Mare este Dumnezeu

 Pentru rugaciunile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful si cei impreuna cu el, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Darul preotiei

Cu o luna de zile in urma a trecut pe la noi un preot care mi-a povestit cateva lucruri minunate.

Fusese multi ani preot misionar in strainatate. Odata, mergand de Botezul Domnului cu agheasma Mare pe la casele oamenilor, avea acelasi buchet de busuioc uscat pe care il mai folosise si alte dati pentru stropitul cu agheasma.

Mergand el din casa in casa si stropind cu agheasma, busuiocul a inflorit. Preotul nici nu bagase de seama acest lucru. Ajungand la o familie, aceia l-au intrebat de unde a gasit busuioc inflorit? Abia atunci a vazut si el ca intr-adevar inflorise. Minunea a fost si dupa ce a terminat de stropit la toate casele pentru ca busuiocul s-a uscat din nou si era ca inainte.

Acelasi preot mi-a povestit ce i s-a intamplat in urma cu vreo treizeci de ani cand era in varsta de doar paisprezece ani, in clasa a opta fiind.

Era in timpul orei si diriginta le preda lectia. Cum privea la tabla deodata a disparut totul si s-a vazut pe sine ca era in Biserica la Sfanta Liturghie. De obicei el mergea duminica la Biserica si il ajuta pe cantaret la strana. Deci, in momentul acela l-a auzit pe preot zicand ceea ce se spune inainte de Tatal nostru: Si ne invredniceste pe noi Stapane… Si apoi copilul a inceput sa cante din toata inima si cu voce puternica Tatal nostru. Dupa ce a terminat de cantat a disparut Biserica si s-a vazut din nou in clasa. In fata lui stateau speriati: diriginta, primarul si un securist.

Astfel, in momentul in care el a inceput sa cante Tatal nostru, diriginta a fugit speriata la primaria care se afla langa scoala si i-a spus primarului ca un copil a inceput sa cante Tatal nostru, dar se intampla ceva ciudat cu el caci nu pare sa fie prezent acolo.

Dupa ce si-a revenit nu a indraznit nimeni sa-i zica nimic. Primarul si securistul, dupa ce l-au privit un pic curiosi si speriati, au plecat. Odata ce isi revenise de-a binelea, se intreba ce cauta el in clasa, caci stia ca se afla in Biserica. Fusese totul atat de real incat era sigur ca de fapt el trebuia sa fie in Biserica.

Cand a plecat spre casa a trecut prin dreptul casei unui unchi de-al lui foarte credincios. Acesta il astepta la poarta. L-a chemat in curte, i-a dat doua pere si i-a spus: “Sa nu spui la nimeni din cele ce ti s-au intamplat in clasa, nici macar parintilor tai”.

Unchiul lui stia prin darul lui Dumnezeu ce i s-a intamplat nepotului sa in clasa.

(monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti II”)