FESTIVALUL TURCESC

FESTIVALUL TURCESC

In week-endul ce tocmai a trecut, la Ploiesti a fost organizat Festivalul Turcesc, un festival ce si-a propus sa ne aduca mai aproape cultura si bucataria turceasca.

Din pacate, programul foarte incarcat din week-end nu ne-a permis sa ne bucuram foarte mult de acest festival, intrucat am ajuns doar vineri dupa-amiaza, la inceput, si sambata seara, destul de tarziu.

Astfel, nu am reusit sa descoperim cultura turceasca, insa ne-am delectat cu bunatatile autentice preparate ad-hoc.

Am savurat un delicios "sac kebab de pui", bine condimentat si asezonat.

Dupa care a urmat cate un "suberek". Aici trebuie sa spun ca muuuuult mai delicios a fost suberekul servit la prietenii nostri de la Negru Voda si care a fost facut de o doamna turcoaica get-beget. Chiar si rece acela a fost un deliciu.

Dupa cele doua degustari cu carnita, am trecut la branzeturi si ne-am indreptat spre standul celor care serveau "gozleme". O bunatate, un deliciu.

Desi produsele turcesti sunt comercializate si la noi de diverse restaurante si fast-food-uri, diferenta de gust este semnificativa, produsele originale fiind mult mai gustoase.

Pe langa turcii get-beget care ne ofereau bunatatile lor, s-a „ratacit” si un stand cu minigogosele. Curiozitatea a fost mare, asa ca nu le-am scapat. Desi denumirea lor este „ymmmi”, pe mine una m-au dezamagit. 

ETU AUTOGILL OZN

SCURTA SI RELAXANTA PLIMBARE

Joi, fiind zi de sarbatoare, dupa orele de serviciu, impreuna cu sotul am pornit intr-o scurta calatorie pentru a servi masa de seara la ”ETU AUTOGRILL OZN”, o locatie relativ noua, amplasata in cadrul benzinariei ETU, situata pe DN1, in apropierea localitatii Cornu.

Nu este prima data cand suntem clienti la ”ETU AUTOGRILL OZN”. Inca de la inceput am fost atrasi de forma inedita a constructiei, amabilitatea personalului si, nu in ultimul rand, diversitatea si prospetimea preparatelor oferite. Si, daca mai iei in calcul si peisajul (in special in partea spre padure), atunci nu-ti mai trebuie nimic pentru a savura un Burger de vita OZN, o Pizza OZN sau orice alt preparat delicios.

Prin amabilitatea personalului am aflat ca sunt produse care se prepara in baza comenzii, insa sunt si produse care se pregatesc dimineata. Dar, ceea ce mi se pare interesant este faptul ca ceea ce se pregateste si nu se consuma nu se pastreaza pentru a doua zi ci…………..se daruieste.

Pentru aceasta intiativa chiar ii felicit!

LA MARE

Prietena mea… marea

Stiti vorba aceea: ”vrei, nu vrei, bea aghiazma Andrei”? Ei, cam asa a fost si cu noi la inceput de iulie, cand, fara nici un plan, am ajuns cateva zile la mare.

            Asa cum v-am mai spus, imi place marea extrem de mult, insa nu in perioada aglomerata, cand plaja este intesata cu turisti, cand din toate partile se aude doar muzica, in detrimentul ”muzicii” valurilor. Pe de alta parte, sunt prietena cu apa, insa nu si cu soarele (nu-mi place caldura puternica).

            Ei bine, anul acesta, totul a fost perfect: turisti putini, muzica aproape deloc, ceea ce a facut sa ma pot delecta cu susurul valurilor, iar vremea a fost numai buna de stat toata ziua pe sezlong. Apa putin cam rece, asa ca doar sotul meu s-a aventurat la balaceala.

            In toata aceasta perioada, exceptie a facut doar o zi, cand a plouat si a fost frig. Nu ne-am suparat pe o astfel de vreme, pentru ca ne-a dat posibilitatea de a ne plimba prin Constanta.

Prima oprire a fost pe faleza, in apropierea Cazinoului, o perla a litoralului romanesc, aflata intr-o paragina de te doare sufletul. Desi este intr-o stare jalnica, arhitectura extraordinara arata ce bijuterie a fost candva. Privindu-l, parca simti agitatia si veselia ce domneau in interior in perioada lui de glorie.

Un alt obiectiv turistic pe care ne-am propus sa-l revedem a fost Acvariul, insa timpul nefavorabil pentru plaja a facut ca multa lume sa-si doreasca acelasi lucru, motiv pentru care am renuntat si, in bataia vantului, am admirat marea in toata ”supararea” si agitatia ei.

            Dupa ce am considerat ca vantul ne-a batut destul, am pornit spre Piata Ovidiu ce se afla in centrul vechi al orasului, nu inainte de a face cateva fotografii parcului din apropierea falezei, precum si Farului Genovez, monument istoric care, de de cele mai multe ori, trece neobservat. Farul este cel mai vechi far din orasul Constanta si a fost construit de catre maiorul armean Artin Aslan, acesta functionand pana in anul 1913.

            Inainte de a ajunge in Piata Ovidiu, am facut o mica escala la Muzeul Marinei Romane insa, muzeul este inchis in zilele de luni si marti. Cu regret, am plecat mai departe.

            Odata ajunsi in piata, ne-am plimbat si am admirat arhitectura cladirilor vechi. Unele cladiri sunt refacute si este o placere sa le privesti, altele destul de paraginite, ceea ce ne-a dus cu gandul la vestitul proverb romanesc:”Omul sfinteste locul”.

            In mijlocul pietei poate fi admirata statuia poetului Ovidiu, realizata in anul 1887 de catre sculptorul italian Ettore Ferrie.

            In centrul pietei se afla si Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, pe care noi nu l-am vizitat. Insa, am vizitat Edificiul Roman cu mozaic, aflat in apropiere.

            De la Edificiu, am pornit sa vizitam Moscheea Carol I, aflat tot in piata Ovidiu.

.

       Plimbarea noastra nu se putea termina, fara a vizita si biserica ortodoxa de la Mitropolia Constanta. Am vizitat, ne-am inchinat, ne-am rugat si ne-am recules in Sfanta Biserica.

POIANA MARULUI BRASOV

UN ALT WEEK-END LA MUNTE

La inceputul lunii iunie, am participat la un curs pe teme de management. Cursul s-a desfasurat la Poiana Marului-Brasov, in cadrul unei vile situate la o distanta de 6 km de localitate – Vila Poiana Florilor.

Desi cei 6 km sunt destul de greu de parcurs (pentru noi o alta provocare), pe un drum forestier, cu multe pante si curbe, peisajul si linistea care ne-a inconjurat la sosire au facut sa uitam de drumul greu accesibil.

Cele trei zile cat a fost cursul, pot spune ca am fost departe de civilizatie, intr-un peisaj de basm, in care chiar si zilele ploioase au fost minunate. O placere sa te trezesti in triluri de pasarele, cantec de cocosi si latrat de caini venit din departare.

Pensiunea va las pe voi sa o descoperiti, cei care doriti sa va aventurati pana acolo.

La plecare am hotarat sa mergem pe Dragoslavele-Targoviste, un traseu pe care am fost cu ani in urma. Peisajele frumoase, drumul bun, vremea minunata au facut ca drumul sa fie placut si odihnitor.