mari. A alcătuit peste o mie de condace, care se cântă în Biserică (8, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (XIII)

In Lavra lui Arselau traia si avva Cuviosul Gheorghe Arselaitul, foarte cunoscut in pustia noastra, despre care mult povestesc lucruri minunate.

Odata, cand barbarii pusesera stapanire pe drumul ce ducea in Palestina, in acest sfant munte al Sinaiului untdelemnul lipsea cu desvarsire. Atunci egumenul a coborat in Lavra lui Arselau si l-a rugat pe acest om al lui Dumnezeu, pe Gheorghe, sa urce pe Muntele Sfant. Iar el, pentru ca nu putea sa nu-l asculte pe egumen, a plecat impreuna cu el. Egumenul l-a dus in magazia unde se pastra untdelemnul si l-a rugat sa binecuvinteze chiupurile care nu mai avea in ele nici macar o picatura de untdelemn. Atunci avva Gheorghe ii spuse glumind egumenului: “Parinte, sa binecuvantam numai un chiup, caci daca le vom binecuvanta pe toate, vom inota in untdelemn”. Dupa ce s-a rugat Maicii Domnului pentru un chiup, indata, ca dintr-un izvor a tasnit untdelemnul. Atunci staretul a spus fratilor: ”Luati de aici si turnati si in celelalte chiupuri”. Dupa ce s-au umplut toate, primul chiup a continuat sa izvorasca untdelemn, asa cum s-a intamplat odinioara cu Elisei. Vanzand aceasta, egumenul a voit sa dea chiupului numele de Gheorghe, insa staretul i-a spus :”Daca vei facea aceasta, untdelemnul va inceta sa izvorasca”.

De aceea l-a numit cu numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acest chiup se pastreaza pana in zilele noastre, iar deasupra lui arde neincetat o candela inaintea unei icoane a Maicii Domnului”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Weekend la Cluj

 Prima zi la Cluj

Am revenit la Cluj, de data aceasta pentru spectacolul "Roaga-te si crede" sustinut de Georgiana Lobont.

Impreuna cu prietenii noștri, am plecat din Ploiesti la ora 11 si am ajuns in jur de ora 17.30. Dupa ce ne-am cazat, am pornit iar la drum. De data aceasta, pentru o plimbare prin Centrul orașului. Răcoarea serii si ploaia nu ne-au oprit de la o mica plimbare prin frumosul oras transilvănean.

Si, pentru ca tot era deschisa biserica catolica, iar slujba se afla la final, am intrat si am admirat. Este prima data cand intru intr-o biserica catolica. 

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (XII)

In viata Cuviosului Teodor Sicheotul se spune ca in vremea sa (sfarsitul veacului al VI-lea) “a fost foamete mare in toata regiunea aceea (Cezareea Capadociei) si din aceasta pricina in manastiri se terminasera toate proviziile de alimente. Era vremea Postului Mare si fericitul se linistea in Manastirea Maicii Domnului.

Cu doua zile inainte de Duminica Intrarii in Ierusalim a Domnului a mers la el Dionisie chelarul si i-a spus:”Nu mai avem grau nici pentru propriile noastre nevoi, nici pentru primirea de straini”.

Cuviosul s-a mahnit pentru faptul ca manastirile sale nu aveau posibilitatea sa ajute poporul. Pentru sine nu se intrista ca nu are ce sa manance, caci era un mare postitor si cea mai buna prietena a sa era foamea, care ii tinea tovarasie ziua si noaptea. La manastirea sa “de obicei se aduna multa lume in acele doua zile, deoarece Cuviosul obisnuia sa iasa din chilia sa in ziua Floriilor. Asadar, fericitul Teodor i-a spus chelarului: “Mergi in magazie, curata vasele in care punem faina, pune ceea ce vei gasi intr-o farufrie noua si adu-o aici”.

Cand i-a fost adusa farufria cu faina, si-a plecat genunchii si s-a rugat lui Dumnezeu si Preasfintei Sale Maici. Ei totdeauna il ascultau si ii implineau cererile. Acum Ii ruga sa daruiasca manastirii hrana trebuincioasa. Dupa rugaciune, i-a spus fratelui cu o incredintare care arata ca vedea minunea mai inainte de savarsirea ei:

“Mergi in biserica si pune farfuria cu faina sub jertfelnicul din Paraclisul Prasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Domnul ne va trimite hrana”.

Asa s-a facut. In ziua urmatoare au sosit la manastire de departe niste iubitori de monahi care i-au adus Sfantului treizcei de vase mari cu faina.

Astfel de minuni preaslavite savarsea acest prieten al Maicii Domnului, asa incat multi afland despre faptele sale minunate, paraseau tulburarea lumii si luau asupra lor jugul vietii calugaresti inchinoviindu-se in una din manastirile sale.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Ploiesti

" Ploiestiul de ieri si de azi"

Tinerii de la Centrul Parohial redactează trimestrial "Buletinul Parohial", in care relatează despre activitățile de la Centru, dar si din parohie. Insa, fiecare număr conține si un articol despre o anumita tema.

Pentru ultimul număr, i-am propus Mariei A., sa scrie despre orașul natal, asa cum il vede ea, ca adolescenta. Mi-a mers la suflet articolul ei si, pot sa spun ca acum vad orașul dintr-o alta perspectiva.

Acesta este articolul:

Ploiestiul de ieri si de azi

Pentru mine, Ploiestiul nu e doar orasul in care locuiesc, ci un loc plin de povesti si amintiri. De multe ori, cand merg prin centru sau pe strazi mai vechi, ma gandesc cum arata orasul acum zeci sau chiar sute de ani. Din ce am aflat de la bunici si de la scoala, Ploiestiul era cunoscut mai ales pentru petrol, fiind unul dintre cele mai importante orase industriale din Romania. Fabricile si rafinariile au influentat mult viata oamenilor, iar orasul era mai aglomerat si mai activ din punct de vedere economic. Multi oameni veneau aici pentru locuri de munca, iar atmosfera era una dinamica, chiar daca viata nu era mereu usoara.

In acelasi timp, Ploiestiul de ieri a trecut si prin momente grele, mai ales in timpul razboaielor, cand multe cladiri au fost distruse. Chiar si asa, oamenii au reusit sa reconstruiasca orasul si sa-l transforme treptat in ceea ce vedem azi. Unele cladiri vechi inca exista si parca spun povesti despre trecut, chiar daca sunt inconjurate de blocuri sau constructii moderne. Imi place sa observ detaliile astea, pentru ca dau orasului o identitate aparte.

Sursa foto: Internet

Ploiestiul de azi este diferit. Nu mai are aceeasi imagine industriala puternica, iar orasul pare mai linistit si mai orientat spre viata de zi cu zi a oamenilor. Au aparut mall-uri, parcuri renovate si locuri unde tinerii isi pot petrece timpul. Imi place ca exista cafenele, cinematografe si zone verzi unde poti iesi cu prietenii sau pur si simplu sa te plimbi dupa o zi obositoare. In plus, orasul incearca sa se dezvolte prin proiecte noi, modernizarea unor zone si evenimente locale care aduc oamenii impreuna.

Sursa foto: Internet

Totusi, cred ca orasul inca pastreaza urme din trecut, mai ales in cladirile vechi, in cartierele mai linistite si in povestile oamenilor mai in varsta. Uneori pare ca Ploiestiul e prins intre doua lumi: cea a trecutului industrial si cea a prezentului modern, care incearca sa aduca schimbari si oportunitati noi.

Pentru mine, Ploiestiul este „acasa”, cu bune si cu rele. Nu este un oras perfect, dar are farmecul lui si o istorie care merita cunoscuta. Cred ca viitorul depinde de noi, cei tineri, si de modul in care vom avea grija de orasul in care traim, il vom respecta si vom contribui, chiar si prin lucruri mici, la transformarea lui intr-un loc mai placut pentru toata lumea.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (XI)

In anul 1979 a adormit in Domnul si s-a salasuit in “sanurile lui Avraam” staretul Avacum. Dumnezeu ii daruise o memorie foarte buna, care absorbea ca un burete insetat paragrafe intregi din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti.

Era cunoscut sub numele de “staretul descult”. O iubea foarte mult pe Maica Domnului. Privirea sa era intotdeauna indreptata in jos. Cu ochii sufletului insa privea in sus, de unde astepta rasplata nevointelor sale savarsite in aceasta lume amagitoare. Cu mult timp in urma parasise aceasta lume stricata, urmand porunca Sfantului Ioan Scararul: ”retragerea de lume este fericirea de buna voie de materia laudata si tagaduirea firii pentru dobandirea celor mai presus de fire”.

Inlauntrul sau via si lucra Perasfantul Duh, Cel care a viat si a lucrat si in Sfintii Parinti.

Pentru el pamantul era scara “care suia de pe pamant la cer si locul celor ce praznuiesc”.

Stia ca este “strain si calator” pe acest pamant si ca este loc in Imparatia Cerurilor si pentru el. Nu purta niciodata incaltaminte, nici vara, nici iarna. Calcaiele sale se facusera tari ca piatra, iar infatisarea sa semana cu cea a Sfantului Antonie. Purtarea sa era asemenea cu cea a unui copil.

Inima se era lipsita de orice dorinte pamantesti, dar plina de dragoste pentru Maica Domnului. Insa si Nascatoarea de Dumnezeu il iubea pe el si de multe ori i-a dat putere sa savarseasca minuni.

In vremurile grele, atat pentru Manastirea Marea Lavra, cat si pentru tot Muntele Maicii Domnului, se ruga cu mainile ridicate ocrotitoarei ceresti sa miluiasca pe cei ce “seara si dimineata si la amiaza si in toata vremea” i se inchina, o cinstesc si o slavesc pe Maica ce a nascut pe “Dumnezeu cu trup”.

In anii ocupatiei germane, hambarele manastirii erau goale. Erau vremuri grele in toata Grecia, cotropitorii erau lipsiti de omenie, faina era greu de gasit. Era o foamete mare care secera vietile oamenilor, fie ei saraci sau bogati. Staretul simtea in inima sa toata durerea si nefericirea fratilor sai. Se lipsea pe sine de putina paine pe care o avea, dand-o monahilor in varsta care erau infometati. Odata a cazut in genunchi si si-a ridicat ochii spre Ceruri, acolo de unde vine “toata darea cea buna” si unde se gaseste izvorul milostivirii si tronul Maicii Domnului, fata de care simtea multa dragoste. S-a rugat fierbinte, cu lacrimi si cu inima infranta. Atunci a auzit glasul cel plin de milstivire al Maicii lui Dumnezeu: “Fie dupa cum voiesti, parinte, prietene iubit!”. Si indata s-au umplut vasele mamastirii cu faina.

Parintii aveau acum paine si multumeau Maicii Domnului din tot sufletul ca nu i-a uitat pe copiii ei si pe prietenii Fiului Sau.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-PRIMAVARA IAR

 Zambile

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (X)

Parintele Tihon a fost unul dintre marii asceti ai Sfantului Munte. A vietuit la marginea pustiei Kapsala, deasupra Kaliagrei, intr-o chilie a Manastirii Stavronikita. Era rus. Din copilarie avea o mare inclinatie nu numai spre monahism, ci si spre viata pustniceasca. Parintii sai nu i-au dat binecuvantare sa se faca monah de mic pentru ca il vedeau pe copilul lor voinic si cu fire vioaie. I-au dat insa voie ca de la varsta de saptesprezece ani pana la douazeci de ani sa viziteze manastirile. Atunci a mers si s-a inchinat la aproape doua sute de manastiri, facand calatorii lungi in diferite regiuni ale nesfarsitei Rusii.

Intr-o provincie s-a chinuit mult, pentru ca locuitorii de acolo mancau paine de secara. Timotei – acesta eta numele sau de botez – nu manca nimic in afara de paine. Painea de secara are de obicei un miros neplacut si se face precum noroiul cand se raceste, asa ca Timotei nu a putut sa o manance. Din aceasta pricina era epuizat. A mers, asadar, la un brutar, de la care mai ceruse si altada paine, ca sa-l roage sa ii dea putina paine alba. Brutarul insa, cand l-a vazut, a inceput sa strige inca de departe si l-a alungat.

Instristat si sfarsit de puteri, Timotei s-a asezat pe marginea drumului si cu toata simplitatea sa copilareasca s-a rugat Maicii Domnului zicand: “Maica Domnului, ajuta-ma, pentru ca am sa mor pe drum, inainte sa ma fac calugar! Nu pot manca aceasta paine”

N-a apucat sa-si termine rugaciunea, cand deodata i-a aparut o tanara (insasi Maica Domnului) cu fata luminoasa, plina de Har, avand zugravita pe ea frumusetea harismelor sale. I-a dat o paine alba si indata a disparut. Atunci Timotei s-a pierdut cu firea. Nu-si putea explica aceasta intamplare. Prin minte ii treceau felurite ganduri. Se gandea ca poate fiica brutarului l-a auzit cand a cerut paine, i s-a facut mila de el si i-a spus tatalui ei sa-i dea putina paine buna.

S-a ridicat si a mers din nou la brutar ca sa-i multumeasca. Dar acela a crezut ca isi bate joc de el si l-a ocarat cu manie: “Hai, pleaca de aici! Eu nu am nici femeie, nici fiica”.

Dupa ce a mancat din acea paine binecuvantata si s-a intarit trupeste si duhovniceste, Timotei si-a continuat pelerinajul. Dar acea intamplare inexplicabila staruia in mintea sa.

A trecut multa vreme, fara ca nedumerirea sa sa se dezlege, dar dupa un timp, cand un monah i-a dat o carte cu icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului din Rusia si a vazut-o pe Maica Domnului de la Kremlin, inima i-a saltat de evalvie, ochii i s-au umplut de lacrimi de recunostinta si a zis: ‘Ea este cea care mi-a dat painea alba”. Si a inceput sa sarute icoana de pe carte.

De atunci a inceput sa o simta pe Maica Domnului mai aproape de el, precum copilul pe mama lui.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

FINAL DE MARTIE

 BUCURIILE LUNII MARTIE

A trecut prima luna de primavara, o luna cu o vreme capricioasa, cu ploi si frig, dar si cu zile senine, insa o luna plina de proiecte, de bucurii.

-prima zi a lunii a adus si primele bucurii. Impreuna cu copiii de la Centrul Educational am lucrat martisoare si le-am daruit, aducand bucurie in sufletele enoriasilor de la biserica Sfântul Gheorghe Nou;

-Nici tinerii de la Centrul Educational nu s-au lasat mai prejos. Au proiecte care se desfasoara foarte bine: “pachetelul pentru copiii impartasiti”, “multumim Doamne pentru toate” (o prajitura pregatita de tineri si impartita duminica dupa Sfanta Liturghie tuturor enoriasilor). 

-Un nou proiect pentru enoriasii din parohie: “Seara de film”, realizat tot de tinerii de la Centrul Educational. Este un proiect mai greu, am intampinat ceva greutati, insa mergem in continuare si stim ca si acesta va fi un proiect frumos.

-Un alt proiect de care se ocupa tinerii de la Centrul Educational este Buletinul Parohial, astfel ca, la sfarsitul lunii, a fost distribuit numarul 4 al acestuia;

- In duminica premergatoare sarbatorii “Buneivestiri” copiii de la Centrul Educational au pregatit un mic moment de poezia cu numele “Slava Maicii Domnului”;

-am participat la hramul bisericii “Bunavestire” din Ploiesti;

-tot la inceput de luna, au fost cateva zile in care am fost bunica cu norma intreaga. Alexut a fost bolnavior si am stat trei zile cu nepotii. Nu cred ca este bucurie mai mare decat a fi bunica;

-am participat la Hramul “Sfintii 40 de mucenici” la biserica noastra;

-pentru bunicile din parohia unde lucrez cu copiii (si nu numai), am infiintat “Sezatoarea cu zambete”, unde ne intalnim, lucram si ne bucuram. Am povestit putin despre aceasta actiune aici.

-de la inceputul anului tot imi fac curaj sa conduc. Imi doresc, insa imi lipseste curajul. Daar…..in aceasta luna am condus putin.

-am reusit sa fac si parastas pentru bunicul “cu mustati” asa cum ii spunea fiica mea, adica pentru tatal tatalui meu;

-au trecut deja 6 luni de cand tanti Ica a trecut la cele vesnice, insa dorul de ea este foarte mare. Cred ca bunicuta noastra draga ne-a iubit cu toata fiinta ei, de nu imi pot alina dorul de ea. Aceasta luna a fost cu pomenire pentru ea;

-si nasa noastra de cununie, tot in aceasta luna a trecut la cele vesnice, cu multi ani in urma, asa ca am facut o pomenire si pentru sufletul ei;

-am mers si intr-un mic pelerinaj la manastirea Cernica si ne-am inchinat la moastele Sfantului Calinic;

-am reusit sa ne facem analizele care, Slava lui Dumnezeu, sunt in general bune. Alergia insa, este la cote maxime, de parca nici nu as avea tratament. La sotul meu deja colesterolul este mai mic, ceea ce ma bucura.

- am incheiat luna cu sfestanie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (IX)

In anul 1930 la Coliba “Adomirea Maicii Domnului” de la Katunakia, a fost randuit bucatar la praznicul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (15 august) si la parastasul ctitorilor monahul Paisie, caruia i s-a dat pestele pentru a gati mancarea.

Pestele abia daca ajungea la douazeci si cinci-treizeci de persoane. Din evlavie pentru Maica Domnului venisera multi parinti la praznic, pentru ca pe atunci Sfantul Munte avea multi calugari.

Batranul Paisie, cand a vazut ca pestele este putin si ca nu ajunge, s-a descurajat. Parintii ii spusesesra ca mancarea trebuie sa ajunga pentru o suta de frati.

Atunci parintele Paisie a spus:

-Ia spuneti-mi, parintilor, cum voi hrani atata lume? Ce sa le dau sa manance? Sunt eu, oare, Hristos ca sa inmultesc pestii? Parintilor, sa va mai spun ceva: la anul nu voi mai fi bucatar si nici la praznic nu o sa mai vin. “Aceasta nu o spunea de la sine, ci prin luminare de la Maica Domnului”.

Vazandu-i nelinistea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a binecuvantat pestii. Si astfel au mancat cu totii, s-au saturat, ba inca a mai ramas peste si pentru ziua urmatoare.

Cam la cincisprezece zile dupa praznic parintele Paisie a parasit cele pamantesti pentru cele ceresti.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VIII)

Era Duminica Orbului. Staretul Paisie de la Panaguda, care traia atunci la Chilia Sfintei Cruci care apartine Sfintei Manastiri Stavronichita (unde a vietuit intre anii 1968-1979), era bolnav la pat si istovit pe de o parte din cauza bolii, iar pe de alta parte datorita postului indelungat. S-a ridicat cu multa osteneala si a iesit in curtea chiliei putin mahnit, pentru ca avea nevoie de hrana intaritoare ca sa-si revina, iar el nu avea nimic de mancare.

In acea clipa s-a uitat spre mare si a vazut inaltandu-se spre cer ceva ca o pata, care se indrepta spre chilia sa. Peste putin timp a vazut o pasare mare ca un soim sau ca un vultur care tinea in gheare un peste mare. Cand a ajuns deasupra chiliei, i-a dat drumul pestelui, care a cazut in fata staretului si care inca se zbatea. Odinioara Dumnezeu i-a trimis lui Ilie cel flamand, hrana printr-un corb, iar acum l-a hranit pe Staret printr-un vultur. Acelasi Dumnezeu poarta de grija de copiii sai cei flamanzi, care sunt afierositi Lui si totdeauna Il au in minte pe Datatorul de hrana.

Atunci Staretul s-a indreptat spre bisericuta chiliei sale si dupa ce s-a rugat, deoarece se temea ca nu cumva aceasta intamplare sa fie de la diavol, a slavit si i-a multumit Maicii Domnului pentru grija pe care a avut-o pentru el, nevrednicul si smeritul. Apoi a iesit in curte, a luat pestele, l-a fiert si dupa ce l-a mancat, si-a mai recapatat puterile.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VII)

In timpul revolutiei grecesti, in Sfantul Munte au ramas putini calugari. Printre ei era si duhovnicul Neofit Karamanlis. In Schitul Kavscocalivia vietuiau atunci cativa monahi batrani pe care ii intarea duhovniceste prezenta staretului Neofit.

Maica Domnului a spus de multe ori unor vietuitori imbunatatiti ai Sfantului Munte ca va purta de grija de cei ce raman in Gradina ei si in fiecare zi Il slavesc pe Fiul ei. In acele vremuri grele Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a intarit sufleteste prin mijlocirea staretului Neofit pe cei care sufereau cu rabdare tirania turcilor si necazurile pe care acestia le faceau tuturor monahilor.

Din pricina jafurilor savarsite de turci si a talhariilor pe care le faceau crestinii din Halkidiki (in acea vreme in Sfantul Munte se aflau cam cincizeci de mii de locuitori in Halkidiki), care mai inainte primisera faceri de bine de la monahi, parintii duceau lipsa chiar si de paine. Spaima tuturor era foametea.

Atunci parintele Neofit, luminat de Maica Domnului, i-a sfatuit pe parinti sa semene putinul grau de care izbutisera sa faca rost de la Karyes. Il cara in spate parintele Dionisie, unul dintre putinii monahi care mai ramasesera.

In fiecare an graul rodea exact atat cat era nevoie pentru paine. Aceasta minune a continuat pana la sfarsitul tulburarilor, cand au inceput sa soseasca vapoare cu grau. Din acel moment graul pe care il semanau parintii n-a mai crescut.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VI)

Batranul Hariton duhovnicul, pe cand vietuia in pustia Sfantului Vasilie din Sfantul Munte, a tuns in monahism pe un fost talhar din Tesalonic si l-a numit Nichita. Monahul Nichita tinea post aspru, multumindu-se cu orice primea ca milostenie.

Staretul Ioachim de la Kerasia ii ducea in mod regulat mancare. Odata l-a intreabat:

-Cum te descurci, parinte Nichita, fara rucodelie?

-Il slavesc pe Dumnezeu, i-a raspuns el si Ii multumesc din adancul inimii mele. Merg la manastire sa cer o paine si cand ma intorc la coliba mea, gasesc doua-trei trimise de Maica Domnului. Slavesc pe Dumnezeu si pe Maica Domnului care nu ma parasesc niciodata.

Pentru fostul talhar toate erau firesti si simple, si de aceea si harul lui Dumnezeu il cerceta in chip minunat.

Cand s-a imbolnavit grav si si-a pierdut puterile, ii slujeau bunii sai vecini, parintii din obstea staretului Damaschin cel din Creta. La sfarsitul vietii sale s-a umplut de paduchi care il mancau de viu. Parintii il curatau cu cutitul, insa nu apucau bine sa-i curete tot trupul, ca Maica Domnului, intr-un chip minunat, ii trimitea iarasi si mai multi. Se mirau toti cum de se intampla una ca aceasta si de ce. Atunci parintele Nichita le-a spus:

“In lume am fost talhar si am calcat toate poruncile lui Dumnezeu. Am rugat-o pe Maica Domnului sa-mi dea sa platesc pentru tot ceea ce am facut. Am spus :”Maica Domnului, de viu sa ma manance paduchii!”. Si iata ca ma mananca. Vad minunea care se face cu mine in fiecare zi. Domnul si Maica Domnului au ascultat rugaciunea mea, a pacatosului, cel vrednic de iad”.

Acesta care mai inainte a fost talhar, s-a invrednicit sa vada multe minuni si sa-i fie implinite cererile de catre Domnul si Nascatoarea de Dumnezeu. S-a invrednicit inca si sa manance paine trimisa din cer ce Maica Domnului. A adormit in Domnul in anul 1941. Cata dreptate are biserica cand canta:”Pocainta talharului Raiul a dobandit!”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Seara de film

 “Dincolo de barou”

"Dincolo de barou" este un serial coreean care prezinta, in cele 12 episoade, diverse cazuri rezolvate de tânăra avocata Kang Hyo-Min, o tanara foarte bine pregatita, aflata la începutul carierei.

Kang Hio-min doreste sa se angajeze la firma de avocatura “Yullim” dar, datorita faptului ca a intarziat la interviu, iar aspectul nu era 100% impecabil (mici imperfectiuni), Yoon Seok Hun, unul dintre partenerii firmei nici nu a vrut sa asculte ce are de spus, ci a rugat-o sa paraseasca sala. Inainte de a iesi, Kang Hyo-Min a raspuns ca va astepta pana la finalul interviului, sperand ca reprezentantii firmei se vor razgandi, ceea ce s-a si intamplat. I s-a mai acordat o sansa si, in urma interviului, a fost angajata. Toti cei acceptati la interviu, au avut posibilitatea sa isi aleaga departamentul in care vor lucra, dupa ce fiecare dintre departamente au fost prezentate de sefii lor. Fiecare si-a laudat departamentul cat de bine a putut, doar seful de la Litigii (cel care i-a cerut domnisoarei Kang Hyo-Min sa plece) a spus clar: “daca alegeti departamentul Litigii o sa lucrati pana noaptea tarziu, nu veti avea zile libere si nici compensatii. Ei bine, singura care a ales acest departament a fost tocmai domnisoara Kang Hyo-Min. Alaturi de ea, prin redistribuire, echipa a fost completata cu inca 3 tineri.

Yoon Seok Hun, seful departamentul Litigii, o persoana integra si calma, ce pare foarte dura, un tip care vorbeste putin, le-a fost alaturi tot timpul si i-a invatat ca intotdeauna sa priveasa totul in profunzime, sa ajunga la esenta lucrurilor.

Incet-incet, cei doi au ajuns sa se cunoasca, sa se respecte si sa se sustina reciproc.

Fiecare episod din cele douasprezece prezinta modul in care ei rezolva un anumit caz. Este foarte interesant modul in care Yoon Seok Hun ii provoaca pe tineri, dar si modul lor de gandire. Un serial placut, interesant, dar care, in acelasi timp te tine cu sufletul la gura.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (V)

Constantin Palama, tatal marelui ierarh Grigorie Palama, avea o dragoste fierbinte pentru Maica Domnului.

Numele ei se afla neincetat pe buzele sale, “vorbea fara incetare si cu multa caldura despre harul si puterea mijlocirilor Maicii Domnului, despre dumnezeiasca si negraita frumusete a virtutilor ei si despre nemarginita sa milostivire fata de lume” (scrie monahul Teoclit Dionisiatul). Atat de mare era increderea lui si purtarea de grija a Maicii Domnului pentru el si pentru copiii lui, incat nu de putine ori a savarsit chiar minuni. La rugamintea sotiei sale, Kali, de a “cere imparatului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) sa poarte de grija si sa ii ocroteasca copiii”, deoarece vedea bunavointa si stransa legatura pe care imparatul o avea cu el, Constantin a raspuns:

“Cuvintele acestea nu se potrivesc cu cugetarea si cu virtutea pe care le aveai inca din copilarie”. Si cu privirea indreptata spre icoana Maicii lui Dumnezeu a continuat:” Eu nu-i incredintez pe copiii mei acestor imparati pamantesti, ci Stapanei tuturor si Maicii Imparatului Cerurilor”.

Si aceasta incredere a sa nu a fost trecuta cu vederea de dumnezeiasca Maica, caci ea a randuit ca imparatii pamantesti sa poarte de grija copiilor sai si sa-i ocroteasca dupa maortea lui.

Cand copiii au crescut si au plecat de la Curte, din nou Maica Domnului le-a fost ocrotitoare si povatuitoare, purtand grija de mantuirea lor. Mai tarziu l-a invatat in chip tainic pe Grigorie teologia si totdeauna ii era fierbinte ocrotitoare.

Cu harul Maicii Domnului, toti membrii familiei Palama au ales calea monahala si poate ca toti s-au sfintit. “Domnul Constantin Palama, tatal, s-a facut monah primind numele Constantie. Sotia lui, Kali, s-a facut si ea monahie cu numele Kaloni. Cei trei fii, Grigorie, Macarie si Teodosie, au devenit de asemenea monahi. Cele doua fiice au primit la tunderea in monahism numele de Epiharia si Teodota. O familie intreaga s-a afierosit Domnului si Preasfintei Maicii Sale, devenind monahi”.

Mai tarziu, cand Cuviosul Grigorie Palama a devenit Arhiepiscop al Tesalonicului, a alcatuit sapte omilii care se refera in mod excluvi la Nascatoarea de Dumnezeu si in care isi exprima multumirea, recunostina si dragostea sa fata de ea.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Un mic spectacol

 “Slava Maicii Domnului”

In luna martie sarbatorim primavara, sarbatorim un nou inceput, insa, cel mai important, o sarbatorim pe Maica Domnului si vestea cea buna primita de la Arhanghelul Gavriil.

Ca in fiecare an, impreuna cu copiii de la Centrul Educational, am adus un omagiu Maicii Domnului, printr-un mic spectacol de poezie si pricesne. Anul acesta momentul de poezie si cantec l-am prezentat in duminica premergatoare marii sarbatori.

 

Slava si cinste Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria!

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (IV)

In pustia Kerasiei traiau doi batranei asceti, parintele Ioan si parintele Teodosie. Acestia aveau intre ei multa dragoste si jertfire de sine, care le umpleau sufletele de “nectarul vietii celei fara de moarte”. Erau ucenici adevarati ai Domnului. Fiecare se daruia pe sine si il ajuta pe celalalt pe calea care duce la mantuire. Dragostea lor era dragostea Sfantului Duh. Cei doi batranei erau “una”.

Rucodelia lor era confectionarea lingurilor de lemn. Au venit insa vremuri grele si nimeni nu le mai cumpara rucodelia. Sufereau, pentru ca erau lipsiti de cele necesare traiului, chiar si de paine. Singura lor bogatie era cea pe care o aveau in inimile lor, si anume dragostea pe care o aveau unul pentru altul si nemasurata evlavie pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care era marea lor mangaiere. Lingurile se inmulteau din ce in ce mai mult, pentru ca nu se vindeau, iar ei rabdau de foame. Stiau insa ca Maica Domnului le punea la incercare increderea pe care o aveau in ea. Din inaltimea cerestii slave ii urmarea pe cei doi ucenici adevarati ai Fiului ei si se bucura cu bucurie duhovniceasca. Ii ocrotea si ii intarea in nevointele lor duhovnicesti.

Maica Domnului vazand rabdarea lor i-a iconomisit pe cei doi batranei astfel: intr-o zi a venit un negustor din Romania si le-a cumparat toate lingurile. Atunci din ochii celor doi batrani au curs ca ploaia lacrimi de recunostinta si de multumire pentru purtarea de grija a Maicii Domnului.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-PRIMAVARA

 In parc

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (III)

Parintele Ioachim, cel care mai inainte fusese talhar, traia intr-o pestera umeda si rece, care nu avea usa. Toata avutia lui era un urcior, o cruce de lemn, pe care o primise de la un monah, si o icoana a Maicii Domnului. Atunci cand cineva venea sa-l cerceteze in pestera sa neprimitoare, unde numai el singur putea sa traiasca, ii arata marea sa iubire de straini. Scotea indata crucea dintr-o cutie de lemn, ca sa se inchine vizitatorul si-l ruga cu mainile incrucisate pe piept, cu simplitatea unui copil mic, sa sarute sfantul chip al Maicii Domnului aflat pe o icoana de hartie. Atunci parintele Ioachim simtea o astfel de bucurie, de parca ar fi daruit vizitatorului sau Raiul.

Cand unii il sfatuiau sa paraseasca acea pestera umeda si rece, spunandu-i ca ii vatama sanatatea, el raspundea:

-De ce sa ma tem de umezeala din pestera si de frig? Caci atunci cand prind mana Sfintei Ana, care cu cealalta mana o tine pe Maica Domnului, stiti cata mangaiere simt? Frica este de la diavolul, pe cand curajul si bucuria vin de la Domnul si de la Preacurata Sa Maica.

Altadata spune iarasi despre pestera sa umeda pe care o iubea atat de mult:

-Slava Tie, Dumnezeul meu! Atatea daruri am primit eu, pacatosul! Am fost talhar, desfranat, calcator al tuturor poruncilor lui Dumnezeu si totusi cate daruri nu am primit de la Mantuitorul si de la Maica Sa! Nu stiu cum sa le multumesc acestor doi binefacatori ai mei pentru aceasta pestera.

Atunci cand ii inghetau mainile si picioarele i se intepeneau din pricina frigului, spunea:

-Spun unii ca in Sfantul Munte vantul este puternic si apa curge pe sub marmura. De aceea se tem. Frica insa este de la diavol. Daca Maica Domnului este Imparateasa tuturor si a Sfantului Munte, care este Gradina ei, este, oare, cu putinta sa uite de lacasul ei? Asadar, de ce sa ma tem?

Credinta fierbinte in purtarea de grija pe care Maica Domnului i-o arata, era urmarea faptului ca primise multe daruri de la ea.

Odata, cand au venit niste monahi sa-l cerceteze, batranul Ioacium a adus doua paini calde ca sa le arate. Apoi le-a spus:

-Vedeti? Cu putin inainte mi le-a trimis Maica Domnului. Ce altceva imi mai trebuie? Slava Tie, Doamne! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu imi da paine. Ce altceva imi mai trebuie? Maica Domnului imi trimite de toate. Iar voi credeti ca fac vreo nevointa deosebita!

In 1888, dupa ce a auzit “Hristos a Inviat!” de pe patul sau de suferinta, in Joia Saptamanii Luminate, cand “soarele si-a cunoscut apusul sau”, batranul Ioachim a strigat cu o voce tunatoare: “Maica Domnului! Maica Domnului!”.

Cu numele Maicii Domnului pe buze, Staretul si-a dat sufletul in mainile Domnului, pe Care atat de mult L-a iubit, ca sa intalneasca in Cer, in vesnicul Rasarit pe Cel care este este adevaratul si vesnicul “Rasarit al rasariturilor”.

Cu adevarat, batranul Ioachim a avut un sfarsit cuvios, iar astazi mijloceste pentru noi la Domnul si la Maica Lui, Maria, cea care L-a purtat in pantece.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (II)

Este renumit in Sfantul Munte praznicul Sfantului Acoperamant care se savarseste in Manastirea Panteleimon cu multa maretie.

In anul 1861 s-a petrecut la acest praznic, prin harul Maicii Domnului, urmatoarea minune:

Un pustnic, ieromonahul Sava, care locuia intr-o chilie aflata departe de manastire, avea ca lucru de mana prelucrarea crucilor sculptate. Aceste cruci le ducea la manastire, le vindea si astfel isi castiga banii necesari pentru hrana care ii ajungea un an de zile.

In acel an s-a gandit sa-si vanda lucrul de mana la praznicul Sfantului Acoperamant. De la chilia sa, care se gasea destul de departe de manastire, avea sa mearga pe mare cu barca sa, pentru a ajunge mai repede. Dar chiar inainte de a pleca, a venit la el un alt ieromonah, care l-a rugat sa-l ia impreuna cu el. Pe mare s-au gandit sa pescuiasca cativa pesti si sa-i duca la manastire, pentru a-i mangaia pe batraneii si pe monahii bolnavi de acolo. “Apele marii aflate in partea de nord a Sfantului Munte sunt bogate in pesti. Aceasta este o binecuvantare a Maicii Domnului”. Cei doi parinti insa “s-au trudit toata noaptea si nu au prins nimic” (Luca.5.5.). Parintele Sava era mahnit din pricina ostenelii facute in zadar. Atunci i-a spus celuilalt parinte sa arunce inca o data mreaja: “Cu binecuvantarea staretilor de la Manastirea Sfantului Panteleimon, arunca mreaja din nou!”.

Atunci acel ieromonah a facut ascultare si a prins un peste mare. Amandoi s-au minunat de puterea ascultarii. Dar acest peste nu ajungea pentru a satura atatia oameni. Asa ca i-au dat drumul pestelui in mare. Cand au trecut insa cu barca in dreptul Manastirii Simonos Petras au intalnit un banc de pesti si au inceput din nou sa pescuiasca.

Si-au continuat calatoria, iar cand au ajuns aproape de Manastirea Sfantului Panteleimon, Maica Domnului le-a scos in cale din nou acel peste ranit. Cu putina osteneala l-au prins, dar au ramas uimiti cand au vazut pestele fara coada. Atunci si-au dat seama ca era tocmai acel peste pe care il ranisera langa Manastirea Simonos Petras si-i dadusera drumul.

Au slavit si au multumit Maicii Domnului pentru aceasta minune a ei, caci ea alesese acest peste pentru nevoile praznicului.

Cand parintele Sava s-a asezat la masa, dupa privegherea de toata noaptea, ca sa manance cu parintii din acel peste, a fost cuprins de un gand viclean si a inceput sa se indoiasca de faptul ca pescuirea unui peste mare se datora ajutorului minunat al Maicii Domnului si se gandea ca aceasta ar putea fi lucrarea inselatoare a vicleanului vrajmas. Se intreba in sinea sa: “Oare atat de important era acest peste, incat sa intervina insasi Maica Domnului?”. In felul acesta diavloul nu-l lasa sa se bucure de praznic. Ii intina sufletul cu ganduri murdare si il apasa cumplit cu ele. Era acelasi vrajmas care il izgonise pe Adam din Rai, facand-l prin “mancarea din lemn” muritor si stricacios.

Pe cand parintele Sava manca la masa, i-a cazut o bucata de peste din furculita. Cand a infipt din nou furculita in ea si se pregatea sa o manance, i-a venit din nou gandul care-i spunea ca a prins pestele cu ajutorul diavolului. Dar cand a cugetat iarasi acestea, l-au cuprins niste dureri de pantece, incat nu mai putea inghiti. Insa parintele Sava isi aminti acel cuvant dumnezeiesc care spune ca nu poate scapa nimeni de cursele diavolului, daca nu alearga cu credinta la Dumnezeu. Asadar, prin credinta avea sa-l loveasca si sa-l rusineze pe vrajmas.

Atunci a alergat la Dumnezeu, cerand mijlocirea Preacuratei Sale Maici. S-a rugat din adancul inimii sa-l ierte pentru acest gand: “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cred in minunea ta, cred ca prinderea acestui peste s-a facut cu dumnezeiescul tau ajutor si ma caiesc pentru indoaiala de mai inainte”. Atunci, indata i-au trecut durerile.

Cand s-a terminat masa, a mers la egumen si i-a povestit toate cele intamplate. Atunci egumenul a spus aceasta unor duhovnici, iar acestia au mers cu totii la duhovnicul Ieronim si si-au exprimat uimirea spunand: “Daca Maica Domnului se ingrijeste de aceste lucruri materiale si simple, cu atat mai mult se va ingriji de cele duhovnicesti ale manastirii”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)