Pentru a treia aflare a capului Sfantului
Prorosc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi pacatosii!
A ramas intepenit pe scaun
Cu
doi ani in urma, au venit in Sfantul Munte patru persoane din Romania dragi mie
si au stat cateva zile la chilia noastra, venind in fiecare an.
Era
si un Ieromonah intre ei. La plecare au dorit sa mearga prin Grecia la cateva
sfinte moaste mai cunoscute ca sa se inchine. I-am permis unui parinte de la
chilia noastra sa mearga cu ei, cunoscand mai bine locurile. Ajungand in Atena
au dorit sa ajunga si in Eghina, ca sa se inchine la Moastele Sfantului
Nectarie. Unul dintre ei insa nu prea isi dorea acest lucru, zicand ca nu a
auzit de acest Sfant, ci ca poate ar fi mai bine sa mearga la altii mai mari.
Avea o mica retinere, insa cu toate acestea a urcat si el pe corabie cu tot
grupul pornind spre insula Eghina. Au calatorit cu bine. Pe timpul calatoriei
s-au imprastiat toti pe corabie, admirand fiecare marea dupa cum dorea.
Cel
care avusese indoiala s-a asezat pe punte pe un scaun. Cand au ajuns la capat
de linie, toata lumea a inceput sa coboare in port. Cel care era pe punte in
momentul cand a vrut sa se ridice de pe scaun, nu a mai putut, ci a ramas
intepenit acolo.
A
incercat in zadar sa zica ceva ultimilor oameni care se departau, dar nu l-a
bagat nimeni in seama, neintelegandu-i limba. A depus toate eforturile, dar in
zadar, parca ar fi fost sudat de scaun. Atunci l-a cuprins frica, dandu-si
seama ca e pedeapsa Sfantului pentru necredinta lui si a inceput sa se caiasca.
Intre
timp au coborat toti calatorii, au urcat altii si corabia a plecat din nou spre
Pireu.
La
scurt timp dupa plecarea corabiei, cei din grup il cautatu printre oamenii din
port, socotind ca trebuie sa fie acolo. Dar vazand ca pleaca toata lumea si el
nu e nicaieri, iar corabia se indeparta, s-au dus la casa de bilete si i-au
rugat pe cei de-acolo sa dea telefon capitanului de pe corabie si sa-l intrebe
de el.
Cand
au vorbit cu capitanul, le-a zis ca tocmai atunci venise un roman la el si incerca
sa-i explice ca trebuia sa coboare in Eghina, Atunci i-au spus prin telefon sa
stea linistit, ca dupa ce ajunge corabia in Pireu incarca oamenii si vine din
nou in Eghina, iar ei il vor astepta in port.
Pe
tot parcursul acestei calatorii, sarmanul nostru roman nu a mai indraznit sa se
indoiasca de Sfantul Nectarie, ci acum il ruga sa-i ingaduie sa ajunga la
Sfintel Moaste.
Asa,
cu ajutorul Sfantului a ajuns din nou in Eghina, unde il asteptau ceilalti. Apoi
le-a povestit si lor prin ce a trecut. Si s-au dus cu totii cu bucurie si s-au
inchinart Sfantului Nectarie.
Ati
vazut ce frumos l-a mustrat Sfantul pentru necredinta lui, deci sa avem grija
sa nu patim si noi la fel.
(monah
Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti II”)