REVELION

 

ULTIMA ZI A ANULUI 2020

 

Dimineata, dupa micul dejun, am pornit la plimbare. Traseul a fost: statiune-Corund-Praid-statiune.

Ne-am gandit sa mergem dimineata in statiune la Sovata si sa ne plimbam putin, insa totul era pustiu. Magazinele inchise, la kurtos abia atunci porneau gratarul, drept pentru care am plecat spre Corund pentru a admira frumoasele produse de ceramica, lemn sau tesaturi produse de mesterii artizani din acest sat. Bineinteles ca nu ne-am oprit doar la “a admira” ci am si cumparat cate ceva. J))

Cum sa nu te bucuri de toate aceste creatii, cand sunt facute cu migala si truda?

De la Corund am pornit spre Praid. Desi nu pot intra in salina datorita sensibilitatii mele, as fi vrut sa ma apropii mai mult de gura minei, insa nu am avut voie. asa ca ne-am multumit sa cumparam cateva produse pe baza de sare. Cum sa ajungi la Praid si sa nu iei o veioza cu sare? Sau un borcanel cu sare pentru o baie inmiresmata, sau chiar o cutiuta cu sare pentru un cadou perfect? Imposibil.

Dupa sesiunea de shopping J) ne-am intors in statiune. Altceva: statiunea plina de turisti, magazinele de kurtos pregatite sa ofere aceste delicioase deserturi (care nici nu se compara cu cele din zona noastra-acestea sunt aromate si gustoase). Curcubeu pe cerul gurii. La tot pasul mici comercianti care ofereau bauturi calde: ceaiuri, suc de mere cu scortisoara, ghimbir fiert sau vin fiert.

Dupa ce am luat chipsuri de cartofi pe bat si kurtos, am pornit incet=incet la plimbare pe aleea ce inconjoara lacurile Ursu, Alunis, Mierla si Paraschiva. Pentru a ajunge la lacul Mierla trebuia sa urcam ceva mai mult, asa ca am trecut mai departe. Pe lacul Ursu am admirat familii de rate.

La finalul plimbarii ne-am oprit sa savuram un suc de mere cald cu scortisoara si un vin fiert admirand atat cladirile vechi, cu o arhitectura minunata, dar si noile constructii care incearca sa se apropie foarte mult de cele vechi, astfel incat statiunea sa pastreze acel aer “de epoca”, dupa care am pornit spre pensiune.

Acum ne pregatim pentru seara de revelion.

REVELION

 

MINIVACANTA DE REVELION

 

Anul acesta, pentru prima data, am hotarat sa petrecem Revelionul la o pensiune. La baza acestei decizii a stat faptul ca nu am reusit sa mergem in concediu si chiar am simtit nevoia unei plimbari. Ei bine, in ultimul moment, am gasit o oferta foarte tentanta la Nemeth Resort Sovata.

Asa cum v-am obisnuit deja, inainte de a ne decide asupra unei locatii, studiem foarte bine impresiile de pe diverse site-uri, cum ar fi “booking”, “am fost acolo”, turist info”, etc. In urma acestui studiu ne-am dat seama ca ne vom simti foarte bine la Nemeth Resort Sovata, asa ca am procedat la rezervare. Am sunat, am cerut detalii, pe care le-am primit cu multa amabilitate, dupa care am rezervat. Ei bine, avansul este de 50% din valoarea pachetului, insa noi am intrebat daca putem achita un avans putin mai mic. Am gasit intelegere, am achitat avansul, iar astazi, dupa ce am servit cafeluta impreuna cu fiul nostru Mihai, am pornit la drum.

Asa cum va asteptati, pe Valea Prahovei-circulatie bara la bara, stat in trafic, nimic nou sub soare. Dar, in timp ce asteptam in coloana, am avut timp sa admiram muntii.

 

Vazand acest trafic de pe Valea Prahovei, am hotarat ca, de fiecare data cand mergem mai departe de Brasov sa alegem ori ruta Cheia-Sacele, ori ruta Buzau-Brasov ( o ruta foarte frumoasa si deloc aglomerata). Insa, dupa ce am trecut de Brasov, condusul a devenit placere si relaxare.

Pe drum am fost sunati de gazde pentru a ne intreba ce dorim la cina. Am avut de ales intre ciorbita radauteana si ciorbita de legume ca prim fel si platou pentru doua persoane din legume si carne la gratar sau ficatei la ceaun cu usturoi, iar pentru cei care sunt vegetarieni au pregatit branza cu mamaliga si smantana. Mi-a placut foarte mult aceasta grija atat pentru oaspeti, cat si pentru a evita risipa. Acest lucru m-a incantat, ca si faptul ca s-au gandit si la cei ce nu servesc carne. M-au cucerit cu aceasta atitudine. Mai multe insa, despre Nemeth Resort intr-o alta postare.

In jur de ora 14 am ajuns, ne-am cazat si ne-am odihnit pe terasa din fata apartamentului, servind o bere (sotul meu) sau un pahar cu limonada cu sirop de zmeura (eu), admirand peisajul mangaiati de razele soarelui si incalziti de cele 13 grade din termometru.

Cam atat pentru astazi.

DE SARBATORI

 

Ce repede a trecut Craciunul

 

Mi-am dorit sa scriu mai mult. Postarile, multe dintre ele sunt scrise, insa in a doua parte a lunii decembrie lucrurile s-au precipitat si nu am reusit sa le incarc, asa ca am decis sa le “adun” si sa va spun despre ele acum.

Au fost insa evenimente frumoase, incepand cu serbarea corului copiilor de la Centrul de copii al parohiei Sf Gheorghe Nou din Ploiesti. In duminica premergatoare sarbatorii Nasterii Domnului copilasii de la centrul parohial, coordonati de dna Paula au prezentat, dupa Sfanta Liturghie, un frumos program de colinde. Spre deosebire de alti ani, parintele a recomandat ca fiecare sa faca un pachetel pentru copii. Asa ca, am pornit la treaba: am comandat carti (vieti ale sfintilor explicate pe intelesul copiilor din categoria “Si ei au fost copii”) si am incercat sa fac fursecuri. Nu degeaba m-am uitat la filme cu tema de Craciun. Totul a fost impachetat ca un cadou si daruit.

A continuat perioada pregatirilor cand m-am bucurat din plin de prezenta parintilor la noi. Mama si-a dorit sa faca prajituri pentru a darui vecinilor si celor cu care se ajuta, asa ca am invitat-o la mine. Doamne, ce bine a fost, pentru ca ne-am mobilizat toti patru si am reusit de am terminat totul pana miercuri: prajituri, sarmale, ciorba, caltabos, aprovizionare de ultim moment. Joi dimineata am facut aperitivele, iar dupa-amiaza am terminat casa de impodobit (mai erau cateva globuri razlete, cateva cracute de brad carora trebuia sa le gasesc loc) cat timp sotul a fost pana la Bucuresti.

Si asa, repejor-repejor a venit si sarbatoarea Craciunului. In prima zi, desi obositi rupti, dupa un astfel de maraton, am reusit de am mers la Sfanta Liturghie, dupa care la masa la Magurele, la socri fiicei noastre. Desi initial era programat ca, in ziua de Craciun, sa luam masa la noi impreuna cu copiii, planurile s-au schimbat pentru ca Mihai a racit si a ramas in Bucuresti impreuna cu Denisa, prietena lui.

La Magurele ne-am simtit, ca de fiecare data minunat, insa am plecat in jur de ora 17 pentru ca nu mai puteam de oboseala. Ajunsi acasa, ne-am odihnit.

A doua zi, dupa Sfanta Liturghie si un drum scurt la cimitir pentru a aprinde lumanari la mormintele bunicilor, am plecat in alte vizite, de unde ne-am intors seara. Tot seara ne-m bucurat de prezenta Andutei si a lui Mihai (sotul ei), care au dormit la noi.

Pe 27 decembrie, de Sfantul Stefan, am luat micul dejun impreuna cu copiii, am mai stat de vorba, dupa care ei au plecat sa ia motul finutului David. Noi ne-am uitat la filme.

Ce repede au trecut aceste zile pline de bucurie alaturi de cei dragi.

Sper ca si voi ati petrecut sarbatoarea Nasterii Domnului cu bucurie si cu sanatate.

Va doresc in continuare sarbatori fericite!.

JURNAL

 

JURNAL…….OCAZIONAL (3)

 

In jurnalul ocazional nu am scris de ceva timp, iar de atunci s-au intamplat destule.

Am trecut deja la mijlocul lunii decembrie, ne apropiem cu pasi marunti de frumoasa sarbatoare a Nasterii Domnului. Casa este imbracata de sarbatoare, mai avem doar de cumparat bradutul. Am amanat pentru ca vrem brad natural si, daca l-am fi luat din timp, pana la sarbatori s-ar fi uscat. Anul acesta vrem sa incercam varianta bradului in ghiveci. Nu stiu cum se va comporta, nu stiu daca se va prinde atunci cand il vom pune in pamant, dar ne atrage ideea.

Pe de alta parte, de acum trebuie sa fac “planul” de bataie pentru sarbatori. Nu de alta dar, la masa de pranz, din ziua de Carciun, alaturi de noi vor fi copiii si imi doresc sa ii rasfat cu tot ceea ce le place. In cea de-a doua si treia zi de Craciun vom merge in vizita la parinti si trebuie sa le duc si lor bunatati. Nu ii vom uita nici pe cei care au nevoie de o vorba buna, de o mancare calda sau pe copilasii care, speram din suflet, sa vina cu colindul.

Porcul este deja taiat, transat si pus la lada. Din el am facut si bunatatile: sarmalele si caltabosul care stau cuminti la congelator, carnatii ce se usuca incetisor in podul casei socrilor, sunca este “imbracata” in sare cu mirodenii.

Va spuneam ca in “cosul” cu lucru de mana sunt mai multe proiecte incepute. Ei bine, primul proiect pe care l-am terminat este …..vesta sotului meu. S-a bucurat tare, tare mult si o poarta cu mult drag. Acum, printre picaturi, lucrez la esantioane.

Nu am reusit sa citesc “Alegerea Sofiei” fiind o carte despre holocaust si chiar nu am dispozitia necesara pentru aceasta carte. Asa ca, am schimbat cartea si am citit “Eugenie Grandet” de Balzac. Chiar mi-a placut. Si am reusit de am terminat de citit si cartea despre Sfantul Nectarie.

Ma uit in continuare la filmele cu tema de Craciun de la Diva si pe Happy.

Ne-am luat ramas bun de la toamna, in ultima duminica din noiembrie cand am decis, impreuna cu sotul, sa mergem la Sinaia. Ne-am gandit ca fiind in mijlocul week-endului prelungit, soseaua nu va fi foarte aglomerata. Sotul a avut chiar ideea extraordinara sa plecam dimineata si sa participam la Sfanta Liturghie la manastirea Sinaia. Zis si facut: la ora 9 am pornit spre Sinaia si…., surpriza: in 40 de minute am ajuns la manastire., chiar cand se citea Sfanta Evanghelie. Dupa Sfanta Liturghie, profitand de o zi insorita cu doar 1 grad in termometre, ne-am plimbat prin oras. Si, vreau sa spun ca, la fel ca noi au gandit multi altii, pentru ca orasul era plin, iar terasele in aer liber pline si ele. Penrtru ca “soriceii” din burtici incepeau sa se faca simtiti, ne-am oprit, fara multe sperante, la Restaurantul Bucegi pentru a manca. Dar, spre bucuria noastra, chiar atunci s-a eliberat o masa. Cand ne-au fost aduse meniurile, am cerut cate un ceai cald. 

L-am savurat cu multa placere pana cand ne-a fost adus pastravul prajit cu cartofi natur. 

Am incheiat festinul culinar in aer liber, cu o delicioasa cafea fara cofeina.

Daca ne-ar fi spus cineva sa luam masa in aer liber la sfarsit de toamna, intr-o zona de munte, i-as fi raspuns ca este imposibil, insa chiar a fost minunat.

Dupa o asa masa copioasa, ne-am oprit si am luat un kurtos cald pe care l-am savurat plimbandu-ne prin parcul din centrul orasului. 

 Ingenioasa ideea autoritatilor cu acele “indicatoare” care povestesc despre vechile cladiri ale orasului. Frumos mod de prezentare a istoriei.

Ne-am fi dorit sa mai stam, insa ne-a fost teama ca se va aglomera drumul asa ca am pornit spre Ploiesti. Si…….surpriza: pe sensul spre Sinaia, pana la Comarnic se circula bara la bara mergandu-se incet, iar de la Comarnic pana la Nistoresti, cele doua benzi erau blocate si efectiv se astepta. Inca o data am zis ca sotul meu a avut o idee minunata sa plecam devreme.

 

CUVIOSUL DAVID BATRANUL

 

AM CITIT “Cuviosul David Batranul”

 

sursa: internet

Cartea prezinta viata cuviosului David din Evvia, fiu de preot, cunoscut sub numele de Cuviosul David Batranul, pentru ca, desi tanar de ani, era foarte intelept sau sub numele de „Copilul Inaintemergatorului” pentru ca Sfantul avea, de mic copil, o mare evlavie la Sfantul Ioan Botezatorul. La varsta de trei ani, a „disparut” de acasa. Parintele si preoteasa l-au cautat impreuna cu oamenii din sat insa nu l-au gasit. Dupa cateva zile de cautari, oamenii au venit cu ideea de a face o Liturghie la vechea biserica aflata la marginea satului cu hramul Sfantului Ioan. Cand au ajuns acolo, l-au gasit pe copil langa icoana Sfantului. Intrebat ce cauta acolo, David a raspuns foarte mirat ca se afla in casa Sfantului si ca impreuna cu Sfantul Ioan a venit la acea biserica. De atunci a fost numit „Copilul Inaintemergatorului”.

La varsta de patru ani, stia literele alfabetului si putea silabisi, iar la cinci ani i-a cerut tatalui sa ii talcuiasca, lui si copilasilor care veneau noaptea sa invete carte, cantarile si troparele ce se cantau in biserica.

Pe langa faptul ca ii placea sa invete, era si foarte harnic. Vara, ajuta foarte mult la lucrarile campului: la seceris, la culesul viilor. Insa dorinta cea mai mare a copilului David era aceea de a pleca pentru a gasi un parinte duhovnicesc care sa il sfatuiasca cum sa se nevoiasca si ce ganduri sa alunge departe de el.

Povatuit de Sfantul Ioan Botezatorul, intr-o zi, dupa Sfanta Liturghie, a plecat pentru a-si intalni povatuitorul, pe monahul Acachie. Acest monah este cel care ani de zile i-a calauzit pasii si l-a povatuit, este cel care i-a slefuit sufletul ca pe un diamant.

De-a lungul vietii a locuit in mai multe manastiri, a fost tot timpul alaturi de monahul Acachie, dar, la un moment dat, a pornit singur, inapoi spre locul natal, insa in partea de nord a Eubeii. Aici a facut o adevarata vatra monahala si locas de inchinaciune. Ajuta din inima pe toti cei care veneau la el. Lucrarea Cuviosului David continua si in zilele noastre, marturie in acest sens fiind minunile si ajutorul dat tuturor celor ce se roaga lui.

Pomenirea Sfantului este la 1 noiembrie, iar Acatistul si Paraclisul umplu sufletul de liniste si pace.

Va invit sa cititi aceasta carte care, in aceste zile de tulburare, nu face altceva decat sa aduca in suflet liniste, pace si convingerea ca totul va trece si va fi bine.

 

La marturiile din carte pot adauga si ajutorul pe care acest Sfant la dat familiei mele. Perioada in care citeam cartea a fost o perioada mai tulbure, cu probleme de sanatate si care a culminat cu internarea de urgenta la Cardiologie a socrului meu. Cei de care l-au dus cu Salvarea la spital ne-au cerut numarul de telefon spunand ca personalul spitalului ne va suna, dupa ce vor face investigatiile (din cauza acestei pandemii nu ai acces in spital). Am asteptat o ora-2 ore, insa, pe masura ce timpul trecea totul devenea din ce in ce mai greu, iar spaima crestea vertiginos. Atunci, am luat cartea Cuviosului, ne-am asezat in genunchi si i-am citit Paraclisul. Nici nu am terminat de citit, ca prietena noastra care lucreaza la spital ne-a sunat sa ne intrebe ce vesti avem. Can i-am raspuns ca nu avem vesti, a spus ca se intereseaza ea si revine cu telefonul. Va dati seama cum au trecut acele cateva minute, dar nu ne-am lasat, am citit in continuare Paraclisul. Si citind, l-am simtit pe sotul meu ca ofteza si spune: totul o sa fie bine. Si, intr-adevar asa a fost: prietena a revenit cu telefon si ne-a spus ca socrul nu a avut infarct, asa cum ne-a fost teama ci, pentru ca inima nu mai lucreaza bine, este nevoie de un stimulator. Intr-o saptamana totul s-a rezolvat, iar socrul meu este acum acasa sanatos.

Slava lui Dumnezeu intru sfintii sai.