O MICA PLIMBARE
Sambata, am declarat zi de plimbare. Dupa
o scurta oprire la Centrul Naturalia, am mers la manastirea Pasarea si la
schitul Ganeasa.
La manastirea Pasarea am mai poposit, insa pentru scurt timp si, intotdeauna pe graba. De data aceasta am ramas ceva mai mult, plimbandu-ne atat prin curtea manastirii, cat si la lac.
Lacul ne-a
intampinat cu liniste, intrerupta doar de oracaitul broastelor si cotcodacitul gainilor
din curtile chiliilor. Adierea vantului alunga caldura sufocanta. Nu am mai fi
plecat de acolo.
De-a lungul timpului, manastirea Pasarea
a avut o istorie zbuciumata. De fiecare data insa, a avut puterea de a merge
mai departe. In anul 1864 aici a functionat o scoala primara pentru
copiii din satele invecinate si un spital cu 12 paturi, iar in anul 1921 o
Scoala a Societatii orfanilor de razboi. In anul 1936, prin grija Patriarhului
Miron s-a infiintat “Institutul de caritate al calugaritelor ortodoxe”, o
scoala la care erau aduse maici de la toate manastirile din tara.
In prezent aici functioneaza o bolnita infiintata in anul 1991, dar si un seminar monahal infiintat in anul 1995. In cadrul mănăstirii sunt și ateliere in cadrul cărora se confecționează veșminte preoțești.
De la manastirea Pasarea, la o distanta
de numai trei kilometri se afla schitul Ganeasa, pe malul lacului cu acelasi nume. Este prima data cand ajungem aici si linistea a fost cea care ne-a intampinat. Constructia acestui schit s-a
realizat pe terenul familiei Marin, piatra de temelie fiind pusa in anul 1995,
cu binecuvantarea Parintelui Patriarh Teoctist. Sfintirea locasului a avut loc
in anul 1999.
Din pacate, aici nu am reusit sa fac fotografii, pentru ca am avut telefonul descarcat.
Dupa vizitarea acestor două mănăstiri am pornit spre locuința părinților mei, pentru a aduna vișine și corcodușe verzi.
A fost o zi in care am "împletit" plimbarea și relaxarea cu rezolvarea unor treburi.
Surse: https://www.manastireapasarea.ro/
https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/schituri/schitul-ganeasa.
2 comentarii:
O oaza de liniste. In jurul meu - si ma refer afara, nu neaparat in casa - este atata agitatie si atata poluare si atata si atata.. incat atunci cand vad un mers spre firesc al vietii nu pot decat sa fiu bucuroasa.
Candva asa era si viata mea. Nu ieseam mult, dar mai ieseam, cu parintii.. Tot asa. In drum spre bunici mai vedeam un, alta.
Aici nu am fost si ma bucur ca ne-ai povestit - am aflat lucruri noi! Si am vizitat, virtual, locuri frumoase.
Pupici :D
Rux, la fel este și în zona noastră. O agitație pe care nu mi-o explic. De poluare nu mai spun. Sunt momente in care, in decurs de 5 minute se înfundă nasul de parcă nu as face nici un tratament.
Pe drum și mie îmi place să admir gospodăriile oamenilor și să îmi imaginez povestea celor ce stai acolo.
Mă bucur că ai mers împreună cu noi, chiar daca doar virtual. Te așteptăm și data viitoare, când sper sa fiu mai atentă și să am telefonul încărcat.
Te îmbrățișez cu drag 🤗❤️
Trimiteți un comentariu