MFC-PUTIN GALBEN

 Primavara cu putin galben

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre ascultarea de parinti

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iacob al lui Zevedeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, despre ascultarea de părinti.

În zilele lui Teodosie cel Mare (379 – 395) era în Constantinopol un om, cu numele Iulian, îmbunătătit cu viata si foarte bogat în tineretea lui. Si avea un singur fiu, numit Teofil. Iar la bătrânete a sărăcit mult si, neavînd cele de nevoie pentru trup, a zis fiului său: „Fiul meu, iată, după cum vezi, eu sunt nepunticios, si atât de sărac, încât nu am cu ce să te hrănesc si nici cu ce să-mi petrec viata mea. Dar vreau să te rog pe tine ca să-mi faci o voie, pentru ca să mă usurez si eu, smeritul, la bătrânetele mele si tu, asemenea, să te învrednicesti, pentru ascultarea ta, de fericirea cerească.” Iar acela a zis: „Spune-mi, tată, orice poftesti si eu te voi asculta la lucrurile cele cuviincioase.” I-a zis lui Bătrânul: „Fericitul Avraam avea un fiu din făgăduintă si s-a dus la munte, ca să-l junghie, si acela nu s-a dat înapoi, ci, si lemnele le purta cu bucurie, cu osârdie purtând urma tatălui său. Si nu numai aceasta, ci si mulŃi altii au ascultat pe părintii lor. Asa fă si tu, fiule preaiubite, ascultă porunca mea si nădăjduiesc de la Dumnezeu, cel iubitor de oameni, că nu te vei necăji pentru aceasta.” Deci, i-a zis lui Teofil: „Au voiesti si tu să mă omori?” Iar tatăl lui a răspuns: „Să nu fie fiule, ca să fac o fărădelege ca aceasta; ci o poruncă să-mi împlinesti, să primesti să te vând ca pe un rob al meu, ca să-mi usurez bătrânetele mele si să nu umblu cerând, ca un sărac lipit. Si milostivul Dumnezeu va face milă cu tine pentru bunătatea aceasta, ca să-ti dea tie bogătie nemăsurată întru această lume, iar sufletul să-l odihnească în sânurile lui Avram. Si încă o poruncă să o păzesti, până în ceasul mortii tale: de vei avea un lucru sau o slujbă, la care te va trimite domnul tău, să-ti aduci aminte ca să te duci mai întâi la Sfânta Liturghie, când este vremea, apoi, iarăsi, du-te la slujba ta, după sfârsitul Liturghiei. De asemenea, să ai către Preasfânta Fecioară multă evlavie. Si dacă vei face asa, te va izbăvi Domnul de o mare si nesuferită furtună.” Iar acela a răspuns: „După cum voiesti, părintele meu, asa fă.” Deci, a doua zi, a vîndut Iulian pe fiul său unui dregător al palatului, Constantin cu numele.Acesta tinea mult la tânăr, pentru multa lui ascultare, pentru înfrânarea si păzirea curătiei si smerenia lui, pentru frumusetea fetei lui, pentru cunostinta si învătătura lui. Si îl însotea totdeauna la plimbare si la masă, pentru că-l slujea cu sârguintă. Deci, într-una din zilele acelea, ducându-se la palatul împărătesc, domnul său a uitat acasă un hrisov cu însemnări de seamă si l-a trimis pe Teofil să alerge, pe cât a putut, si, intrând în cămara dregătorului cu îndrăzneală a luat hrisovul. În ceasul acela, însă, acolo, femeia dregătorului se desfrâna cu un rob al ei, iar tânărul n-a căutat la ei, în graba lui. Însă ticălosii aceia, care au făcut păcatul, au cugetat rele asupra lui. Deci, venind dregătorul, i-a zis lui femeia: „Pentru aceasta ai cumpărat pe nerusinatul tău rob, ca să vină în pat să se desfrâneze cu mine? Că dacă n-as fi strigat ca să-mi ajute cutare, lua cinstea mea păgânul acela. Au sunt de neam prost si nenorocit, de m-ai defăimat? Asa mă jur pe părintii mei si pe mântuirea sufletului meu, de nu voi vedea mâine tăiat capul întru tot îndrăznetului si al obraznicului robului aceluia, nu stau nici un ceas mai mult în casa ta, ci mă despart de tine si îmi iau zestrea mea.” Acestea auzindu-le, dregătorul s-a mâniat asupra robului si a făgăduit să-i facă voia ei.

Si, a doua zi, s-a întâlnit în palat cu judecătorul cetătii si i-a zis: „Mâine de dimineată îti trimit pe un rob al meu, să-i tai capul lui, si să-l pui într-o pânză, să-l pecetluiesti si să mi-l trimiti.” Iar judecătorul a zis: „Eu nu fac nedreaptă judecată, trebuie să mărturisească trei oameni, în scris că este vrednic de moarte, ca să-l omor.” Atunci, dregătorul a zis înaintea a trei martori: „Am cumpărat un rob tânăr si acela a silit pe doamna mea, ca să doarmă cu dânsa.” Acestea zicând, a luat mărturie scrisă si asa a primit judecătorul ca să-l omoare. Deci, când s-a făcut ziuă, a strigat dregătorul pe acel nevinovat, zicându-i lui: „Du-te la judecător si îi spune lui că îl felicit si să-mi trimită răspuns.” Si Teofil, ducându-se, a trecut pe lângă o biserică a Preasfântei Născătoarei de Dumnezeu, în care se slujea. Atunci, si-a adus aminte de părinteasca poruncă si, intrând în biserica aceea, a rămas până la încheierea slujbei.

Deci, robul cel rău, acela care se desfrânase cu femeia dregătorului, văzând că a zăbovit judecătorul ca să trimită capul lui Teofil, a zis dregătorului: „Să mă duc eu să-l aduc, dacă poruncesti.” Iar acela a zis lui: „Du-te.” Si acesta, alergând, ca si când ar fi avut să ia o comoară de mult pret si ajungând la casa judecătorului, a intrat, felicitându-l pe dânsul, în numele dregătorului. Dar acolo sta ascuns călăul, cu sabia ascutită, si i-a tăiat capul lui îndată. Si, spălându-l, l-a înfăsurat într-o pânză. Iar, când a vrut să-l pecetluiască, iată a ajuns si robul cel credincios si fără de viclesug, după ce s-a isprăvit Liturghia. Si, felicitându-l pe judecător, a luat de la dânsul capul pecetluit într-un sort, nestiind ce are înăuntru.

Când s-a întors la stăpânul său, toti s-au minunat si, mai ales, doamna lui; că l-au trimis să-i taie capul, iar el s-a întors sănătos. Si, întrebându-l pe dânsul ce a adus acela a răspuns, zicând: „După cum mi-ai poruncit, doamne al meu, am felicitat pe judecător si, îndată, mi-a dat lucrul acesta, să ti-l aduc. Eu nu stiu ce este înăuntru.” Deci luându-l si despecetluindu-l, au aflat capul desfrânatului. Iar, desfrânata s-a îngrozit si a rămas fără glas mult timp. Apoi, după ce si-a venit în mintea ei, a înteles judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Si, fiindu-i frică, nu cumva, să pătimească ceva asemenea si ea, ca o pricinuitoare a răului, a plâns din toată inima si a mărturisit cu îndrăzneală fărădelegea ei, zicând: „Domnul meu, eu ticăloasa si nenorocita sunt pricina răului acestuia. Si mă tem să nu pătimesc, cumva, după lucrurile mele, că nu este lucru ascuns, cum zice glasul Domnului, care să nu se facă arătat. Iată, sunt astăzi trei ani si jumătate de când fac păcatul acesta, cu robul tău cel omorât si tu n-ai stiut, iar robul acesta tânăr este curat si păcat nicidecum nu a făcut, ci, cu nedreptate l-am defăimat, ticăloasa. Pentru aceasta, Domnul cel drept a iubit dreptatea, dând fiecăruia după lucrurile lui. Deci, iartă-mă, pe mine, domnul meu, pentru îndurările lui Dumnezeu, că de astăzi înainte nu-ti voi mai gresi tie.”

Si au luat toti frică si spaimă, slăvind pe Domnul cel iubitor de oameni, că niciodată nu trece cu vederea pe cela ce face voia Lui. Atunci, dregătorul a întrebat pe Teofil, să-i spună toate cele despre dânsul, adică petrecerea lui si faptele lui cele bune. Si acela i-a povestit despre bunul neam, cel mai dinainte al tatălui său, si sărăcia cea mai de pe urmă, despre ascultarea pe care a făcut-o, de s-a vândut ca rob, ca să hrănească pe tatăl lui cel bătrân si despre porunca pe care i-a dat-o, ca să se ducă la Sfânta Liturghie si celelalte. Iar dregătorul, acestea auzindu-le, l-a luat pe dânsul nu ca pe un rob, ci ca pe un fiu al lui adevărat, mâncând împreună cu dânsul si împreună petrecând. Si nu numai aceasta, ci si mostenitor l-a scris, la toată averea lui.

Pentru aceasta, si noi, iubitilor, să ne temem de judecata lui Dumnezeu si să ne ducem la biserică si să stăm cu frică si cu cutremur până la sfârsitul Liturghiei, ca si cum am vedea cu ochii cei trupesti pe Însusi Stăpânul Hristos, care va să ne judece pe noi, în ziua cea înfricosătoare a învierii celei de obste; si să nu iesim afară până nu se va săvârsi slujba, si nici să nu îndrăznească cineva să vorbească în biserică, fără de mare nevoie, sau de va vorbi de grijele trupesti, se aseamănă lui Iuda, care s-a sculat de la Cina cea de Taină si, ca un nemultumitor, s-a dus si l-a vândut pe Hristos.

 

 

(Proloage)

Am citit....

 "Povesti" de Regina Maria

Am un mare respect pentru cea care a fost Regina Maria a României. O admir ca regina, ca mama, ca femeie și citesc cu multa plăcere tot ceea ce este scris de ea sau despre ea.

Înainte de sărbători am profitat de o reducere la Libris și am achiziționat câteva cărți, printre care și cele două volume de "Povesti" scrise de Regina Maria.

Am reușit să citesc primul volum și m-a impresionat modul în care au fost scrise, profunzimea și seriozitatea acestora.

In "Poveste de Crăciun" autoarea povestește despre dragostea pentru cel aflat in necaz, chiar daca aceasta înseamnă sacrificiu, dar și răsplată primită pentru binele făcut.

O alta poveste este aceea a țiganului "Baragladin", un copil care iubea tot ceea ce era frumos, însă cel mai mult iubea curcubeul. O poveste emoționantă despre frumos și despre o comoară pierduta și regăsită.

Nu va povestesc și despre celelalte, va las pe voi sa le descoperiți, pentru că toate poveștile sunt emoționante și scot in evidenta dragostea, bunătatea și tot ceea ce este frumos.

Recomand aceste povești în special tinerilor.

Cuvant al Sfantului Efrem

 Pentru rugaciunile Sfintilor 9 Mucenici din Cizic si ale Sfantului Cuvios Memnon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre smerita cugetare.

Semnele si cunoasterea celui ce are smerenia cea adevărată sunt acestea: a se socoti pe sine că este mai păcătos decât toti păcătosii si că nici un bine nu a făcut înaintea lui Dumnezeu. A se prihăni pe sine în toată vremea si în tot locul si în toată lucrarea. A nu năpăstui pe nimeni, nici a socoti că este cineva pe pământ mai pângărit decât dânsul, sau mai păcătos, sau mai lenes. Pe toti de-a pururea a-i lăuda si a-i slăvi. A nu judeca sau a defăima sau a grăi de rău pe cineva, vreodată. A tăcea de-a pururea si a nu grăi ceva, fără de poruncă sau fără de mare trebuintă. Iar, când va fi întrebat si va răspunde, aceasta să o facă cu mare alinare si cu liniste si rar, ca si cum silit ar fi, si, sfiindu-se, să grăiască. A nu-si face închipuire de sine în vreo privintă, a nu se supăra cu nimeni, ori pentru credintă, ori pentru altceva; ci, dacă zice de bine, să zici si tu asa, iar de zice de rău, să zici: „Tu stii”. A avea supunere si a urâ voia sa, ca pe o pierzătoare de suflet. A nu căuta la nimeni de sus. A avea înaintea ochilor săi moartea. A nu cuvânta în desert sau a grăi desertăciuni sau a minti vreodată. A nu grăi împotriva celui mai mare. A suferi ocările, defăimările, pagubele, cu bucurie. A urâ odihna si a iubi osteneala. A nu întărâta pe cineva sau a răni stiinta cuiva.

Acestea sunt semnele si cunoasterile smereniei celei adevărate. Si fericit este acela ce le are pe ele, că acela s-a făcut casă si biserică a lui Dumnezeu si Dumnezeu S-a sălăsluit întru dânsul si ÎmpărăŃiei Cerurilor mostenitor s-a făcut. Amin.

 

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara – desi dimineata a fost destul de rece, doar 5 grade in termometre, acum este o vreme frumoasa de primavara, numai buna pentru a merge, dupa serviciu, la socri sa pun verdeturi la congelator.

 Sunt recunoscatoare:

 – pentru cele cateva zile petrecute la Sinaia. Desi planul initial a fost sa mergem impreuna cu Matei, Doamne-Doamne a oranduit sa nu fie asa. Am fost doar noi doi, ne-a fost destul de greu, insa am cautat sa ne bucuram de soare si plimbari lungi pe strazile linistite (chiar pustii). A fost pentru noi un fel de: punct si de la capat, de tras aer in piept si mers mai departe. De mult ajutor ne-a fost si soarele bland de primavara. De ploaie am avut parte doar o dupa-amiaza.

- pentru ziua de sambata, in care Maria, cea mai tanara membra a “tinerilor ortodocsi”, a realizat, impreuna cu echipa ei, proiectul “masa calda pentru trei bunici”. Meniul nu a fost usor, dar nici greu: ciorbita de pui; pilaf din pulpe de pasare si prajitura cu fructe. Totul a fost delicios.

Duminica dimineata, dupa ce a pregatit cele trei pachete, a ramas ciorba care a fost savurata, atat de cei care au gatit-o, dar si de cei care erau prezenti si pregateau alte proiecte. Cele trei bunicute care au fost fericite ca cei tineri s-au gandit la ele.

Bucatarie: este pace si liniste, sambata am gatit doar o ciorba de peste.

Mesteresc: - pentru ca Saptamana Luminata a fost o saptamana plina de sarbatori, nu am mesterit nimic. Sper ca in aceasta saptamana sa am ceva mai mult spor.

Citesc – o sa radeti, insa citesc o noua carte pentru copii – Aventurile lui Cepelica – achizitionata de la magazinul Castelului Cantacuzino. Cand am intrat in magazin si am vazut titlul, cuvantul “Cepelica” a inceput sa imi rasune in urechi ca un cantec vechi. Desi eram convinsa ca o pot gasi la diverse librarii la un pret mult mai mic, am ales sa o achizitionez, intrebandu-ma ce imi spune acest nume. Abia seara mi-am dat seama ce imi spune “Cepelica”. Copil fiind, una din verisoarele mele primise aceasta carte cadou de ziua ei. Am citit-o, cand am fost la ea in vizita si, la acel moment mi-am dorit foarte mult sa o am si eu. Nu a fost sa fie, anii au trecut, am uitat de ea. Iar acum, ca am gasit-o, a fost foarte clar ca nu puteam sa o ratez.

Urmaresc – am vizionat ceva filme, insa nu mi-au placut, asa ca nu le voi mentiona.

Va doresc sa aveti o saptamana plina de bucurii.

 

Cuvant al Sfantului Anastasie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru si ale Sfintilor Mucenici Maxim, Cvintilian si Dadan din Ozovia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Anastasie, despre dreapta judecată a lui Dumnezeu.

Iubitorul de oameni Dumnezeu si Dreptul Judecător, de multe ori, ne dă pe noi potrivnicilor, nu spre pierzare, ci spre învătătură, precum a zis către Israel, prin Ieremia: „Îndrăzneste, poporul Meu, că nu v-a pieri pomenirea lui Israel, că v-ati dat neamurilor, nu spre pierzare, ci pentru că ati mâniat pe Dumnezeu, v-a dat pe voi potrivnicilor. Că ati mâniat pe Cel ce poate a vă certa pe voi si vă poate da pedeapsa cea mai de pe urmă.”

Deci, ni se cade nouă a sti că, pentru fărădelegile noastre, suntem dati în mâinile vrăjmasilor nostri, după dreapta judecată a lui Dumnezeu, precum a zis Isaia: „ Cine a dat, spre jefuire, pe Israel? Oare nu Dumnezeu Căruia I-ati gresit, nevrând să umblati în căile Lui si ati adus asupra lui Israel Mânia iutimii Sale si a întărit asupra voastră mânia si războiul?” Că, nimic fără dreptate, nu vine asupra noastră. Adevărat, greu ne este nouă, păcătosilor, dar numai dreapta judecată a lui Dumnezeu aduce toate acestea asupra noastră. Că păcatele noastre ne mijlocesc nouă relele acestea, de vreme ce suntem liberi spre câsigarea mântuirii sau a pierzării noastre, precum este scris, că, Dumnezeu a pus dintru început înaintea omului, spre alegere, viata si moartea.

Iar martori la aceasta sunt Adam si Eva, care, cu înselăciunea vrăjmasului s-au răpit si asemenea cu Dumnezeu au voit să fie si porunca lui Dumnezeu au călcat si apoi, din Rai izgonindu-se, au mostenit moartea. Drept aceea. si în lege zice: „orice ar face omul, i se va răsplăti lui.” Că de va gresi cineva cu orisice, întru aceea si pedepsit va fi, de nu se va pocăi. Iar de se va întoarce si se va pocăi cu adevărat, îsi va mântui sufletul său. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, despre miluirea si cinstirea casnicilor si fetelor bisericesti.

Dacă te-ai săturat de bucate, să-ti aduci aminte de cel flămând. Băut-ai, adu-ti aminte de cel însetat. Încălzitu-te-ai, încălzeste si tu pe cel ce tremură de frig. Ori, dacă în case înalte si frumoase stai, adu în casa ta pe cei ce se zbuciumă. Veselitu-te-ai la masă, veseleste pe cel scârbit. Bucuratu-te-ai de ceva, mângîie pe cel necăjit si trist. Cinstitu-te-au pe tine ca pe un bogat, cercetează si tu pe cei săraci. Ai iesit vesel de la stăpân, fă si tu la fel, ca si în casa ta, fără de frică să umble casnicii tăi. Că nu putină milostenie este ca, adică, pe casnicii tăi, să-i faci fără de frică si fără de suspine si fără de lacrimi, măcar de ar fi vrednici de pedeapsă, că, în locul acesteia, să fie miluiti. Că nu atât cu bătăile, cât cu mila se cutremură si se pedepsesc ei. Deci, de vei face asa, apoi si tu, în loc de pedeapsă, la iesirea sufletului tău, milă vei afla.

Încă, să fie casa ta odihnă slujitorilor lui Dumnezeu, preotilor si a tot cinul bisericesc; du pe unii ca acestia în casa ta si, cu mare cinste, să-i odihnesti pe ei. Adu-ti aminte de cei ce sunt în mănăstiri, care tin rânduiala îngerească si poartă chipul cel călugăresc, du-i pe ei în casa ta si să le pui masă, după rânduiala mănăstirească, si pe femeia ta si pe copiii tăi să-i înveti ca, în frică si cu tăcere, să le slujească, precum îngerilor lui Dumnezeu. După putere, să le dai lor cele trebuincioase la mănăstire, că mult este si aceasta, dacă vor zice ei odată: „Doamne miluieste”, că îti vei avea, de la dânsii, binecuvântare, care fără de pret este. Că, scris este: „Mult poate rugăciunea dreptului” (Iacob, 5, 16). Deci, dacă unul poate, apoi, cu atât mai mult dacă multi vor striga către Dumnezeu.

Încă, si mai mult, cu cei ce sunt în munti, să te ostenesti, căci stau în pesteri, ca niste îngeri în trup, înstrăinându-se de lumea aceasta si Unuia Dumnezeu slujesc, să le duci cele trebuincioase lor si să iei rugăciune de la dânsii; pune în inima ta cuvintele lor, unge-te cu binecuvântarea lor. Roagă-i, încă, să mijlocească la Dumnezeu, pentru păcatele tale, si te vei întoarce în casa ta curat. Iar clevetiri să nu primesti despre călugări si nici despre vreunul din cei sfintiti. Iar, de vei vedea pe vreunul gresind, să nu-l judeci pe el, ci să asculti pe Domnul, cel ce a zis: „Nu osânditi, ca să nu fiti osânditi”. Slujitorilor lui Dumnezeu, care trec alături pe cale, să nu te rusinezi a-Ńi pleca capul tău. Si de vei petrece asa, nu-ti va face tie necaz nici stăpânirea, nici bogătia, ci, dimpotrivă, îti vor fi tie ajutor la dobândirea Împărătiei cerului, ca niste prieteni buni. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Efrem

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Chiril, Chindeu si Tasie din Axiopolis (Cernavoda), ale Sfantului Sfintit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei si ale Sfintei Glafira, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre desertăciunea lumii si despre veacul ce va să fie.

Iată, vremea vietii vesnice vă îndeamnă pe voi la lucru si la slava cea nestricată, pentru că pe viata aceasta o mosteneste moartea si pe slavă o ajunge rusinea. Că multi dintre cei puternici, ca fiarele fiind mai înainte, în iad s-au pogorât si ca cei mai răi s-au osândit de Dreptul Judecător: bogatii au sărăcit, înteleptii s-au primejduit, cei tari au slăbit, cei sănătosi s-au îmbolnăvit si pe cei ce se bucurau i-au cuprins necazul si cel ce făcea pierzanie în popor, însusi, în loc de pierzanie a nimerit, de vreme ce nici un bine n-au făcut în viata aceasta.

Si altelele multe ca acestea s-au arătat în lumea aceasta. Fiii nu-si cinstesc părintii lor, iar părintii îsi urăsc fiii, femeile sunt lăsate de bărbatii lor, iar bărbatii nu-si păzesc credinta fată de femei. Cei tineri nu cinstesc pe bătrâni, iar bătrânii se ridică împotriva tinerilor. Nu putem avea încredere unul în altul, nici să avem nădejde în fratele, că grăieste cele de pace cu gura, iar în inima sa gândeste cele rele, sunt invidiosi, vrăjmăsesc, înseală, sunt stăpâniti de nesatiu si nimeni nu ia aminte la Dumnezeu, nimeni nu se asteaptă că s-ar putea să fie osândit. Pentru aceasta s-au înmultit răutătile, că ne depărtăm de Dumnezeu. Ne-a dat nouă cugetul, ca printr-însul să ne sfătuim la cele bune, iar noi, la cele rele ne sfătuim. Voie liberă ne-a dat nouă, că printr-însa să cunoastem dreptatea, iar noi lucrăm cu ea fărădelegea. Bogătie ne-a dat noua, ca din ea să dăm la săraci, iar noi, si pe cele de care săracii au nevoie, le luăm de la dânsii. Putere ne-a încredintat nouă Dumnezeu, ca să ocrotim, cu ea, pe cei ce trăiesc în nevoi, iar noi, cu ea chinuim si nu apărăm pe nimeni. Nu mai este cale adevărată, nici judecată dreaptă, a secat dragostea si urâciunea s-a înmultit. S-a defăimat fapta bună si s-a făcut iubită fătărnicia. Smerenia s-a făcut de rusine si cinstită s-a făcut mândria. S-a stins adevărul, iar minciuna a acoperit pământul. O, adâncul bunătătii si al îndelung-răbdării lui Dumnezeu! Că, petrecând noi în toate răutătile, El ne asteaptă la pocăintă. Că nu Se mânie, ci se milostiveste, ca un Părinte, pentru că mai multă plată să ne dea. Că, pocăinta si întoarcerea noastră voieste, iar moartea păcătosului nu o voieste. Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Ierarhi ilie Iorest, Simion Stefan si Sava Brancovici, mitropolitii Transilvaniei, ale Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures, ale Sfintilor Mucenici Pasicrat si Valentin si ale Sfintei Cuvioase Elisabeta, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre îndatorirea crestinilor de a lăsa lucrul si a merge la biserică atunci când soseste vremea.

Aceasta vă spun eu vouă, prietenilor si fratilor mei, că s-ar fi cuvenit ca, din zi în zi, mai mult popor să se adune la biserică, pentru ascultarea dumnezeistilor cuvinte, iar acum, mai putini ati venit. Dacă as fi grăit eu de la mine, apoi ati fi făcut nevenind de loc. Dar eu vă arăt vouă voia lui Dumnezeu, pe care, de o veti face, vă veti mântui. Dacă cineva aduce o scrisoare împărătească, la cetăteni, acestia nu se uită la viata celui ce a adus-o, de este bogat sau sărac, de este drept sau păcătos, ci toti ascultă cu luare aminte cele ce se citesc, sau de nu le aude cineva, apoi întreabă pe cela ce le-a auzit. Deci, dacă atâta frică fată de un domn pământean este la voi, apoi, cu cât mai mult, se cade să ascultăm, cu luare aminte aici, în biserică, unde, din partea Făcătorului puterilor ceresti, vorbim noi, păcătosii, slujitorii .Săi. Drept aceea, vă rog pe voi, cei ce veniti aici, să învătati pe cei lenesi ca să vină si ei la biserică. Pentru că voi ati gustat din dulceata învătăturii, iar aceia, nu. Pentru că, dacă cineva va face istet pe cel lenes, spre cele plăcute lui Dumnezeu, mult folos va lua de la Dumnezeu. Dar, încă si despre rugăciune vă voi învăta; că printr-însa, se săvârsesc faptele cele bune. Că dacă se ruga cineva către Dumnezeu, din inimă smerită, fără de răutate, apoi, ca tămâia se suie acolo. Pentru aceasta si Proorocul a zis: „Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta.” Precum tămâia este binemirositoare, când este pe foc, asa si rugăciunea, când se face din inimă aprinsă, se apropie de Dumnezeu.

Deci, veniti fratilor si surorilor si ascultati această învătătură sfântă, care va fi spre mântuirea sufletelor voastre, de o veti face. Iar nefăcând-o, osânditi veti fi, pentru că n-ati ascultat pe acela ce v-a învătat. Voi n-ati mers atâta cale, cât a mers împărăteasa de la miazăzi, ca să audă întelepciunea lui Solomon. Si, iată, aici, mai mult decât Solomon este. Că nici pe cale lungă nu vă osteniti, nici treceti peste mare, nici nu cheltuiti averi, nici de boli nu suferiti. Că Biserica adăpostire este tuturor celor ce aleargă la dânsa. Că de esti drept, să intri, ca să nu-ti pierzi dreptatea, iar de esti păcătos, să vii, ca să te mântuiesti. Pentru că eu, nu pentru mine vă îndemn pe voi, ca să veniti, că mai păcătos decât toti sunt; dar de veti asculta învătătura, veti mântui sufletele voastre. Iar, neascultând învătătura cea sfântă, cum va putea cineva a-si îndrepta sufletul său?

Că lumină este cuvântul lui Dumnezeu si, încă, lumină mai mare decât lumina cea văzută, că pe suflet luminează. De aceasta si Isaia Proorocul a zis: „Poporul cel ce sedea întru întuneric, a văzut Lumină mare”, învătătura cea adevărată. Deci, cîti veniti la biserică, îndemnati si pe cei ce nu vin si nimeni să nu zică: „Nu sunt slobod.” Să-ti aduci aminte, frate, de cei chemati la Cina cea Împărătească, si care n-au mers, unul zicând: „Perechi de boi am cumpărat”, altul: „Mosie am dobândit”, altul: „Femeie mi-am luat”. Si s-a mâniat, pentru aceasta, asupra lor Împăratul. Oare, nu puteti voi să dăruiti lui Dumnezeu, nici măcar un ceas?

Ce greutate îti este tie, după ce vei asculta cântarea în biserică, în ziua Domnului, îndată apoi, în celelalte zile să mergi la lucrul tău? Că de s-ar împărti la biserică, o dată pe săptămână, aur sau argint, sau miere sau băutură, apoi n-ati veni, oare, singuri si nechemati? Iată, aici, la biserică, totdeauna se împart cuvintele lui Dumnezeu, cel mai de pret decât aurul si mai scumpe decât pietrele cele de mult pret, mai dulci decât mierea, iar voi vă lipsiti de ele, pentru a voastră lenevire, că nu veniti la biserică, umblând cu nebăgare de seamă. Nu vă lipsiti, deci, de a voastră voie, de învătătura cea duhovnicească, prin care bine ati vietui si sufletele v-ati putea mântui, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căru ia este slava acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

 

(Proloage)

MFC-SHIRLEY TEMPLE

 SHIRLEY TEMPLE

(23.04.1928-10.02.2014)

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Anastasie

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta si ale Sfintei Mucenite Valerie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfantului Anastasie egumenul, despre mărturisirea păcatelor.

Bine este, cu adevărat si de folos, ca să ne mărturisim păcatele, însă, la părinti duhovnicesti iscusiti, iar nu la preoti simpli si neiscusiti, nedestoinici a folosi un lucru ca acesta. Ca nu cumva, prin dragostea lor cea nefolositoare si prin canonul dat fără iscusintă, să păgubească pe cela ce vine la spovedanie si nefolositor si lenes să-l facă. Deci, de vei afla un om duhovnicesc, care să poată să te îndrumeze pe tine, să nu te rusinezi să te mărturisesti la el, ca lui Dumnezeu, iar nu ca la un om. Că a zis unul din Sfinti: „Cel întelept în sufletul său, nu se rusinează de căderea sa si nu se sfieste si nici nu se sminteste, a-si mărturisi păcatele sale.” Că, zice Ioan Teologul: „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 9).

Sunt însă multi din cei de rând, preoti fătarnici, care fac lucruri de rusine, nu numai umblând ei însisi prin noroiul faptelor celor rele, ci încă, se fac si învătători la rău, încât, nici ei însisi nu ies la lumină, nici pe cei ce ar voi să vină, nu-i lasă.

Drept aceea si Domnul, pentru unii ca acestia, a zis: „Vai vouă, cărturarilor si fariserilor fătarnici! Că închideti Împărătia cerului înaintea oamenilor: că voi nu intrati si nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsati” (Matei 23, 13). Si iarăsi: „Voi sunteti lumina lumii si sarea pământului.” Si: „Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si în cer” (Matei 18, 18). Iată pentru ce nu se cade a ierta păcatele pe plată si fără de canon.

Drept aceea, ca un om ce esti, la om să te mărturisesti, iar Dumnezeu, printr-însul întorcându-te si învătându-te, te va ierta ca si pe David, prin Natan. Drept aceea, si zice: „Să mă întoarcă pe mine cei ce se tem de Tine, Doamne, si cei ce cunosc mărturiile Tale. Certa-mă-va dreptul cu milă si mă va mustra.” Pentru că preotii sunt slugi ale lui Dumnezeu si împreună vietuitori cu îngerii si dătători de mântuire. Iar aceasta si Apostolul o zicea: „Asa să ne socotiti pe noi, ca pe niste slugi ale lui Hristos si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” Că om pe om ajută, mustrându-l prin învătătură spre pocăintă, iar Dumnezeu curăteste păcatele celor ce se pocăiesc si mai mult nu le pomeneste. Pentru că a zis: „Spune-ti tu, mai întâi, păcatele tale, ca să te îndreptezi.”

Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

 

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal... ocazional

Afara este o seara placuta de primavara, iar aerul curat de la Sinaia mi-a desfundat putin nasul. Am ajuns in statiune in jur de ora 16, ne-am plimbat putin profitand de soarele bland de primavara. Nu am stiut ca in parcul din centrul orasului sunt magnolii.

 Sunt recunoscătoare:

-pentru ca anul acesta am reusit sa particip la toate deniile si, nu singura, ci alaturi de copiii de la Centrul Educational. Bucuria cu care au venit la biserica au adus-o in sufletul tuturor. Joi, la denia celor 12 evanghelii, atunci cand Sfanta Cruce a fost scoasa din altar, a fost momentul care i-a impresionat pe toti, ramanand fara cuvinte. Au cantat Prohodul atat de frumos, incat parintele si cei care il ajutau in altar au spus ca a fost in biserica un cor de ingeri. Iar in noaptea de Inviere, cand raspundeau “Adevarat a Inviat” rasuna biserica. Bineinteles ca, au fost si momente haioase. Dupa ce lumea a luat Lumina Sfanta si pastele, in biserica nu a mai fost asa de multa lume, iar copiii au ascultat slujba in liniste. La un moment dat, li s-a facut foame, asa ca o bunicuta draguta din Comitetul de doamne, s-a dus la bucatarie si le-a adus oua rosii, paine si un castronel pentru coji. Toti asteptau ca strana sa cante “Doamne miluieste “ sa poata sparge ouale de piciorul scaunelor, astfel incat sa nu deranjeze. Au fost tare nostimi, cum spargeau oualele si plimbau castronul pentru coji, cat mai incet. Toti au rezistat pana dimineata, iar gospodinele care au adus bucate spre sfintire, le-au daruit copiiilor.

-pentru ziua de Paste petrecuta, de data aceasta alaturi de fiul nostru Mihai si de rudele Denisei. A fost o zi cu multa liniste, dar si cu multe povesti si cu veselie.

-pentru a doua zi de Paste, petrecuta alaturi de parinti si socri.

 Bucatarie, anul acesta pregatirile au fost minime: pasca fara gluten, ciorbita de vitel, prajitura cu mac-preferata fiului nostru si a prietenei lui si, bineinteles, oua rosii.

 Meșteresc – incerc (dar nu-mi iese 🤣🤣) sa termin puloverul socrelei mele, inceput cu foarte mult timp in urma. Cand il voi termina,va anunt .

 Citesc – Nu o sa credeti: “Povesti” scrisa de Regina Maria a Romaniei.

Urmăresc - deocamdată nimic.

Va doresc tuturor celor care veniti in vizita sa aveti o saptamana Luminata plina de bucurii.

Hristos a Inviat!

Cuvant al Sfantului Chiril

 Pentru Sfintele Pasti, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, despre frica de Dumnezeu.

Mă tem de moarte si mă spăimântez. Mă tem de gheena focului, că vesnică este si nestinsă. Mă tem de tartar si de întuneric, pentru că nu are parte de lumină. Mă tem si de vierme, că fără de moarte este. Mă tem de îngerii cei de la judecată, că nemilostivi sunt. Amar mie, că mă chemau pe mine, si eu nu ascultam, îmi spuneau mie să părăsesc toată spurcăciunea si toate lucrurile cele urâte, si nu auzeam. Vai mie, că am spurcat casa ta, Doamne, si pe Sfântul Duh l-am scârbit. Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale si judecătile. Pentru o asemenea păcătuire si pentru dulcetile trupesti mă lipsesc de hrana, cea nesfârsită si de Împărătia Cerului si fără de sfârsit mă voi munci, dându-mă focului. Dreaptă este judecata Domnului: că mă învăta si n-am ascultat, îmi aducea mie mărturii, iar eu îmi băteam joc. Asa vei începe a zice, o, omule, dacă se va întâmpla tie, mai înainte de pocăintă, să pleci din lumea aceasta. Drept aceea, si de gheenă să te temi si în împărătie să te sârguiesti a intra. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru Sfintele Pasti, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură din Pateric, despre nălucirile drăcesti.

Unui frate oarecare i s-a arătat, într-o noapte, diavolul în chip de înger luminat si i-a zis lui: „Eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine să-ti aduc tie o veste bună” Iar fratele i-a răspuns lui: „Poate ai fost trimis la altii, că eu sunt păcătos si nu sunt vrednic să văd înger.” Aceasta el zicând, vicleanul îndată a pierit dinaintea lui si s-a făcut nevăzut. Drept aceia si grăiesc bătrânii: „Chiar de s-ar arăta cu adevărat, cuiva, îngerul, să nu-l primească pe el, ci să se smerească, zicând: „Nu sunt vrednic a vedea înger, petrecând eu în păcat”. Asemenea zicea si un oarecare staret despre sine: „Stând eu, în chilia mea si nevoindu-mă, am văzut aivea pe draci si nu-i băgam în seamă pe ei.” Iar diavolii, văzându-se biruiti de staret, unul s-a apropiat, zicându-i lui: „Eu sunt Hristos.” Iar staretul, văzându-l, si-a închis ochii săi, zicând: „Eu nu sunt vrednic să văd pe Hristos, că El însusi a zis: „Multi Hristosi mincinosi vor fi si vor însela pe multi”. Iar diavolii, auzind acestea, s-au stins si s-au făcut nevăzuti, iar staretul a lăudat pe Dumnezeu.

Deci, au zis bătrânii: „Să nu dorească nimeni să vadă pe Hristos sau pe vreun înger cu simturile, ca nu cumva să-si piardă mintea sa desăvârsită; că va rămâne fără de minte, primind lup în loc de păstor si închinându-se dracilor, vrăjmasilor săi.” Că începătura înselăciunii mintii este mărirea desartă, de care omul fiind miscat, se ispiteste a cuprinde pe Dumnezeu în chipuri si asemănări. După dreptate, este, însă, ca nicidecum să nu te ispitesti tu de una ca aceasta. Că, la unele vremi, dracii se împart între ei si unii se arată în chip de îngeri, amăgindu-ti mintea ta si zicând că ar fi ei sfinti îngeri, .dându-ti gânduri de te înfioară. Si, de voiesti să ai ajutor, să te rogi îndată asupra lor si să-i blestemi, cu numele lui Hristos. Atunci, chiar dacă nu vor, se vor duce cei ce te înseală pe tine. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

 

(Proloage)

Despre mantuirea sufletului

 Pentru Sfanta si Marea Sambata si pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan de la Lavra Veche si ale Sfantului Sfintit Mucenic Pafnutie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură pentru mântuirea sufletului.

Dacă nu toti cei botezati se mântuiesc, ci numai cei ce fac voia lui Dumnezeu, apoi, arătat lucru este, că nici cei ce se călugăresc nu se vor mântui, ci, numai cei ce vor păzi cele rânduite călugăriei. Că părintii au numit cântarea, armă, iar rugăciunea, zid de apărare si lacrimile cele fără prihană, botez, iar fericita ascultare, au socotit-o mucenicie, fără de care, nimeni din sfinti, n-a văzut pe Dumnezeu.

Si dovedit lucru este că, fără ascultare, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, măcar că multi, neavînd cui se supune, au plăcut lui Dumnezeu, precum Maria Egipteanca si multi altii. Că zic Scripturile: „Cela ce-si supune trupul sau duhul si face din cugetul său un judecător, acela, mai înainte de împlinirea ascultării, s-a făcut iscusit în sporirea cea nevăzută si tainică, cea către ascultarea dumnezeiestilor porunci. Că avem si pe marele Antonie si pe cei ce de la dânsul s-au luminat, care au scos din această ascultare multă si tainică cunostintă, iar cei ce una ca aceasta n-au câstigat, ci, încă si de patimi sunt tulburati, apoi, aceia, fără de ascultare, nu vor plăcea lui Dumnezeu.

Căci, ce oare, Maria Egipteanca si altii, nesupunându-se nimănui nu au văzut pe Dumnezeu? Deci, zicem: Că nu se vorbeste, aici, numai de supunerea cea trupească, ci, si de cea sufletească. Că, pe nimeni din Sfinti nu-i aflăm, să nu-si fi supus trupul lor duhului. Iar cela ce trupul lui l-a supus duhului si mustrarea cugetului o are, ca judecător, acesta ascultător al dumnezeiestilor porunci făcându-se, mai înainte de a umbla în ascultarea cea văzută, a ajuns la ascultarea cea gândită. Multi supunându-se părintilor celor trupesti, sufletul lor l-au făcut rob dezmierdărilor si dulcetilor si nu s-au folosit cu nimic dintru asemenea supunere. Iar supunerea cea dumnezeiască, pe cea trupească o întăreste. Si cei ce n-au pe cea dintâi sunt tulburati de patimi trupesti, că, fără de cea gândită, a spori nu se poate. Deci, bine au zis Părintii, că, fără ascultare, nici unul nu poate să vadă pe Dumnezeu.

Iar patimi sufletesti, au socotit pe acestea: mărirea desartă, mânia, scârba, trufia, trândăvia si cele ce se nasc din acestea. Iar patimi trupesti sunt acestea: nesatul, betia, iubirea de argint, desfrânarea. Deci, zic asa: cei ce sunt tulburati de patimile sufletesti au trebuintă de un povătuitor, om întelept, putin îngăduitor la cele trupesti, ca nu cumva, în zadar si mai mult să se mândrească, că sunt înfrânati. Iar cei ce se luptă cu patimile trupesti au trebuintă de un povătuitor, care să aibă viată îngererească si fără de trup, adevărat înfrânat si nepătimas, care, cu postul, să omoare miscările cele trupesti. Si se aseamănă, unii ca acestia, cu cei ce au fugit din Sodoma si au fost povătuiti la viată de un înger. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în veci vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru Sfanta si Marea Vineri si pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan, ucenicul Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, despre însemnarea cu Sfânta Cruce.

Multi din cei fără de socotintă îsi fac cruce, fluturând cu mâna pe fata lor, dar, în desert se ostenesc, de vreme ce nu închipuiesc crucea dreaptă, iar dracii se bucură de acea fluturare. Când, însă, cineva îsi face cruce dreaptă, punând mâna sa la frunte si la piept, la umărul drept iar pe urmă la cel stâng, apoi îngerii văzând, se veselesc de adevărata închipuire a crucii, pe fetele noastre. Iar îngerul Domnului scrie pe cei ce intră în biserica Domnului, cu frică si cu credintă.

Deci, dacă cineva, intrând în biserică, stă cu frică si îsi face cu umilintă închinăciunea pe „chipul lui Dumnezeu”, acela primeste iertare de păcate si milă de la Dumnezeu, iar, de intră fără frică, apoi, unul ca acela, la iesirea din biserică, mai mari păcate dobândeste. Drept aceea, si noi, fratilor, venind la biserică, să stăm cu frică, asteptând de la Dumnezeu mare milă, în veacul de acum si în cel ce va să fie.

 

 

(Proloage)

 O seară specială - Cina cea de taina
(Joia mare)

 Această seară este o seară specială și, venind de la denie, am ascultat acest imn bizantin trimis de părintele duhovnic, numit Dulcea mea Primăvară, imn ce se canta în bisericile din Grecia din Joia Mare până sâmbătă. 

Este in orchestrația lui Vanghelie.

Va doresc o seara cu pace in suflete.

Cuvant al Sfantului Moise

 Pentru Sfanta si Marea Joi si pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Simeon, episcopul Persiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Moise, despre îndrăzneala în rugăciunea cea către Dumnezeu.

Iubitilor frati, puterea noastră să fie în lacrimi, ca întru bucurie să secerăm. Să plângem înaintea lui Dumnezeu, ca darul Lui să-l înmultească peste noi si să ne trimită putere, care să ne păzească pe noi, în lupta cu duhurile cele rele. Dar să plângem cu smerenie, ca pe noi însine să ne apropiem de Dumnezeu cu toată dorirea, că El poate să ne mântuiască pe noi de duhul desfrânării, înainte de iesirea noastră din trup. Să iubim milostenia si ajutorarea săracilor, să ne păzim de iubirea de argint, ca să ne întâmpine pe noi îngerii, când vom iesi din trup. Să iubim pacea cu toti, si mari si mici, ca să ne păzească pe noi Dumnezeu de pizma care ne duce la tot răul. Să câstigăm încă si îndelunga-răbdare în tot lucrul, ca să ne păzească darul lui Dumnezeu de împutinarea sufletului. Să iubim pe toti, ca pe fratii nostri, neurând pe nimeni, în inimile noastre, nici răsplătind răul cu rău, ca să ne păzească pe noi Cel Puternic, si să avem răspuns bun în ziua judecătii. Să iubim smerenia, adică să purtăm greutatea unul altuia sau defăimarea sau ocara, care se zice spre noi de la cineva, ca să ne păzim pe noi de mândrie. Să dăm unul altuia cinste si pe niciunul să nu-l smintim, ca să ne păzească de clevetirea dracilor, când vor iesi ei înaintea fetei noastre. Să lepădăm cele de prisos ale lumii acesteia si slava ei, ca să ne izbăvim de pizmuirea care merge înaintea noastră. Să ne deprindem limba noastră în învătătura lui Dumnezeu, întru dreptate si în rugăciune, ca să ne păzim pe noi de minciună. Să ne ferim inima si trupul de pofte, ca să ne izbăvim de osânda focului vesnic. Că faptele cele bune pot să ne ajute nouă, dacă le vom câstiga pe ele.

Deci, cine este întelept si nu voieste să-si dea sufletul său la nevointe si osteneală, ca să se izbăvească de toate relele acestea? Sa facem, dar, fratilor, toate lucrurile cele bune, cu toată puterea noastră. Că mare este puterea Domnului Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care ne ajută nouă oamenilor celor neputinciosi. El stie că omul este ticălos si asteaptă pocăinta lui până la sufIarea cea mai de pe urmă. Drept aceea, să se facă mintea noastră una cu Dumnezeu, ca să ne izbăvească pe noi de tot răul.

 

 

(Proloage)

MFC- BUCURIE

 Bucurie in doi........

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda staretului Varlaam

 Pentru Sfanta si Marea Miercuri si pentru rugaciunile Sfintelor Mucenite Fecioare Agapia, irina si Hionia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, pilda staretului Varlaam, despre cei trei prieteni.

Cei ce iubesc frumusetea vietii acesteia si se desfătează cu îndulcirea ei, ca si cei ce cinstesc mai mult cele stricăcioase si slabe, decât pe cele ce vor să fie si nestrămutate, asemenea sunt unui om, care avea trei prieteni, din care, pe doi mult îi cinstea si se tinea de dragostea lor, până si la moarte se silea pentru dânsii si la primejdie a intra, pentru ei era gata, iar pentru al treilea, multă nepurtare de grijă avea, nici la cinste, nici la dragoste cuvioasă, pe acela, vreodată, învrednicindu-l, ci putină si de nimic si fătarnică dragoste avea către dânsul.

Iar, într-o zi, au venit niste înfricosători si groaznici ostasi, sârguindu-se cu multă grabă ca să-l ducă pe acela la împărat, să dea seama pentru o datorie de multi talanti. Deci, nepricepându-se acela, căuta pe cineva ca să-i ajute lui la acea judecată strasnică a împăratului. Drept aceea, a zis către cel mai întâi, decât toti, si mai de aproape prieten al său: „Acum, cu adevărat, îmi trebuie ajutor, în ziua aceasta, la primejdia ce m-a cuprins; deci, cu ce făgăduiesti să-mi ajuti mie acum? Si care îmi este mie nădejdea de la tine, preiubitule?” Iar ei, răspunzându-i, a zis: „Nu-ti sunt tie prieten, omule, nici nu stiu cine esti, alti prieteni am eu, cu care împreună mi se cade astăzi a mă veseli. Însă, iată, îti dau tie două haine, ca să le ai pe calea unde mergi, si care niciodată nu-ti vor fi de folos. Dar, altă nădejde să nu astepti de la mine.” Deci, acestea auzindu-le, acela a deznădăjduit să mai ia vreun ajutor de la dânsul.

Ducându-se apoi, la celălalt prieten al său, a zis: „Oare, îti aduci aminte, o, prietene, de câtă cinste te-ai îndulcit de la mine? Iată, astăzi, căzând în necaz si în primejdie mare, am trebuintă de un ajutor. Deci, cu ce poti să-mi ajuti mie acum?” Iar el a zis: „Nu sunt liber ca să mă nevoiesc astăzi cu tine, pentru că eu însumi sunt în grijă si în ispită si în necaz. Dar, voi merge împreună cu tine putin, măcar că de nici un folos nu-ti pot fi tie si degrabă mă voi întoarce acasă si mă voi îngriji de ale mele.” Si astfel, omul, întorcându-se cu desarte mâini si de acolo, nu se dumirea si se defăima pe sine, pentru nefolositoarele osteneli, pe care si le dăduse pentru dragostea lor.

S-a mai dus, încă, si la al treilea prieten, pe care niciodată nu-l cinstise, nici îi slujise lui, nici la împărtăsirea veseliei sale nu-l chemase si a zis către dânsul, cu fata rusinată si tristă: „Nu pot să-mi deschid gura către tine, stiind bine că nu-ti aduci aminte de mine, să-ti fi făcut eu, cândva, vreun bine, sau să fi avut vreun semn de prietenie spre tine. Dar, de vreme ce un mare necaz m-a ajuns pe mine, si, de la ceilalti prieteni ai mei, neaflând nici o nădejde de scăpare, am venit la tine ca să mă rog, de-ti este cu putintă, să-mi dai mie un cât de mic ajutor, te rog, nu te lepăda de mine, tinând minte răutatea mea.” Iar el, a zis, cu lină si veselă fată: „Adevărat, prieten al meu apropiat, te mărturisesc pe tine, că-mi esti si, neuitând acea putină facere de bine a ta, cu dobândă, astăzi, ti-o voi da tie. Deci, nu te teme, nici nu te înspăimânta, că eu voi merge înaintea ta. Eu voi ruga pe împărat pentru tine si nu te va da în mâinile vrăjmasilor tăi. Indrăzneste dar, prietene, si nu te mâhni.” Atunci el, umilindu-se, zicea cu lacrimi: „Vai mie, de care lucru să mă plâng mai întâi? Să-mi defăimez desarta mea milostivire si dragoste, pe care le-am avut fată de nerecunoscătorii mei prieteni sau să-mi defăimez usurătatea mea, de suflet vătămătoare, pe care am arătat-o spre acest adevărat si de aproape prieten al meu?” Iar tâlcuirea acestui cuvânt este: Cel dintâi prieten este pierzătoarea bogătiei de averi, adică, iubirea de aur, pentru care omul, în noian de primejdii cade si multe chinuri suferă. Iar când vine ceasul cel de pe urmă, al mortii, nimic din toate acelea nu ia împreună cu sine, fără nurnai două haine la îngropare, cămasa si haina cea de deasupra. Iar celălalt prieten întruchipează prieteniile rele, de care, cu împătimire fiind lipiti, cu anevoie va putea cineva a se smulge de la ele, nebăgând în seamă nici sufletul, nici trupul, iar în ceasul mortii, nici un folos nu ia cineva de la ele, fără numai doar că până la groapă îl petrece pe om. Si asa, degrabă întorcându-se, se apucă de ale lor griji si ispite, ba încă îl si uită pe prietenul lor, după ce-l acoperă în mormânt. Iar cel de-al treilea prieten, cel nebăgat în seamă, neapropiat, urât si nesuferit este ceata faptelor bune, adică: credinta, nădejdea, dragostea, milostenia, iubirea de oameni si celelalte fapte bune, care pot să-ti ajute tie, când iesi din trup, si să roage pe Dumnezeu pentru tine si să te izbăvească de la vrăjmasii vămilor celor cumplite, care ne cer nouă seamă în văzduh si caută groaznic să ne apuce. Acesta este prietenul cel cu bună cunoastere, care îsi aduce aminte chiar si de putina noastră facere de bine si cu dobândă ne dă nouă toate. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

 

Un gand

 Un gand de seara

Săptămâna aceasta este o săptămână specială, o săptămână în care vorbim mai puțin, ne analizam sufletele mai mult și ne rugăm pentru tot și pentru toate.

Va las un gând de seara

(sursa foto: pinterest)