Binele sa se faca in
chip bun
-Parinte,
cum ganditi atunci cand va confruntati cu o problema?
-Ma
gandesc ce se poate si ce nu se poate face omeneste. O examinez din toate
partile. “Voi face aceasta. Voi vedea ce reactie va avea loc de aici, care de
dincolo… Ce rau poate pricinui sau la ce poate folosi”. Eu intotdeauna incerc
sa cercetez o problema din mai multe parti, astfel incat rezolvarea ce-o voi da
sa fie cat mai corecta. Pentru ca se pot face multe greseli daca nu se ia
aminte. Daca cineva va intelege prea tarziu ce trebuia sa faca, nu foloseste,
deoarece, cum se spune, pasarica deja a zburat. Sa spunem ca cineva n-a luat
aminte si a dat foc la o casa. Ei bine,. Nu-l spanzura nimeni pentru aceasta,
dar raul s-a facut.
Undeva
s-a ivit o problema. A venit cel care era raspunzator in aceasta problema si
mi-a spsu:”Ei, acum s-a aranjat problema. M-am dus, am aflat pe cutare si
cutare, le-am spus aceasta si aceasta si totul s-a rezolvat”.”Abia acum a
inceput problema”, ii spun. “Aceea care a fost n-a fost problema. Acum s-a
aprins focul. La inceput au fost doi carbuni mici, care s-ar fi stins de la
sine”. Acela credea ca prin actiunile lui a rezolvat problema si chiar a vrut
sa-l laudam pentru aceasta. Dar prin ceea ce a facut, a pricinuit un scandal
mare si a marit problema.
Este
nevoie de multa atentie, prudenta si discernamant pentru ca binele sa se faca
in chip bun si sa foloseasca, pentru ca altfel, in loc sa foloseasca, il
demonizeaza pe celalalt. Apoi, ceea ce gandeste cineva sa faca trebuie mai
intai sa se coaca, pentru ca de o rupe necoapta, adica hotaraste pripit, poate
sa aiba probleme mai tarziu si sa se chinuiasca. Chestiunile serioase, daca se
intarzie putin, dupa aceea se rezolva repede si corect. Se poate ca cineva sa
aiba desteptaciune, dar sa aiba impreuna cu ea si slava desarta si iubire de
sine, iar in actiunile lui sa premearga aceasta si sa nu ia aminte. De pilda un
caine la vanatoare, atunci cand inainteaza cu atentie, desi nu e de rasa,
gaseste urmele iepurelui. In timp ce altul, care e de rasa foarte buna si are
toate insusirile, atunci cand se grabeste, alearga in dreapta si-n stanga fara
rezultate. Actiunea savarsitainaintatea gandirii are mandrie. De aceea sa nu se
grabeasca nimeni sa actioneze, ci mai inainte sa se gandeasca si sa se roage. Atunci
cand premerge rugaciunea, nu actioneaza spuma mintii, usuratatea, ci mintea cea
sfintita.
Chiar
si oamenii duhovnicesti procedeaza de multe ori ca si cum n-ar exista Dumnezeu.
Nu-l lasa pe Dumnezeu sa actioneze. Dumnezeu stie cum sa lucreze. Desi exista
mijloace duhovnicesti ca sa se rezolve anumite situatii duhovnicesti grele, cu toate
acestea noi actionam lumeste. Cand eram la Sinai, un hoge mergea in fiecare vineri
in manastire, urca in minaretul unei geamii care era acolo si striga. Si avea o
voce!.... se auzea pana susla sihastria Sfintei Epistimia. Dupa aceea
manastirea a hotarat sa inchida poarta vinerea, atunci cand mergea hogea, ca sa
nu mai poata intra. Eu nu stiam de aceasta hotarare. Intr-o zi, pe cand coboram
spre manastire il vad pe hogea manios. “Acum am sa le arat eu”, imi spune. “De
ce mi-au inchis poarta ca sa nu intru?”.”Au inchis-o ca sa nu intre camilele”,
ii spun. “Nu cred ca au inchis-o ca sa nu intri tu”. Dupa aceea am spus ceva despre
aceasta si Parintilor. Atunci un secretar imi spune:”Ii voi arata eu lui
hogea!Il voi aranaja eu. Voi scrie la guvern ca hogea ne face probleme”. “Asculta”,
ii spun, “Ortodoxia nu procedeaza asa. Sa facem o priveghere, sa cantam slujba Parintilor
Sinaiti, a Sfintei Ecaterina si sa lasam sa vorbeasca Dumnezeu. Ma voi duce si
eu sus si ma voi ruga”. Am spus unor Parinti sa se roage si ei si astfel i-a
venit o palma lui hogea incat a plecat singur, a disparut. Pentru ca, chiar
daca ar fi inchis poarta, guvernul s-ar fi incredintat ca nu este adevarat faptul
ca-I preseaza hogea si apoi ar fi avut probleme. Hogea ar fi spus ca monahii au
inchis poarta deoarece mergea in fiecare vineri acolo, si astfel ar fi facut un
rau manastirii.
Un
altul, mai demult, a vazut muntele Sinai si a vrut sa-si faca o casuta acolo,
sus, pe varful Sfintei Ecaterina!... S-a imbolnavit si s-a dus, a murit. Mai pe
urma a venit si un altul sa faca ceva acolo si s-a dus si acesta, a murit. De aceea
este mai bine sa nu ne bazam numai pe actiunile noastre omenesti, ci sa ne
rugam si sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze.
(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)
