“SA PRAZNUIM, CREDINCIOSILOR, PRAZNUIRE DUHOVNICEASCA….”

            In marea Lui dragoste si prin negriata Lui veselie, pe care o aduce in sufletele credinciosilor in toate Sfintele Lui sarbatori, Hristos ne invie cu adevarat ridicandu-ne duhovniceste la inaltime. Este destul sa participam si sa avem dorinta de a praznui duhovniceste. Atunci petrecem sarbatorile duhovniceste si ne imbatam duhovniceste de vinul paradisiac, pe care i-l aduc Sfintii si ne cinstesc cu el.

            -Parinte, cum poate trai cineva duhovniceste in sarbatori?

            -Ca sa traim sarbatorile trebuie sa avem mintea noastra la acele zile sfinte, iar nu la treburile pe care le avem de facut pentru aceste zile sfinte. Sa ne gandim la faptele fiecarei zile sfinte – Nasterea Domnului, Botezul Domnului, Pastile, etc – si sa rostim Rugaciunea lui Iisus slavoslovind pe Dumnezeu. In felul acesta vom sarbatori cu multa evlavie fiecare sarbatoare. Mirenii vor sa inteleaga Craciunul cu porcul, Pastile cu mielul, Lasaturile de sec cu dulciuri. Insa monahii adevarai in fiecare zi traiesc faptele dumnezeiesti si se veselesc necontenit. In fiecare saptamana ei traiesc Saptamana Mare. In fiecare miercuri, joi si vineri traiesc Marea Meircuri, Mare Joi si Marea Vineri, adica Patimile lui Hristos, iar in fiecare Duminica Pastile, Invierea. Oare va trebui sa vina Saptamana Mare ca sa ne aducem aminte de Patimile lui Hristos? Trebuie sa vina Pastile cu mielul ca sa pricep pe “Hristos a Inviat” ca mirenii? Ce a spus Hristos? Fiti gata, a spus. N-a spus “Pregatiti-va acum!”. Din clipa in care Hristos a spus:”Fiti gata!, mireanul si mai ales monahul trebuie sa fie gata mereu. Sa cerceteze si sa traiasca mereu faptele dumnezeiesti. Cand cineva cerceteaza faptele fiecarei sarbatori, fireste, va fi miscat si se va ruga cu mai multa evlavie. Apoi la slujbe, mintea sa fie la faptele pe care le sarbatorim si sa urmarim cu evlavie troparele ce se canta. Cand mintea este la intelesurile dumnezeiesti, omul traieste faptele si astfel se schimba. Atunci cand, de pilda, ne gandim la un sfant pe care il avem la evlavie sau la Sfantul pe care il pranzuim, mintea va merge si putin mai susș va merge in Cer. Iar cand ne gandim la Sfinti, atunci si Sfintii se gandesc la noi si ne ajuta. In felul acesta omul isi face prietenie cu Sfintii, care este cea mai sigura prietenie. Atunci, desi este singur, poate trai impreuna cu totiȘ cu Sfintii, cu ingerii si cu toata lumea. Sa fie singur si sa simta toata aceasta comuniune! Prezenta sfintilor este vie. Toti Sfintii sunt copiii lui Dumnezeu care ne ajuta pe noi, oamenii, copiii cei necajiti ai lui Dumnezeu.

            Pe Sfintii nostri, care si-au varsat fie sangele, fie sudoare si lacrimile pentru dragostea lui Hristos, intotdeauna trebuie sa-I praznuim cu evlavie, ca sa fim ajutati, iar cand auzim la Sinxar: “In aceasta zi pomenirea Sfantului….”, in clipa aceea sa ne sculam in picioare, precum soldatii stau in pozitie de drepti atunci cand se citesc numele fratilor eroi cazuti. “In ziua cutare a lunii…..soldatul cutare a cazut pe frontul cutare”.

            Ca sa simtim evenimentul sarbatorii nu trebuie sa lucram. In Vinerea Mare, de pilda, daca vrei sa simti ceva, nu trebuie sa faci nimic afara de rugaciune. In lume sarmanii mireni au multe treburi. In Vinerea Mare isi trimit urari:”La multi ani! Sa traiti!”. Nu se potriveste! In Vinerea Mare eu ma inchid in Coliba. Precum in saptamana de dupa primirea Schimei Mari linistea ce urmeaza ajuta, pentru ca Harul dumnezeiesc adapa sufletul si schimonahul intelege ce s-a petrecut cu el insusi, tot astfel si la sarbatori mult ajuta linistea. Ni se da prilejul sa ne odihnim putin, sa citim si sa ne rugam. Va veni gand bun, ne vom cerceta pe noi insine, vom rosti putin si Rugaciunea lui Iisus si astfel vom intelege ceva despre faptul dumnezeiesc al zilei.

DEPOZIT SH BUCURESTI

SCURTA PLIMBARE DE SAMBATA

            Cu multa placere citesc blogul Adela Parvu. De cate ori imi trebuie o idee primul blog pe care il deschid este blogul ei. Asa s-a intamplat si de aceasta data.

            Fiica mea se casatoreste cat de curand si, pentru primirea oaspetilor, m-am gandit la organizarea un candy bar, atat pentru aperitive, cat si pentru dulciuri. Am tot cautat idei de cum ar putea sa arate si, cand in mintea mea s-a creionat forma si ansamblul aranjamentului am pornit sa caut produsele respective pe deviza: bun, frumos, ingenios si ieftin, asa ca am deschis blogul Adelei si acolo, printre multe articole, am gasit Mobila second hand si decoratiuni vintage. Mi-am dat seama ca aici este posibil sa gasesc ceva care sa ma atraga si sa se potriveasca proiectului meu.

            Sambata dimineata, desi afara era o vreme mohorata, cu frig si vant, am pornit la drum impreuna cu sotul meu. Placerea noastra este ca, atunci cand calatorim sa savuram o cafea mare de la McDonalds. Asa ca, dupa o scurta oprire, pentru a ne achizitiona cafeaua am pornit spre Bucuresti.

            Bineinteles ca, pana ce m-am pregatit eu, Radu a cautat sa vada cum ajungem si expresia a fost: se ajunge foarte usor. Nu s-a inselat.

            Odata ajunsi la Depozit SH, am intrat si, cu multa amabilitate ne-a intampinat chiar tanarul Alexandru, cel care, alaturi de prietena sa, conduce aceasta afacere. Despre munca si daruirea lor scrie foarte frumos Adela Parvu.

            Ne-a spus ca, in situatia in care dorim informatii sau ceva anume sa-i spunem. Foarte politicos, si-a cerut scuze ca nu prea are marfa in depozit, pentru ca urmeaza sa fie aprovizionat in jur de 25 februarie (va dati seama, cred, ca acolo sunt, iar despre noutati am sa va spun si voua).

            Ne-am plimbat printre mobile masive, frumos lucrate, unele dintre ele avand nevoie doar de o usoara revigoarare a lemnului; printre seturi de canapele comode, elegante si foarte bine lucrate. Nici nu ai senzatia ca esti intr-un depozit SH, ci doar ca te-ai intors cumva in timp, cand totul insemna calitate si bun gust. Am admirat mici bibelouri, am vazut vesela de sticla si ceramica de calitate, intr-un cuvant: ne-a placut ceea ce am vazut.

            La prima vedere a parut ca nu vom gasi ceea ce ne interesa, insa sotul meu, tipicar de firea lui si cu multa rabdare, uitandu-se peste tot (pe rafturile cu scule si tot felul de piese, pe rafturile cu vesela) a gasit un suport din fier negru, foarte frumos realizat si un platou bavarez cu pictura realizata manual, asa cum aveam sa aflam de la Alexandru.

            In tot acest timp eu admiram o biblioteca din lemn de nuc, un pantofar vechi ce trebuia usor reconditionat, un scrin din lemn de trandafir, extrem de elegant (pe care l-as fi cumparat instant daca ar fi acceptat plata cu card).

            Cat timp noi ne-am plimbat pe acolo, au sosit si alti clienti. Unii dintre ei cautau cutii pentru depozitare, spunand ca produsele care sunt acum pe piata nu este ceea ce le trebuie lor. Atunci, Alexandru le-a aratat cutiile folosite de micii burghezi in drumurile pe care le faceau cu trasura sau lazile de zestre. Clientul respcetiv, cand le-a vazut a exclamat imediat: exact asa ceva cautam.

            Si sa nu uit, la ambele produse, am primit si reducere.

            Nu am putut sa plec pana ce nu am facut cateva poze, binenteles, cu acordul patronului.

Si iata ce am achizitionat noi:

Dumnezeiasca Liturghie

-Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie trebuie sa de fiecare data sa fie cineva care sa se impartaseasca?

            -Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Iar daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia se savarseste numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Aceasta, insa, sa fie o exceptie, iar nu o regula.

            Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Bethleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant, iar Mantuitorul rastignit estre Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina Infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:”Imi vine foarte greu sa consum Sfinteeele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”. Si plangea. Iar acela i-a spus:”Spune-I lui Hristos sa-mi dae si mie putine “lacrimi murdare”!”

            -Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?

            -Cobor pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul Dumnezeu ii trimite Harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca Har.

            Dumnezeieasca Liturghie incepe cu Prsocomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cnd eram paracliser mi s-a intamplat urmatorul lucru: Odata, pe cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: Ca o oaie la junghiere s-a adus, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu, am auzit zbierat la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: Se junghie Mielul lui Dumnezeu si Ca o oaie la junghiere s-a adus, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: Se junghie Mielul lui Dumnezeu.

            Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea  fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra toate necazurile oamenilor, dar si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra si sa spuneti: “Maria, Nicolae….. Tu stii, Dumnezeule, problemele lor! Ajuta-i!”. Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, iar dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu, iar pe altii care au nevoie sa nu-I pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg. Nume de catolici, de martori ai lui Iehova, nu este bine sa-I pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.

            -Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea ca sa nu se obisnuiasca.

            -Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune:”Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos daca insusi omul nu se schimba? Odata la Pestera Sfantului Atanasie era un staret cu doi ucenici unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si mai indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia cu felul lui egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de Impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate, insa, n-a facut lucrul cel mai important, si anume, pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara, a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa iturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata vuiet mare si a vazut cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Si astfel, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.

            -Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, poate fi intrerupta?

            -Cand se savarseste Sfanta Liturghie preotul n-o poate lasa neterminata, orice s-ar intampla. Chiar si razboi de s-ar anunta, el trebuie s-o savarseasca. Sau daca dusmanii ar veni langa biserica, preotul va cauta numai sa se grabeasca putin ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasca. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, sa nu ne temem.

            Liturghisitorul Celui Prea Inalt trebuie sa aiba multa luare-aminte, curtie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii Ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste.

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

Maica Gavrilia – Asceta iubirii

Maica Gavrilia – Asceta iubirii

Intr-o perioada destul de lunga de timp, am reusit sa citesc “Maica Gavrilia-Asceta iubirii”, o carte ce ilustreaza viata Avriliei Papayanni, mai tarziu Gherondissa Gavrilia, un om care a trait intreaga viata calauzita de poruncile lui Dumnezeu, pe care le-a considerat iubire si nu nevointa. Poate va intrebati de ce am citit cartea atat de greu? Este o carte profunda, o carte in care fiecare pagina reprezinta o lectie de iubire si daruire. De multe ori am simtit nevoia de a reciti unele pasaje, alteori am simtit nevoia de a ma opri din citit si a cugeta mai mult la cele citite.

Avrilia Papayanni s-a nascut la Constantinopol la data de 15 octombrie 1897 si s-a mutat la Domnul la data de 28 martie 1992. Tatal ei, Elisei Papayannis, era reprezentantul companiei franceze “Messagerie de France” si un prosper negustor de cherestea. Mama ei, Victoria Christakis Papayanni, era fiica doctorului Christakis, medic si insotitor al sultanului. Elis si Victoria au avut patru copii: Alexandros, Vassiliki, Paulina si Avrilia.

Prima persoana care i-a vorbit despre Dumnezeu a fost sora ei, Vassiliki, care i-a spus ca Dumnezeu este peste tot. Avrilia, copil fiind, a intrebat-o pe Vassiliki daca Dumnezeu o mai vede in situatia in care s-ar face foarte mica si ar intra intr-o cutie cu chibrituri. Prin raspunsul dat de Vassiliki, micuta si-a dat seama ca viata este o chestiune foarte serioasa.

In anii de scoala, in special in perioada liceului, Avrilia a citit foarte multe carti, multe extrascolare, autorul preferat fiind Epictet. Despre acest autor , ea spunea ca a pregatit-o pentru “Faca-se Voia Ta”.

A inceput prin a lucra ca si asistenta sociala, apoi a lucrat ca asistenta medicala, fizioterapeut. In india a lucrat o buna perioada de timp la Colonia de leprosi a lui Baba Amte. Desi mirean, a trait in lume ca o monahie, respectand juramantul de saracie si de dragoste fata de aproapele. Pe data de 5 august 1959 a fost calugarita la manastirea din Betania.

Niciodata nu primea bani pentru ceea ce facea, niciodata nu refuza pe nimeni, iubea pe toata lumea cu o dragsote sincera, profunda. Sunt extrem de multe de spus despre monahia Gavrilia insa, va las pe voi sa descoperiti viata ei, o viata daruita lui Dumnezeu.

Cateva dintre cuvintele alese ale Macii Gavrilia

“1. Daca ai dragoste pentru toata lumea, intreaga lume e frumoasa.

2. Pentru a ajunge la starea de lepadare de sine, iubeste, ibueste si iar iubese pana cand te vei identifica complet cu celalalt, oricine ar fi el la momentul respectiv. Apoi, la sfarsitul zilei, te-ai pute intreba: Vreau ceva? Nu. Imi doresc ceva? Imi lipseste ceva? Nu. Deci asta este.

3. Nu raspunde niciodata cu rau cuiva care te-a ranit, ci vezi-L pe Hristos in inima sa.

4. Daca suntem intrerupti in timp ce vorbim, nu trebuie sa continuam. Inseamna ca ceea ce urma sa spunem nu trebuie sa fie auzit. Ingerii au facut aceasta.

5. Pe tot ceea ce mancati sau beti in afara trapezei, faceti semnul crucii si spuneti:”Pentru tamaduirea trupului si a sufletului”.”

Conducerea in biserica

            Biserica ortodoxa a functionat intotdeauna prin sinoade. Duhul ortodox cere ca in Biserica sa functioneze Sinosdul, iar in manastiri Sinaxa Batranilor. Arhiepiscopul si Sinodul sa hotarasca impreuna. Staretul sau stareta si Consiliul manastiresc sa hotarasca impreuna. Arhiepiscopul este primul intre egali. Si patriarhul nu este papa, ci are acelasi grad cu ceilalti ierarhi. In timp ce Papa are alt grad – sta la inaltime si i se saruta papucul – patriarhul sta impreuna cu ceilalti ierarhi si aproba. Si un staret sau o stareta in raport cu proiestosii sunt tot primii intre egali.

            Arhiepiscopul sau un staretnu poate face ce vrea. Dumnezeu lumineaza pe un ierarh sau un proiestosintr-o problema, pe altul in alta. Vezi ca si cei patru Evanghelisti se completeaza unul pe celalalt. Tot astfel si aici, fiecare isi spune parerea sa, iar atunci cand exista parere contrara, se scriu procese verbale, pentru ca atunci cand este vorba sa se ia o hotarare contrara poruncilor Evangheliei si unul nu este de acord cu aceasta, daca nu va cere sa se scrie parerea lui inseamna ca este de acord cu acea hotarire. Daca nu este de acord, dar semneaza fara sa se consemneze parerea lui, face rau si este raspunzator pentru aceasta; este vinovat. In timp ce daca isi spune parerea sa si majoritatea este impotriva, el este in regula inaintea lui Dumnezeu. Daca in Biserica Sinodul sau in manastiri Sinaxa nu functoneaza corect, atunci, desi vorbim de duh ortodox, il avem totusi pe cel papal. Duhul ortodox inseamna ca fiecare sa-si spunsa si sa-si scrie parerea sa, iar nu sa taca pentru ca se teme sau sa linguseasca pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau staretul.

            Dar si clericii care intra in conducere de tineri, desi au calitati pentru aceasta, se vatama, se netrebnicesc. Intra in angrenaje, conducere, cancelarie, etc si nu se folosesc duhovniceste, desi au inclinatii. Unii, daca nu s-ar fi netrebnicit si ar fi facut lucrare duhovniceasca in ei insisi, ar fi ajuns mai tarziu oameni de baza in Biserica. Atunci cand omul nu se ocupa de sine in intelesul cel bun, adica nu face lucrare in el insusi, este ca negustorul care cumpara si vinde, dar nu stie ce datorie are, sfarsind in cele din urma in puscarie.

            Mult ma doare cand aud de preoti tineri ca sunt la birou. Daca ar fi ramas inca putin in afara de conducere, ar fi ajutat mai tarziu mai mult. Din pacate insa, adeseori devin proiestosi preoti tineri, iar nu cei experimentati, care ar fi putut face lucrare duhovniceasca in turma lor. In felul acesta raul devine indoit. Adica cei tineri isi iau asupra lor responsabilitati inainte de a face lucrare duhovniceasca in ei insisi si se afla in functii in care trebuie sa daruiasca mai inainte de a dobandi bogatia duhovniceasca. Iar cei mai mari, neavand functii de raspundere, nu au posibilitatea sa ofere experienta lor pretioasa si luminarea lor dumnezeiasca.

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

MANASTIRI DIN PRAHOVA

Plimbare pe la manastirile Prahovene

Sambata, desi initial am stabilit un program administrativ-gospodaresc cu treburile obisnuite, cele 12 grade din termometru si atmosfera de primavara timpurie, m-au facut sa regandesc totul, astfel ca, impreuna cu sotul meu, am pornit la o scurta plimbare.

Ne-am propus anul acesta sa ne plimbam cat mai mult, sa vizitam cat mai multe obiective turistice si am inceput, cum este si firesc, cu judetul nostru.

Prima plimbare a fost la manastirile din Prahova (o parte dintre ele). Am ales aceste obiective pentru ca, am vrut sa imbinam plimbarea si cu putina rugaciune adusa Bunului Dumnezeu ca multumire pentru toate cate le primim.

Prima manastire la care am poposit este manastirea Malaiesti, o manastire relativ noua, construita in anul 2004, in comuna Malaiestii de Jos. La manastire se poate ajunge pe drumul judetean 102 Ploiesti-Slanic Prahova sau pe drumul DN1A Ploiesti-Valeni de Munte-Cheia-Brasov). Manastirea are trei hramuri: Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul mucenic Fanurie si Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

In apropierea manastirii Malaiesti, se afla manastirea Zamfira, situata in com. Lipanesti, la o distanta de aproximativ 15 km de Ploiesti. La manastire se poate ajunge, la fel ca si la manastirea Malaiesti: pe drumul judetean 102 Ploiesti-Slanic Prahova sau pe drumul DN1A Ploiesti-Valeni de Munte-Cheia-Brasov. Manastirea dispune de doua biserici: bisericuta veche, din cimitir, si biserica noua sau biserica mare ce se afla in curtea manastirii. Manastirea a fost construita intre anii 1742-1743, in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, fiind refacuta aproape complet in perioada 1855-1857. In biserica mare puteti admira pictura realizata integral de pictorul Nicolae Grigorescu la varsta de aproximativ 18 ani.

De la manastirea Zamfira am pornit, spre manastirea Ianculesti, tot pe drumul DN 1A Ploiesti-Valeni de Munte-Cheia-Brasov, sensul spre Cheia. In dreptul localitatii Magurele, se vireaza spre dreapta, manastirea aflandu-se la o distanta de aproximativ 20 de km spre localitatea Soimari. Aceasta manastire a fost infiintata in anul 2005, in urma donarii terenului de catre surorile Elena si Eleonora Ianculescu si are hramul Sfintei Cruci, dupa cum ne-a spus, cu mare dragoste, parintele de la pangar. Dupa o frumoasa si ziditoare discutie avuta cu parintele de la pangar, am intrat, ne-am inchinat la icoane si am mai ramas putin in bisericuta mica de lemn, fiecare cu gandurile lui, cu rugaciunea lui.

Plecand de la Ianculesti, in loc sa ne indreptam spre drumul DN 1A, am mers, spre Valea Cucului, Mocesti, Jercalai, pentru a ajunge la manastirea Jercalai, cunoscuta si sub denumirea de Schitul Sfanta Maria – Cricov. La manastire se poate ajunge si pe DN 1B Ploiesti-Albesti-Paleologu-Urlati. Langa bisericuta de lemn, a fost construita o biserica mare, care, spre mirarea noastra (nu am fost de ceve timp acolo) este deja pictata. Aici se afla si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Plecand de la manastirea Jercalai, am pornit spre Urziceni pentru a ajunge la manastirea Parepa, manastire ce a fost infiintata in anul 2003. Paraclisul ce se afla pe malul lacului are Hramul Sfantul Nectarie, iar biserica de zid are Hramul Izvorul Tamaduirii.

Urmatoarea destinatie a fost acasa, pentru ca deja soarele se pregatea sa apuna, iar burticile noastre tipau de foame.