SA DARUIM...

 

AM REUSIT…

 

Va povesteam aici de initiativa dnei Violette, prin care fiecare doamna care cunoaste arta de a tricota sau de a croseta a fost invitata sa faca o vesta pentru un bunic/bunica. Conditiile au fost ca materialul din care se confectioneaza vesta sa contina si lana, iar ca si croiala, vesta sa fie inchisa cu nasturi.

Ei bine, desi am avut foarte putin timp la dispozitie, avand in vedere frumosul eveniment ce a avut loc in familia noastra, am mers pe principiul ca “Daca vrei, poti” si am incercat sa fac si eu o astfel de vesta. Unde si cand sa lucrez? In masina - cand am mers la cumparaturi sau pe la parinti la tara – seara tarziu, cand oboseala nu ma mai lasa sa fac alte lucruri.

Initial, am pornit la lucru cu un material ce contine 75% lana, insa mi-am dat seama ca firul fiind destul de subtire si lucrandu-l cu andrele masura 2 1/2 , nu voi termina la timp. L-am inceput si l-am abandonat.

Am cautat in camara cu materiale si am gasit un fir ce continea 30% lana, un fir gros pe care l-am lucrat cu andrele nr. 4. Asa da spor la lucru.

Pe ultima suta de metri, am terminat vesta si am expediat-o. Sper din tot sufletul sa aduca bucurie unei bunicute vesta lucrata de mine cu multa dragoste.

Un nou Dragobete

Un nou Dragobete

Afara ninge viscolit, bate vantul si e tare frig. In casa, in schimb, e cald si bine. Nimic nu arata ca se apropie primavara, ci doar ca este inceputul iernii, cand nu-ti vine sa faci nimic, ci doar sa citesti o carte buna, sa tricotezi sau sa vizionezi un film frumos.

Ei bine, in aceasta seara am vizionat o noua ecranizare a basmului “Frumoasa si bestia”, o frumoasa poveste de dragoste, care m-a dus cu gandul la ziua de sambata cand romanii au sarbatorit “Dragobetele”, un Valentine’s Day veritabil romanesc.

Si, cum sotul meu, de-a lungul anilor, nu a scapat nici o ocazie de a sarbatori momentele importante ale casniciei si de a-mi arata cat de mult ma iubeste, nici de data aceasta ziua nu a trecut neobservata. O mica surpriza, un mic cadou, a facut ca ziua de sambata sa fie una speciala.

De ceva timp, copiii imi tot spuneau ca trebuie sa schimb telefonul pentru ca cel vechi este virusat si nu mai functioneaza cum trebuie. Pe de alta parte, de cate ori voiam sa fac poze apelam la telefonul sotului. Asa ca ce cadou putea fi mai potrivit decat un nou telefon - SAMSUNG GALAXY J3.

Ca de fiecare data, gestul lui m-a topit si, desi peste aproape o luna, mai precis pe 1 aprilie, se implinesc 29 de ani de la prima noastra intalnire pot spune ca si acum simt fluturi in stomac la orice surpriza.

Ce altceva imi ramane de facut decat sa spun:”Slava lui Dumnezeu pentru omul pe care mi l-a daruit!”.

DE DRAGOBETE

DE DRAGOBETE

            In postarea de azi voiam sa scriu despre rasfatul culinar de aseara, numai ca ziua a fost prea frumoasa pentru a trece usor peste ea.

La serviciu lucrez intr-un colectiv format numai din doamne si domnisoare, iar subiectul preferat in pauze a fost despre ..... Dragobete. Daca pentru noi Valentine’s Day nu a prezentat importanta, ziua de astazi ne-a adus in colectiv veselie si rasete. (Sa nu intelegeti ca am stat la sueta, dimpotriva am lucrat din greu, pentru ca este perioada de inceput de an, dar cand esti intr-un colectiv format 100% din femei, este imposibil ca totul sa se desfasoare in liniste). Unele dintre noi ne-am adus aminte de diverse momente frumoase din viata petrecute alaturi de sotii sau prietenii nostri.

            Prima parte a zilei a fost frumoasa, insa cea de-a doua parte a fost minunata. O sa va intrebati de ce, care-i cauza, ce s-a intamplat.

            Am sa va povestesc: Pe drum spre casa, luandu-ne cu vorba in masina, mergand la piata sa luam cate ceva pentru cina, apoi la optica medicala pentru a lua ochelarii Andutei, am uitat cu desavarsire de semnificatia zilei de azi.

            Odata ajunsi acasa, sotul meu a pus (fara sa vad eu, bineinteles) pe masa din sufragerie o cutiuta cu o inimioara. La un moment dat imi spune, foarte degajat: „Vezi ca ai primit un martisor”. M-am mirat si ma tot intrebam de unde ar putea fi, cine sa-mi trimita, ca si martisor, o inimioara de aur. Vazandu-mi nedumerirea, m-a luat in brate si mi-a spus:”De ce te intrebi de la cine-i martisorul? Cine te iubeste cel mai mult?”

            Si, abia atunci mi-am adus aminte de .....Dragobete. Sufletul este plin de bucurie si de dragoste pentru sotul meu si dau Slava lui Dumnezeu pentru omul pe care mi l-a scos in cale in urma cu 27 de ani.

            Nu-mi ramane decat sa spun: „Si eu te iubesc la fel de mult si ma rog Domnului sa ne daruiasca multi ani impreuna si de acum inainte!”

La multi ani dragul meu!