VATRA DORNEI

INTOARCEREA SPRE CASA

Dupa atat de multe zile frumoase in care am adunat zeci de amintiri, a sosit timpul ca, joi 10 septembrie sa pornim spre casa.

Nu am putut sa parasim acele meleaguri frumoase fara a ne lua ramas bun de la Vatra Dornei:

O ultima plimbare prin parc,

Un ultim popas in libraria cocheta, ce ne intampina de fiecare data cu parfumul suav al cartilor proaspat scoase de sub tipar

Un popas dulce la cofetaria ce ne astepta de fiecare data cu multe prajituri apetisante (bineinteles ca am luat cate o surpriza dulce si pentru cei de acasa).

Scorusul, copacul specific zonei, pe care l-am intalnit in toate calatoriile noastre.

Dupa ce am parasit statiunea Vatra Dornei, am pornit la drum, prin pasul Tihuta spre Bistrita, insotiti fiind de o ploaie marunta si rece.

Ajunsi pe bulevardul din Bistrita, am fost intampinati de numeroase ......mere. Un fel inedit de a face reclama la sucul de mere.

La iesirea din Targu Mures, pe drumul spre Sighisoara, am intalnit, la un moment dat am intalnit Pensiune Lyra, plina de flori si cu multe masini in parcare, ceea ce ne-a dus cu gandul ca serviciile de aici sunt servicii de calitate. As ca, am facut si noi [popas aici, mai ales ca prin burtica noastra cam alergau „soricei”. Nu pot sa spun decat ca alegerea a fost extrem de inspirata: personal extrem de amabil, servire rapida, meniu delicios.

Eu am ales o salata cu pui la gratar,

Iar al meu sot s-a delectat cu o ciorba de burta delicioasa.

In tot am simtit respectul pe care cei de la pensiune in au fata de clienti, asa ca nu puteam sa plecam mai departe fara a ne spune si noi pararea in cartea de onoare ce se afla la intrare. Spun si acum: felicitari celor de la Pensiunea Lyra, care trateaza clientii cu foarte mare respect, care stiu ce inseamna calitate si lucrul bine facut.

Odihniti, cu burtica plina, am pornit mai departe la drum, de data aceasta insotiti de un soare caldut, ce doar ne mangaia placut cu razele sale.

Inteligenta este omul care s-a curatit launtric

            Atunci cand omul nu isi toceste mintea cu cele dumnezeiesti, ci si-o toceste cu viclenia, se preda pe sine insusi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta sa-si fi pierdut mintea, ca astfel sa aiba circumstante atenuante in Ziua Judecatii.

            -Parinte, difera simplitatea de viclenie?

            -Da, precum vulpea de sacal. Sacalul, daca vede ceva si il vrea, merge dintr-o data si il ia, in timp ce vulpea mai intai va face viclenii, si abia dupa aceea va merge si il va lua.

            -Parinte, viclenia poate fi considerata de unii drept inteligenta?

            -Da, se poate, daqr daca se vor cerceta pe ei insisi, vor intelege ce este viclenia si ce este inteligenta. Au semnele lor de recunoastere. Care sunt darurile Sfantului Duh? Dragostea, bucuria, pacea, etc. Are omul inrudire cu acestea? Daca nu are inrudire cu acestea, atunci va avea ceva satanic, va avea cunostinte de-ale lui aghiuta.

            Inteligent este omul curatit, cel curatit de patimi. Cel ce si-a sfintit si mintea, unul ca acesta este cu adevarat inteligent. Daca nu se sfinteste mintea, inteligenta nu foloseste la nimic. Iata, reporterii si politicienii sunt inteligenti, insa multi dintre ei, din pricina ca nu au mintea sfintita, printre lucruri inteligente spun si multe neghiobii. Din prea multa inteligenta spun mari neghiobii. Daca omul nu isi pune in valoare mintea, o exploateaza diavolul. Iar daca omul nu isi pune in valoare inteligneta spre bine, o foloseste diavolul spre rau.

            -Adica, atunci cineva nu si-a pus in valoare inteligenta, in felul acesta da drepturi diavolului?

            -Daca nu si-o pune in valoare, deja drepturile se dau de la sine. Cand omul nu lucreaza duhovniceste, leapada binele si face el insusi raul; nu ca diavolul face aceasta. De pilda, unul este inteligent, dar nu-si pune mintea sa lucreze, ci trandaveste. Daca nu-si pune in valoare mkintea, la ce ii foloseste inteligenta?

            -Un om inteligent, daqr cu patimi, poate avea judecata dreapta?

            -Mai intai sa ia aminte ca sa nu dea crezare mintii sale, caci de este om duhovnicesc, se va insela, iar de este lumesc, va innebuni. Sa nhu dea crezare gandurilor lui. Sa intrebe, sa se sfatuiasca, sa isi sfinteasca inteligenta. Si, in general, omul sa isi sfinteasca toate cate are. Iar atunci cand se va sfinti inteligenta, ea il va ajuta pe om sa dobandeasca si discernamantul. Omul inteligent, de nu se va sfinti, nu va avea discernamantul duhovnicesc. Iar altul, care este simplu din fire, il poate lua de sfant pe un inselat si de evlavios pe un afemeiat. Dar daca cel inteligent se va curati, va dobandi mult discernamant.

            -Parinte, daqr cum se curata inteligenta?

            -Pentru a se curata, omul nu trebuie sa primeasca telegramele vicleanului, nici sa gandeasca in chip viclean, ci sa lucreze numai cu bunatate si simplitate. In felul acesta vine limpezimea duhovniceasca, l;uminarea dumnezeiasca. Atunci unul ca acesta vede inimile oamenilor si nu trage concluzii omenesti.

            -Parinte, discernamantul are legatura cu cunoasterea?

            -Discernamantul vine din luminarea dumnezeiasca. Cineva poate citi pe Sfintii Parinti, poate cunoaste in mod corect unele lucruri, poate face nevointa si rugaciune. Insa discernamantul vine odata cu luminarea dumnezeiasca, care este cu totul altceva.

            -Parinte, mai demult lumea era mai buna?

            -Nu, cum sa fi fost mai buna? Numai ca oamenii de atunci aveau simplitate si gandul cel bun. Astazi oamenii pe toate le vad cu viclenie, pentru ca le masoara pe toate numai cu mintea. Duhul european a facut un mare rau. El i-a secatuit pe oameni. Oamenii ar fi fost astazi intr-o stare duhovniceasca foarte buna, fiindca cei mai multi sunt culti, intr-o masura mai mare sau mai mica, si te-ai fi putut intelege cu ei. Dar au fost invatati ateismul, si toate cele satanice, de aceea s-au netrebnicit si nu te poti intelege cu ei. Mai demult nu te puteai intelege cu unul care nu avea evlavie si nici educatie. Imi aduc aminte cum odata, un calugar, auzind la Liturghia Darurilor mai inainte-sfintite ca este pomenit Grigorie-Papa al Romei, a crezut ca este pomenit Papa de la Roma si s-a smintit. „La aceasta nu m-am asteptat, a spus el. V-ati facut papistasi?” si a plecat din biserica. Iata, vezi ce face nestiinta? Nestiinta este un lucru infricosator! Cel mai mare rau il fac cei care au evlavia unita cu vatamarea de minte. Fara sa cerceteze cum stau lucrurile, creeaza probleme.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

LA BOTOS

UTLIMA ZI DE CONCEDIU – „RAVASITUL OILOR’

Joi, 8 septembrie, de sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului am petrecut cea mai frumoasa zi din concediu, in comuna Botos, la Festivalul „Ravasitul oilor”.

Dupa Sfanta Liturghie, nici macar nu am asteptat sa servim pranzul, am pornit spre Ciocanesti si, de acolo, spre Botos, pentru a participa la Festival.

Odata ajunsi pe Dealul Traditiilor, am ramas uimiti, pentru ca, in afara de 2-3 mestesugari nu era absolut nimic. Am crezut ca am ajuns prea tarziu si ca totul s-a terminat, insa intreband un mestesugar, acesta ne-a lamurit ca, de fapt, nici nu incepuse, pentru ca toata lumea participa intai la Sfanta Liturghie, dupa care urmeaza slujba de binecuvantare a cailor si abia pe urma urcau pe deal oficialii satului.

In asteptarea venirii oficialitatilor, am tot colindat pe deal in sus si-n jos. Astfel, am urmarit „in direct” cum se face casul;

Incalzirea laptelui:

Pregatirea laptelui pentru cheag:

Adaugarea cheagului si lasarea laptelui la inchegat:

Din pacate, nu am reusit sa facem fotografii atunci cand casul a fost strecurat.

Am ajuns la o alta „stana” unde se pregatea, la foc molcom, o tocanita de miel ce mirosea imbietor si o fasole cu ciolan afumat, la fel de ispititoare.

Incet, incet au inceput sa vina locuitorii din zona, toti imbracati in frumosul costum national. La acestia s-au adaugat ansamblurile de dansuri populare, marea majoritate a acestora fiind formate din tineri, unul mai frumos decat altul, unul mai talentat decat altul.

La un moment dat au urcat dealul doi flacai minunati ce purtau cu ei buciume. Si, dupa putin timp, s-a vazut in zare, „coloana oficiala”. Intrarea trasurilor s-a facut in sunetul buciumelor. Parca asteptam ca dintr-una din trasuri si coboare Sfantul Stefan.

Dupa triumfala intrare a calestilor, am admirat animalele: caii, cainii si oitele ce au fost coborate din munte si predate proprietarilor.

Dealul s-a umplut de lume, spectacolul a inceput, peste tot joc si voie buna, pana seara tarziu.