Preotul are mare responsabilitate

            Preotul nu poate inchide niciodata usa sa, pentru ca are mare responsabilitate. Unul este descurajat, altul bolnav si are nevoie, altul isi da sufletul. Pe unii trebuie sa-i primeasca, pe altii sa-i cerceteze. Preotul nu poate spune nu. Se primejduiesc suflete? Trebuie sa le ajute. Daca nu le ajuta si Dumnezeu le ia nepregatite, cine va avea raspunderea? Nu o va avea preotul? Eu, ca monah, pot inchide usa, pot pleca in pustie, pot sa dispar si sa ajut cu rugaciunea fara zgomot. Pentru ca treaba mea nu este sa rezolv problemele lumii, ci sa spun vreo rugaciune pentru lume. De aceea nu m-am facut nici preot, nici duhovnic, ca sa ajut in alt fel. Daca as fi fost preot in lume, n-as fi putut inchide usa mea. Ar fi trebuit sa ma conformez intotdeauna, fara deosebire, la orice mi-ar fi cerut ceilalti. Mai intai m-as fi ingrijit pentru toti oamenii parohiei mele si apoi ceea ce ar fi prisosit as fi dat acelora care mi-ar fi cerut sa-i ajut. M-as fi interesat nu numai de cei credinciosi, ci si de cei necredinciosi, de atei, de vrajmasii Bisericii. Sau daca as fi fost duhovnic si unul mi-ar fi spus ceva despre altul, as fi strigat si la acela, ca sa rezolv problema. As fi telefonat sa vad ce face celalalt care a avut o ispita, cum a infruntat o oarecare problema, etc. Cum as fi putut sa ma linistesc?

            Ca sa-l urmeze credinciosii, preotul trebuie sa mearga in frunte. Vezi, intr-o turma merge inainte berbecul, pe care il urmeaza celelalte oi. Cand isi intoarce coarnele spre dreapta, atunci se intoarce si restul turmei spre dreapta. Toate oile il urmeaza pe berbec, adica pe cel mai mare al lor. De aceea oile nu se departeaza intre ele, ci merg una dupa alta. Au pe berbec ca directie, iar ele numai il umreaza.

            -Parinte, cineva care are o responsabilitate pastoreasca este indreptati sa iubeasca un suflet bun mai mult decat pe un altul ce are pretentii nerationale?

            -Sa presupunem ca esti cioban si ai in turma ta multi miei. Unii pasc bucuros si behaie, iar altii sunt inchirciti sau cu vreo lipitoare pe ei si se departeaza de turma. De care te vei ingriji mai mult? Nu te vei ingriji oare de cei care sunt inchirciti? Sau daca se repede spre unii un sacal si incepe sa zbiere, unde vei alerga? Spre aciea care zbiara:”Bee-bee” si pasc in liniste, sau spre aceia care zbiara cu disperare de frica sacalului? Pe cioban il doare mai mult de mielul bolnav sau ranit si se ingrijeste de el in chip deosebit, ba chiar il ia si pe umerii sai. Atat pe cei care fac minuni, cat si pe cei raniti de vrajmasul diavol sa-i avem asezati in acelasi loc al inimii noastre; sa nu dispretuim in sinea noasdtra pe cei din urma. Mai mult i-am iubit, m-a durut si ii am in mintea mea mereu pe cei ce au avut o viata rea ai ae nevoiesc sa-si taie patimile lor, decat pe cei ce nu sunt chinuiti de patimi. Cand exista dragoste launtrica, atunci simte si celalalt, pentru ca dragostea aceasta indulceste tot omul exterior si il infrumuseteaza cu Harul dumnezeiesc ce nu poate fi ascuns, pentru ca straluceste.

            Pastorii, fie preoti, fie arhierei, este bine sa-si aduca aminte ce a suferit Moise cu un popor cartitor de doua milioane de sulfete. Cata rugaciune cu dragoste n-a facut pentrui popor si cat nu s-a chinuit ani de zile in pustie pentru ei, pana ce i-a adus in Pamantul Fagaduintei! Daca pe acestea si le vor aminti mereu, se vor incuraja foarte mult si nu vor murmura niciodata pentru micile lor necazuri in comparatie cu greutatile prin care a trecut Moise.

(Cu dragoste si durere pentru omul contemporn - Parintele Paisie Aghioritul)

Joaca cu croseta

Joaca cu croseta

            Dupa ce am lucrat patura despre care v-am povestit, m-am indragostit de crosetat, asa ca am mai lucrat cate ceva. Au iesit lucruri frumoase, asa ca vi le arat aici.

Suporturi pentru farfurii:

Au urmat suporturi pentru pahare simple sau fete vesele.

Iar la final am realizat o „imbracaminte” pentru sticle.

O parte dintre ele au mers sa inveseleasca masa prietenei mele dragi.

Acestea fiind realizate, am pus croseta deoparte si am reluat lucrul la goblen-o alta dragoste mai veche.

Cler si biserica

            -Parinte, de ce nu va faceti preot?

            -Scopul este sa ne mantuim. Preotia nu este un mijloc de a se mantui omul.

            -Nu v-au propus niciodata sa va faceti preot?

            -De multe ori m-au silit. Cand eram in obste ma sileau sa iau preotia si Schima mare. Scopul este ca sa devenim calugari pe dinauntru. Pe mine aceasta ma interesa; nu ma preocupa nimic altceva. Ca tanar mirean traisem unele fapte dumnezeiesti si atunci cand am mers in manastire mi-am spus:”Destul imi este sa traiesc calugareste”. Pe aceasta am pus accentul si nu m-am preocupat niciodata sa ma fac schimonah sau preot. Mai deunazi a venit cineva la Chilia Panaguda si a insistat mult sa primesc preotia. A mers la Patriarhie pentru aceasta, a vorbit acolo, a venit in Sfantul Munte.... Dar i-au spus:”Spune-i lui insusi, ca nu cumva noi sa hotaram, iar el sa fuga”. Si acela a venit sa-mi spuna. Cand l-am auzit, am strigat la el, dupa care mi-a spus:”Cel putin fa-te preot ca sa citesti rugaciunile de iertare la oameni, pentru ca pe langa problemele lor iti spun si pacatele lor. Nu-mi spuneai cate incurcaturi se fac, pentru ca oamenii spun duhovnicilor lor sau episcopilor uneori numai jumatate din cele ce le spuneai lor, sa le citesti dezlegarea, ca sa ia iertare si astfel sa se puna-n regula!”. Sarmanul le spunea cu gand bun, dar aceasta nu era pentru mine.

            -Adica, Parinte, daca cineva se simte nevrednic pentru preotie, dar il propun altii, ce trebuie sa faca?

            -Sa-si spuna gandul. Nimeni nu-l poate sili nici pentru preotie, nici pentru schimnicie. Daca insa ve primi de ascultare si cu smerenie si va pune si el putina marime de suflet si putina dragoste, atunci pe celelalte le va completa Dumnezeu. De altfel lumea are un criteriu infailibil de a distinge care preoti s-au facut din dragoste de Dumnezeu, ca sa slujeasca Biserica Sa. Sunt unii care vor sa devina preoti numai din dorinta de a fi slaviti. Acestia insa se vor chinui cand se vor afla la vreo nevoie, pentru ca Hristos nu-i va ajuta, afara numai daca se vor smeri si se vor pocai. Dar daca cineva vrea sa se faca preot fara sa aiba scopuri lumesti, atunci cand se va primejdui, Hristos il va ajuta. De regula, ca sa devii preot trebuie sa te sileasca, sa vrea ceilalti, Biserica, caci in felul acesta te va acoperi Hristos, iar atunci cand te vei afla intr-o clipa grea, te vor sprijini ceilalti si te va ajuta si Hristos.

            Desigur, in cler sunt rari si foarte putini cei care pornesc cu scopurile lor. Pe unii ca acestia nu-i pun la socoteala. Cei mai multi incep cu intentie buna, dar dupa aceea incepe diavolul treaba lui si vezi cum intra slava, cum intra patima iubirii de vrednicii si uita de toate. Si ajung pana la punctul sa puna pe oameni sa mijloceasca pentru alegerea lor in proiestosi, mitropoliti, etc. Desi au inceput pentru Hristos, sfarsesc in hrisos (aur).... Adica sa aiba cruci de aur, mitre de aur, diamante, multa felurime de podoabe, iar nu cele absolut necesare. Cum ne inseala diavolul, daca nu luam aminte!

            -Parinte, ce vrea Dumnezeu si ce vor oamenii de la preot?

            -Ceea ce vrea Dumnezeu este un lucru foarte mare. Hai sa lasam aceasta si sa vedem ce vor oamenii de la preot. Mai demult preotii faceau asceza, erau virtuosi, erau sfinti, iar oamenii ii aveau la evlavie. Astazi oamenii vor doua lucruri de la preot: sa fie neiubitor de bani si sa aiba dragoste. Atunci cand oamenii le afla pe acestea la un preot, il considera sfant si alearga la Biserica. Dar de vreme ce alearga la Biserica, se mantuiesc. Dupa aceea se milostiveste Dumnezeu si il mantuieste si pe preot. In tot cazul, preotul trebuie sa aiba multa curatie.

            Pe monah diavolul incearca sa-l slabanogeasca cu tot felul de ispite ca sa-l netrebniceasca si rugaciunea lui sa nu aiba nici o putere duhovniceasca. Monahul, ca sa aiba Harul Sfantului Duh, trebuie sa fie un monah corect. Numai atunci va avea putere dumnezeiasca si va ajuta foarte mult cu rugaciunea sa. In timp ce un preot, chiar daca nu are o stare duhovniceasca buna, tot ajuta prin puterea ce i s-a dat odata cu preotia atunci cand savarseste Tainele, citeste oamenilor, etc. Chiar daca omoara un om, Tainele ce le savarseste lucreaza pana ce va fi caterisit. Dar daca are si o lucrare duhonviceasca, atunci este un preot corect si ajuta si mai mult.

            Preotilor care ma intreaba cum sa-si ajute enoriasii, precum si tuturor care au o raspundere pastoreasca, un lucru le accentuez: sa caute sa faca lucrare duhovniceasca si cu ei insisi; sa-si faca datoriile lor duhovnicesti cele absolut necesare si ceva mai mult, ca sa aiba intotdeauna rezerva duhovniceasca. Lucrarea duhovniceasca in noi insine este lucrare nezgomotasa in aproapele, pentru ca pilda vorbeste si atunci oamenii imita binele pe care il vad si se indreapta. Daca noi nu dobandim bogatie duhovniceasca spre a ne putea intretine din dobanzile duhonvicesti, atunci cand vom lucra in dar pentru ceilalti vom fi cei mai nefericiti si vrednici de mila. De aceea sa nu consideram timp pierdut lucrarea in noi insine, fie pentru un mic interval de timp, fie pentru mai mult, fie pentru totdeauna, in toata viata noastra, pentru ca lucrarea tainica are insusirea de a predica tainic cuvantul lui Dumnezeu in sufletele oamenilor. Omul harismatic al lui Dumnezeu transmite Harul dumnezeiesc si preschimba pe oamenii trupesti. Ii elibereaza din robia patimilor si-i apropie in felul acesta de Dumnezeu si se mantuiesc.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - Parintele Paisie Aghioritul)

CONSERVE

CONSERVE, CONSERVE

Desi pana acum nu am spus nimic, am tacut „chitic”, asa cum spunea bunica mea, Dumnezeu sa o ierte, prima runde de conserve am facut-o si sta cuminte la camara.

Primele care si-au gasit locul pe rafturile golite si pregatite pentru noul sezon au fost siropurile de papadie, soc, menta si muguri de brad.

Putin mai tarziu, au venit alaturi de ele, dulceata de capsuni cu piper si gemul de capsuni cu banane. Din pacate, acestea nu au fost fotografiate.

Urmeaza visinile si zmeura.

Lucrarea invatatorului este sfanta

-Parinte, uneori greutatile pe care le intampina cei ce instruiesc in scoli provin mai mult de la colegii lor.

-In epoca noastra este nevoie de mult discernamant si luminare pentru ca fiecare sa se poata misca corect printre colegii lui. Pentru fiecare caz este trebuinta de multa prudenta si luminare dumnezeiasca. Uneori este nevoie chiar sa nu se arate ca el crede in Dumnezeu. Sa se miste fara zgomot si sa le vorbeasca mai mult prin viata lui ortodoxa. In felul acesta va ajuta fara a irita. Mai ales in invatamant, unele lucruri sunt ca o umflatura care uneori este periculoasa, alteori nu. Daca luam pozitie cu o logica nepotrivita, vom face mai mult rau decat bine. Daca se face interventie si umflatura este maligna, va face metastaza. Este trebuinta de putina cauterizare, dar cu atentie.

-In tot cazul, Parinte, si invatatorii care vor sa faca treaba buna intampina greutati, pentru ca sunt obligati sa faca anumite lucruri.

-Daca cineva vrea cu adevarat, poate afla un mod de a face ceva bun. Au putut si au aflat modalitati in statele ateiste, iar aici nu pot afla? A mers cineva de aici in Bulgaria si a impartit cruciulite la copiii unei scoli, insa un om al partidului care statea acolo aproape l-a vazut. Invatatoarea, de indata ce a observat, s-a dus, a luat cruciulitele din mainile copiiilorsi i-a certat pentru ca le-au primit. Dupa ce a plecat acel ateu, invatatoarea le-a impartit ea singura copiilor. Ai vazut cum invatatoarea era in regula si cu legea si cu Dumnezeu? Vezi si in Asia Mica, in timpul acelor ani grei, cat de mult au ajutat invatatorii! Pentru ca lucrau cu inima. Ii durea inima, aveau evlavie, se jertfeau. Iata si Sfantul Arsenie Capadocianul, cu cata intelepciune se purta in Farasa. A pregatit o sala pentru scoala, in loc de banci a pus piei de capre sau de oaie cu lana. Copiii, stand in genunchi pe ele, urmareau lectiile. In felul acesta intelept nu irita pe turci, chiar daca se intampla ca acestia sa-i vada, caci credeau ca se roaga. Cand insusi Sfantul Arsenie a vurt sa faca cu copiii o excursie, i-a dus la un ogor al sau, care era ca o gradina, chipurile sa faca treaba, si le spunea:”Daca veti vedea cumva vreun turc, sa va faceti ca lucrati. Taiati vreo creanga, ca sa creada ca voi curatati gradina”. Si asa faceau, sarmanii. Caci daca ar fi inteles turcii ca a mers in excursie, ar fi avut probleme. Vezi, scoala in ascuns! Cand pleca turcul, copiii se jucau. Si vara, in vacanta, in acelasi mod ii aduna iarasi pe copii ca sa-i ajute si sa nu uite cele pe care le-au invatat.

-Parinte, de ce Sfantul Arsenie scria lectiile in turca cu litere grecesti?

-Pentru ca astfel copiii sa invete limba turca si sa se poata descurca. Iar daca se intampla ca turcii sa-l prinda ca invata carte pe copii, ei nu se tulburau, caci ii auzea citind turceste. In felul acesta copiii invatau si turceste si nici turcii nu se iritau. Toate pe care le traise Sfantul, scumpatatea Ortodoxiei, evlavia, le transmitea elevilor lui.

De aceea spun ca, daca vrea cineva, poate face treaba buna cu copiii, oriunde s-ar afla. Mi-a cazut in maini o carte frumoasa despre Epirul de nord, scrisa de o invatatoare. Aceasta este mai vrednica decat cinci sute de barbati! Cat de frumos descrie acele locuri! Chiar si pe cei mai buni ghizi ii uimeste. Bravo ei!

Mare lucru este un invatator corect, mai ales in zilele noastre! Copiii sunt casete neinregistrate care se vor umple fie cu cantece murdare, fie cu muzica bizantina. Lucrarea invatatorului este sfanta. Are multa responsabilitate. Daca ia aminte, poate lua mare plata de la Dumnezeu. Sa se ingrijeasca sa invete pe copii frica de Dumnezeu. Profesorii trebuie sa afle modul prin care sa transmita copiilor unele mesaje despre Dumnezeu si Patrie. Ei sa semene numai samanta, dar sa nu astepte sa rasara imediat. Nimic nu se pierde; candva ea va prinde radacina.

Intotdeauna sa se poarte cu bunatate, cu ingaduinta, cu dragoste fata de copii. Sa incerce sa destepte in ei marimea de suflet. Copilul are nevoie de dragoste, de caldura sufleteasca, caci multi copii, in familie, sunt lipsiti cu desavarsire de ea. Daca invatatorii ii vor iubi pe copii, atunci si copiii ii vor iubi la randul lor si astfel isi vor indeplini mai usor lucrarea lor. Pe noi, invatatorul ne lovea cu varga atunci cand faceam vreo neoranduiala, dar iubea copiii, iar acestia il iubeau pe el. El nu avea proprii lui copii, asa ca ii iubea mult pe toti.

De aceea spun ca sunt buni parintii care nasc multi copii, dar mai buni sunt educatorii corecti care renasc copiii din lume; dau societatii oameni renascuti si astfel ea se face mai buna.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - Paisie Aghioritul)

O MICA PLIMBARE

O MICA PLIMBARE

            De ceva timp, atat eu cat si sotul meu, ne-am propus sa ne cunoastem cat mai bine tara, pentru ca este atat de frumoasa si are multe lucruri interesante de vazut si de descoperit. Ne-am gandit sa luam fiecare judet la „maruntit”, criteriul de alegere fiind de la cele mai apropiate spre cele mai indepartate de localitatea noastra, in functie de timpul liber pe care il avem (cam putin, din pacate).

            Si, pentru ca spre Bucuresti am fost mai des, punctul de pornire l-am considerat jud. Damvobita. Am cautat obiectivele turistice, le-am categorisit si, pentru o prima plimbare am vrut sa mergem in statiunea Pucioasa, la lacul din statiune, sa vizitam manastirile Dealu si Viforata.

            Duminica, fiind o zi placuta pentru plimbare, am pornit la drum putin dupa pranz. Dupa aproximativ dupa o ora am ajuns in micul orasel statiune Pucioasa, situat la aproximativ 80 de km de Ploiesti. Am gasit un orasel cochet, curat, cu case vechi, insa bine intretinute, alaturi de blocuri construite in stilul muncitoresc atat de bine cunoscut.

            In centrul orasului se afla un frumos parc, cu alei largi, umbrite de copaci vigurosi, cu banci asezate din loc in loc. Multe locuri de joaca pentru copii, chiar si o mica tabara de sculptura.

            La intrarea in Parc se afla monumentul Eroilor cazuti in al II-lea Razboi Mondial, realizat de artistul Liviu Brezeanu. Tot la intrare, in partea stanga segasesc panouri cu fotografii vechi, ceea ce atesta vechimea statiunii Pucioasa.

Frumusetea si racoarea parcului ne-au indemnat sa ne plimbam mai mult pe aleile lui si chiar sa ne odihnim pe o banca la umbra. Langa noi s-a asezat un batranel tare simpatic, localnic, ce a inceput sa ne vorbeasca cu nostalgie si mandrie despre acest mic orasel. Asa am aflat ca in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, statiunea Pucioasa era la mare cautare, ca acolo veneau la „bai si ape toti boierii si oamenii de vaza din Bucuresti si din alte locuri”. Tot de la el am aflat ca pe aleile parcului s-a plimbat chiar regele Carol I.

Dupa cateva ore bune de relaxare, in care, prin intermediul batranelului, ne-am intors in timp, am plecat spre barajul si lacul din apropierea localitatii. Ne-am despartit cu greutate de batranelul vorbaret, cu promisiunea de a reveni in localitate pe data de 29 august cand sunt zilele orasului. Atunci, dupa spusele lui, putem vedea si demonstratii de aeromodele.

            Odata ajunsi la lac, ne-am plimbat pe malul acestuia, pe o alee foarte frumos amenajata. Erau asa de multi cei care, ca si noi se plimbau, incat am avut senzatia ca suntem la promenada. Erau si pescari ce asteptau cu rabdare ca vreun peste sa muste momeala. Din cate am inteles, sansele erau cam slabe, insa vointa puternica.

Pe malul celalalt al lacului, pe dealurile din apropiere se vedea inscriptia cu „Statiunea Puciooasa”. Dupa o lunga plimbare, am pornit mai departe spre manastirea Viforata, asezata in localitatea Aninoasa. O localitate extrem de curata si frumoasa, plina de flori si, in special de trandafiri de toate culorile si nuantele.

Regalul acestui paradis al trandafirilor l-am gasit insa la manastirea Viforata, o manastire veche, mica, frumoasa. O oaza de liniste si frumusete, care te intampina inca de la intrarea pe portile mari de poarta.

De la manastirea Viforata am pornit spre casa, lasand vizitarea manastirii Dealu la urmatoarea excursie pe care o vom face in zona.

Am ajuns acasa, destul de tarziu, infometati, dar relaxati.

Va invit cu drag sa faceti o plimbare pana in statiunea Pucioasa si va asigur ca nu veti regreta.

RENOVARE APARTAMENT

RENOVARE APARTAMENT-PRIMA PARTE

In Jurnalele pe care le-am scris am tot vorbit despre proiecte si provocari. Unul dintre ele este renovarea apartamentului in care locuim, lucru pe care l-am tot amanat pentru ca de fiecare data a aparut altceva urgent de facut sau altceva mai important.

            Daaar........pentru ca pana la nunta fiicei noastre este mai putin de un an de zile, renovarea a devenit lucrul cel mai important, asa ca am pornit la drum, stabilindu-ne ca obiectiv realizarea pana la 31 mai 2017, rezultatul sa fie ceva frumos, elegant, rafinat si realizat cu un buget rezonabil.

            Asa ca, primul pas pe care l-am facut a fost sa stabilim ordinea lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate si sa impartim totul in santiere micute, dupa cum urmeaza:

1.    Refacerea circuitului la centrala termica;

2.    Renovarea celor doua bai;

3.    Renovare dormitor 1

4.    Renovare dormitor 2

5.    Renovare hol

6.    Reiginienizare bucatarie si sufragerie. Aici deja au fost facute lucrari de renovare cu ceva timp (a se citi ani) in urma.

Ne-am gandit sa abordam fiecare „santier” in mod separat, ca o lucrare individuala, cu buget individual. Motivele care ne-au determinat sa procedam asa au fost:

1.    Evitarea folosirii unui buget foarte mare pentru o zona in detrimentul alteia;

2.    Pentru unele zone (dormitoare) avem ceva cunostinte in ceea ce priveste lucrarile ce urmeaza a fi efectuate (dobandite atunci cand am renovat sufrageria);

3.    Pentru alte zone avem nevoie de cat mai multe informatii.

Odata stabilite aceste coordonate, am pornit la treaba atacand primul „santier” – refacerea circuitului la centrala termica.

Bugetul alocat pentru acest santier este de 4500 lei, reprezentand materialele si manopera (fara calorifere, intrucat sunt deja achizitionate).

Aici lucrurile sunt ceva mai clare pentru ca, am vorbit deja cu meseriasii cu ceva timp in urma, ne-au dat lista de materiale si o parte dintre ele sunt deja achizitionate, mai precis: calorifele.

Si cu meseriasii a fost foarte simplu pentru ca, desi sunt ceva mai scumpi fac lucru de calitate. Ei sunt, de fapt, cei care ne-au montat centrala in urma cu 8 ani, cei care au venit la verificarile anuale si ori de cate ori a fost nevoie. La instalatiile sub presiune, ca si la masina, suntem de principiul ca acestea sa-si aiba „medicul” lor si nu sa vina fiecare sa umble dupa cum se pricepe.

Pentru acest santier suntem la momentul testarii pietei in domeniu pentru  a gasi produsele cele mai bune din punct de vedere al raportului calitate-pret.

            Nu vom merge pe ideea de materiale ieftine, ci de materiale de calitate.

In momentul in care finalizam aceasta etapa, am sa revin cu amanunte.

In paralel, ne ocupam de santierul renovare bai, insa despre acesta voi vorbi mai pe larg intr-o noua postare.

Incarca pe copii cu multe

            Vad copii care au terminat nu numai liceul, ci si facultatea, ca au un scris si fac niste greseli.... Noi eram la scoala primara si nu faceam astfel de greseli. Daca sunt studenti la filologie sau la drept, mai este ce mai este. Daca insa sunt de la alta facultate, nu stiu nici sa scrie. In timp ce mai demult la gimnazii era.....

            -Ca la Universitate, Parinte!

            -Vezi, cate lucruri frumoase invatau atunci copiii in scoala primara, cu cat mai mult la gimnaziu! Astazi ii impovareaza cu o gramada de lucruri nefolositoare si ii zapacesc. Ii ghiftuiesc cu de toate, fara compensatie duhovniceasca. In scoli copiii trebuie sa invete mai intai frica de Dumnezeu. Insa acum copiii mici merg sa invete engleza, franceza, germana – si nu greaca veche – muzica, una si alta.... Ce sa invete mai intati? Numai litere si numere, iar acelea pe care trebuie sa le invete, despre Patria lor, etc., nu le invata! Nici cantece patriotice. Nimic.

            Ia un copil din cei de astazi si intreaba-l:”in ce judet este satul tau? Cati locuitori are?”si vei vedea ca nu va sti sa-ti raspunda. Ci iti va spune:”Ma duc la autogara, iau autobuzul si ma duc in sat. Si deoarece taxatorul stie, ii voi spune ca vreau sa merg in cutare sat, ii voi plati si ma va duce”. Cand eram in scoala primara noi stiam toata geografia lumii pe dinafara. Pentru ca trebuia sa stii pe de rost orasele statelor cu mai mult de cinci sute de mii de locuitori. Dupa aceea trebuia sa stii raurile cele mai mari in latime si in lungime si cele imediat mai mici; muntii cei mai inalti etc. – cu cat mai mult ai Greciei. Am vazut la elevi mai mari, nu numai la copiii mici, ci chiar si la studenti ca nu stiu cati locuitori are orasul in care studiaza. Am intrebat pe unul care este cel mai inalt munte al Greciei si n-a stiut. Care este raul cel mai mare si nimic. Cel mai mic, nici atat. Student si sa nu stie nim,ic despre Patria lui. Vor veni dupa aceea..... „prietenii”nostri, vecinii, si-i vor spune:”Aceasta nu este Patria ta, ci este Partia noastra”. Iar ei le vor raspunde:”Bine ziceti, asa este!”. Ati inteles? Intr-acolo mergem. Daca insa vei intreba pe copiii de astazi despre fotbal sau despre televizor, le stiu pe toate si pe toti pe dinafara.

            Si vezi, au venit copiii din Albania si stiau carte. „Unde ati invatat carte?”, ii intreb pe epiritii din nord. Ïn inchisori”, au raspuns ei. Aceia au facut inchisorile scoli, iar copiii nostri au facut scolile inchisori. S-au inchis ei singuri inauntru cand le-au ocupat.... Astazi copiii, mai ales adolescentii, sunt ametiti; mai ales in gimnaziu si liceu. La Universitate sunt mai copti. De altfel acolo merg atunci cand vor.

            In loc sa ia unele masuri pentru invatamant, mai rau fac. Si vad cum pe toate cele duhovnicesti le schimba. Auzi rugaciune scrisa in cartea de citire a Scolii primare:”Maica Domnului, Pruncul tau este cel mjai frumos din lume!”. Bre, ce am patit!? Ce invatau mai demult copiii la scoala si ce invata acum! „Caprioara inteleapta, cu coarnele intoarse, aduna-ti dracusorii tai.... sa faca lapte si sa manance nepoteii tai, dracusorii cei nebuni ai tai”. Haide acum sa invete copiii cei mici astfel de lucruri! Dar o fac aceasta ca sa puna inainte pe diavolul, ajutandu-i astfel pe satanisti sa-si faca treaba lor. Dumnezeu sa ajute, pentru ca acum copiii nu sunt ajutati sa se schimbe in sensul cel bun, ci sa se demonizeze.

            Iar prin cunostintele pe care le primesc, nu invata deloc sa lucreze cu mintea, si de aceea mintea nu le merge. Iar mintea care nu merge are inlauntrul ei invalmaseala. Cei care au facut inventiile isi puneau mintea sa lucreze. Atunci cnad se aflau intr-o nevoie, se gandeau cum s-o depaseasca. Astazi cei mai multi cauta sa vada ce scriu cartile, ce scriu prospectele. Si raman la acestea; nimic mai mult. Numai numere si cifre au toate. Surubul acesta la numarul 1, celalalt la numarul 2, iar daca se intampla sa pateasca ceva vreun surub si nu lucreaza aparatul, imediat sp;un:”Sa chemam mecanicul!”. Nu-i taie mintea sa ia o piula, sa deschida putin gaura ca sa incapa surubul sau sa ia putin plastic sa infasoare surubul, ca sa stranga, ci indata spun:”Sa chemam mecanicul!”. Ce sa mai spun? Astazi televisorul si celelalte mijloace l-au prostit pe om. Iar oamenii inteligenti devin in cele din urma casete.... Vreau sa subliniez ca omul trebuie sa-si puna mintea sa lucreze. Totul este aici. Caci daca nu isi pune mintea sa lucreze, invata acum, sa presupunem, lucrul acesta, dar se va incurca apoi in celalalt. De aceea scopul este ca mintea sa creeze, sa afle solutii. Daca nu creeaza, atunci este subdezvoltat.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

Indeparteaza pe copii de Biserica

            Imi aduc aminte atunci cand eram copil mic, cat de mult ma ajuta mersul la Biserica! Aveam un dascal bun la scoala primara si ne-a ajutat si acela. Ne invata cantece nationale si imne bisericesti. La Biserica, in Duminici, cantam Doxologii, Antifoanele, Sfinte Dumnezeule, Heruvicul.

            -Cantau si fetele?

            -Da, toti copiii impreuna. Mai demult, Biserica era alturi de scoala si ne jucam in curtea dimprejurul ei. In sarbatori invatatorii ne duceau la biserica, chiar daca pierdeam vreo lectie. Invatatorul prefera sa piarda o ora, pentru ca sa mearga copiii la Sfanta Liturghie. Si astfel copiii invatau, se sfinteau si deveneau mielusei. Aveam si un invatator evreu, dar el nu ne invata religie. Ci venea o invatatoare si ne preda religia. Cu toate ca era evreu, ne ducea totusi pana la Biserica. Iar in Biserica, toti copiii stateau cuminti in picioare.

            Astazi vad cum ii indeparteaza pe copii de Biserica, facandu-i astfel sa se salbaticeasca. Dar in Biserica copilul se va linisti, va deveni un copil bun, pentru ca acolo primeste binecuvantarea lui Dumnezeu, se sfinteste. Nu ii lasa sa mearga la Biserica spre a nu fi influentati de cele duhovnicesti. De celelalte prostii nu numai ca nu ii indeparteaza, ci ii si invata chiar. Dar nu inteleg ca daca cei mici vor fi influentati nde Biserica, de religie, in cel mai rau caz nu vor mai face neoranduieli, ci vor fi cuminti, vor avea sarguinta pentru lectii si nu vor fi ametiti ca acum. Inca de mici vor fi bine orientati si in problemele nationale si nu se vor incurca nici in anturaje rele, cu droguri, facandu-se astfel netrebnici. Oare toate acestea nu vor constitui o temelie trainica pentru a deveni oameni buni? Nu recunos nici macar aceasta? Nu o respecta?

            Dar scopul lor este acum sa departeze pe copii de Biserica. Ii otravesc, ii molipsesc cu diferite teorii, le zdruncina credinta. Ii impiedica de la bine ca sa-i netrebniceasca. Ii distrug de mici. Si fireste, copiii din mielusei se fac caprite. Incep dupa aceea sa impunga urat si pe parinti si pe dascali si pe cei care ii conduc. Pe toate le rastoarna cu josul in sus: mitinguri, agresiuni, lipsa de la ore. Si in cele din urma, cand vor ajunge sa-i spintece pe cei care ii conduc, le va veni si acestora mintea la cap.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

Teoria evolutiei

            Ce neghiobii se spun astazi in scoli cu teoria lui Darwin etc.! Desi ei insisi nu cred aceste prostii, totusi le spun ca sa-i murdareasca pe copii, sa-i indeparteze de Biserica. Cineva mi-a spus:”Sa presupunem ca pamantul are diferite componente, diferite organisme, iar Dumnezeu a luat din acestea si a facut pe om...”. „Adica, ii spun, daca nu existau acestea, Dumnezeu n-ar fi putut face pe om? Mare lucru!”. „Dar daca presupunem, imi spune iarasi, ca Dumnezeu a luat un pui de maimuta si l-a desavarsit, facand-l om?”. „Bine, ii spun, oare Dumnezeu nu putea face creatai desavarsita, adica pe om, mai ales ca a randuit pentru aceasta o zi intreaga? Trebuia sa caute piese de schimb? Cerceteaza sa vezi ce spune proorocia lui Iov care se citeste in Joia Mare. Acestea despre maimuta nici stiinta nu le mai primeste. Cati ani au trecut de cand oamenii au urcat pe Luna? Maimutele de atatia ani nu au progresat deloc; nu numai ca n-au facut nici o bicicleta, dar nici macar o trotineta. Ai vazut vreo maimuta cu trotineta? Altceva este daca iei o maimuta si o inveti sa mearga pe trotineta…”. “Dar ca sa presupunem aceasta….. Sa presupunem cealalta….”. “Ca sa fii mai sigur, nu mai spune nimic”, ii spun.

            Aceasta teorie o sustinea si un profesor universitar. Odata i-am spus:”Ia-o mai usor! Daca o vei ingriji, fasolea fasolea va deveni o fasole mai buna, iar vanata o vanata mai buna. Maimuta, daca o hranesti, daca o ingrijesti, va deveni o maimuta mai buna; nu poate deveni om. Daca un negru se afla intr-o clima rece si nu iese la soare, pielea lui se va indrepta putin, dar acela nu va inceta sa fie tot negru”. Si dupa aceea daca te gandesti ca Hristos S-a nascut om, din Maica Domnului…. Adica stramosul lui Hristos a fost maimuta? Ce blasfemie! Si nu isi dau seama ca hulesc. Arunca o piatra si nu se uita cate capete sparge. Ci iti spune:”Eu am aruncat-o mai departe decat celalalt”. Aceasta fac astazi, se minuneaza de cel ce arunca piatra mai departe. Dar nu se gandesc cate capete ale celor ce trec pe acolo sparg.

            Parinte, unii cred ca prin aceste teorii fac pe marxisti sa se apropie de Biserica.

            La inceput se pot apropia marxistii, dar dupa aceea se vor constitui ca partid in Biserica. Si vor spune:”Astazi mergeti la Biserica, dar maine nu. Acum sa faceti aceasta, maine cealalta”. Adica ei le vor randui pe toate. Iar la sfarsit vor spune:”Cine v-a spus ca exista Dumnezeu? Nu exista Dumnezeu. Va inseala preotii”. Si in felul acesta, fara sa-si dea seama, marxistii ii folosesc pe ceilalti ca sa-si realizeze scopul lor. Marxistii care au intentie buna vin, se pocaiesc si se marturisesc. De la cei care nu au intentie buna nu asteptati sa se schimbe.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

Problemele invatamantului

            -Parinte, spuneti adeseori va cor sa le distruga pe toate. Va referiti si la invatamant?

            -Da, nu vedeti ce se petrece? Acestea sunt scoli? Aceasta este limba, care se preda azi copiilor? Care este istoria noastra? Dar si in Teologie, ce nu se face? Un ateu are diploma in Teologie si il lasa sa predea religia. Nu-l cerceteaza. Ateismul invata religie? „Nu-l putem scoate”, spun ei. Dar daca un filosof ar vrea sa predea matematica, il vor lasa?

            Unul este teolog si nu lasa pe oameni sa se impartaseasca, ca sa nu se molipseasca de SIDA! Este din aceia pe care computerul i-a trimis la Teologie. Insa nu aceasta este cunoasterea lui Dumnezeu. Mai demult spuneau:”Copilul a invatat slovele sfinte”, pentru ca slovele erau sfinte. Vezi profesor de Teologie care nu crede si mai vorbeste de rau si pe prooroci inaintea studentilor si nu-l scoate din invatamant. Dar ce cauti, omule, la Teologie? Ce teologi vei scoate?

            Cat de mult au influentat catolicii si protestantii! Cat de mult a patruns duhul ateist in catolicism! Catolicii incet-incet ciuntesc pe sfinti. „Sfanta Ecaterina n-a fost o sfanta mare”, spun ei. „Tatal ei a fost un mic regisor. Sfantul Nicolae a fost un sfant mic. Sfantul Gheorghe un basm. Arhangehlul Mihail n-a existat, ci a fost o prezenta a lui Dumnezeu. La fel si Arhanghelul Gavriil”. Dupa aceea vor spune:”Hristos nu este Dumnezeu, ci a fost numai un dascal mare”. Dupa aceea vor merge si mai departe:”Dumnezeu este o putere”. Si dupa aceea vor spune:”Dumnezeu este natura”. Si in timp ce exista fapte palpabile, prooroci, proorocii, minuni atat de vii, ajung si unii de ai nostri sa creada astfel de prostii.

            A venit si la mine unul sa ia binecuvantare ca sa mearga in Italia sa studieze Liturgica si sa faca doctoratul. Esti in toate mintile?, i-am spus. Vrei sa mergi la iezuiti sa-ti faci doctoratul si ai venit sa-ti dau si binecuvantare? Aceia nu stiu ce-i cu ei!nacolo predau uniti, iezuiti si mai stiu eu ce”. Este nevoie de luare-aminte in toate partile. Pentru ca asa fac. Merg si studiaza in Anglia, Franta, etc. Si se molipsesc de microbii europeni si fac dupa aceea doctorat. Studiaza, de pilda, pe Sfintii Parinti din traducerile ce le-au facut strainii in limba lor. Aceia, fie ca n-au putut reda noimele corect, fie din viclenie, au adaugat si greselile lor. Ortodocsii nostri care au invatat limbi straine iau de acolo microbii straini si ii aduc aici si mai si invata pe altii. Fireste, daca esti atent, usor poti deosebi aurul de chilimbar.

            -Parinte, unii tineri care sunt aproape de Biserica, atunci cand pleaca in strainatate pentru studii deoarece nu intra aici la Universitate, isi pierd credinta si se ratacesc.

            -Voi spune unuia din cei pe care ii cunosc sa mai construiasca vreo doua Universitati in Grecia, ca sanu plece copiii in strainatate. Sa studieze aici, deoarece copiii se pierd, parintii cheltuiesc si atata venit iese in afara.

            Mereu le spun tinerilor care merg in straintate la studii:”Sa mergeti, daca vreti, dar sa luati aminte sa nu va pierdeti credinta; sa luati numai cunostintele lor. Si mai ales nu uitati sa va intoarceti inapoi in Patrie. Grecia va asteapta. Sunteti datori s-o ajutati. Sa fiti aproape de greci, ca sa nu fie nevoiti, sarmanii, sa alerge in strainatate pentru a afla un medic sau un specialist in vreo stiinta. Sa luati aminte mult sa nu vi se raceasca inima. Europenii sunt reci. America este numai ca sa te imbogatesti materialiceste si sa dai faliment duhovniceste!”.

            -Si grevele, Parinte, ce rau fac! O luna intreaga copiii n-au facut scoala, ci au umlbat pe drumuri.

            -Eu le spun profesorilor sa nu faca niciodata greva, ci numai atunci cand vor voi sa desfiinteze, de plida, religia, rugaciunea sau sa scoata crucea de pe drapel, etc. Atunci trebuie sa protestam. Altfel, cu ce sunt vinovati copiii sa piarda lectiile?

            -Asadar, Parinte, felul in care s-a format invatamantul va face mult rau.

            -Acum se vor secatui multi copii, dar si Bunul Dumnezeu va judeca corespunzator. Va examina in ce stare ar fi fost daca nu ar fi fost influentati si nu li s-ar fi facut rau. Dar si noi trebuie sa facem multa rugaciune pentru sarmanii copii, ca sa intervina Dumnezeu sa ii ajute sa nu se secatuiasca, ci sa fie sanatosi duhovniceste si sa dobandeasca virtuti.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul)

Gateala: mazgaleli pe chipul lui Dumnezeu

            Ce lume pierduta exista astazi! Femeile isi pun par niste cleiuri, si cum mai miroase! Te apuca alergia. Cand vad o femeie moderna, cu frumuseti lumesti si parfumuri, ma scarbesc launtric. Odata mi-au spus unii: ”Cutare a mers in Germania sa studieze estetica”. „Dar ce este estetica?”, am intrebat. „Estetica face pe cele batrane tinere”, mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte ca vazusem candva o batrana ce avea o linie orizontala pe frunte. Intreb dupa aceea pe un cunoscut al ei: „Ced are, sarmana?”. „A, nimic, imi spune, a facut operatie ca sa i se intinda pielea si sa-i dispara ridurile”. Iar eu credeam ca s-a lovit si s-a operat.... Unde ajunge lumea astazi!

            -Astazi, Parinte, gateala n-o considera un pacat!

            -Da, aceasta am inteles si eu. Am vazut o fata care, desi inainte era ca un inger, nu am mai cunoscut-o dupa aceea, asa cum era vopsita. „Dumnezeu le-a facut pe toate foarte bine, i-am spus, dar la tine a facut o greseala foarte mare!”. „De ce, Parinte?” ma intreaba. „Iata, sub ochii tai n-a pus cerneala. Greseala aceasta a facut-o! In timp ce pe ceilalti oameni i-a facut frumosi, la tine a facut o greseala! Bre, nenorocito, nu intelegi? In felul acesta te uratesti! Ca si cum ai avea o icoana bizantina si tragi cu penelul intr-o parte si in alta si o murdaresti, o strici. Sa punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu? Sau ca si cum un pictor ar face o icoana buna si merge unul care nu cunoaste pictura, ia penelul si facve niste mazgaleli, stricand astfel icoana pictorului. La fel faci si tu. Este ca si cum ai spune lui Dumnezeu:”Doamne, nu le-ai facut bine! Eu o sa le indrept!”.

            O alta a venit intr-o zi cu niste unghii pana colo, ca uliul, vopsite in rosu, si-mi spune: „Copilul meu este grav bolnav. Fa rugaciune, Parinte! Fac si eu rugaciune, dar....”. „Ce rugaciune faci?”, o intreb. „Tu zgarii pe Hristos cu aceste unghii! Taie-ti mai intai unghiile si apoi se va face bine copilul tau. Pentru sanatatea copilului tau, cel putin sa-ti tai unghiile si sa-ti stergi vopselele”. „Sa le vopsesc in alb, Parinte?”. „Eu iti spun sa nu le mai vopsesti si sa le tai. Sa faci o jertfa pentru sanatatea copilului tau! Ce inseamna aceasta? Daca asa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi facut cu inghii rosii”. „Sa le vopsesc in alb, Parinte?”. Intelege-te daca poti!....”Asa cum faci, asa vei merge si tu si copilul tau”, mi-am spus in sinea mea. Pe copii ii raceste mai mult mama, atunci cand ea nu este imbracata cu modestia si incearca sa-si „jumuleasca” copiii.

            Se poate ca cineva sa fie putin urat sau sa aiba o infirmitate, iar aceasta deoarece Dumnezeu stie ca astfel va fi ajutat duhovniceste. Caci pe El il intereseaza mai mult sufletul decat trupul. Toti avem cele bune ale noastre, dar si putine cusururi – cruciulite, nu cruci – care ne ajuta la mantuirea sufletului nostru.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

DIN NOU BUNATATI

            Sunt in concediu de odihna, Mihai se pregateste pentru examenul de BAC, Andreea are zile destul de grele la serviciu, asa ca este cel mai bun moment pentru ei si pentru sotul meu de a fi rastatati. Si, cel mai mare rasfat pentru ei, este sa le pregatesc mancarurile lor preferate. Drept pentru care azi, fiind zi de post cu dezlegare la peste le-am pregatit peste pane cu cartofi natur si sos de unt (in acest caz margarina) cu lamaie. Am framantat chifle cu ceapa si am facut prajitura cu foi de bulion si crema de lamaie.