S-a mai incheiat o luna a anului – luna august, utima luna de
vara, o alta luna a lui cuptor. In luna august ne-am bucurat pentru ca:
- In duminica Schimbarii
la Fata, dupa Sfanta Liturghie, am servic masa la restaurantul Laguna Verde din
Balotesti, dupa care am fost la Edenland Park Balotesti;
- am mers la tara si am
taiat puii crescuti pentru iarna;
- intr-una din duminici
am fost la masa la parintii mei;
- am reusit sa facem
sfestanie in Postul Adormirii Maicii Domnului;
- am reusit sa ne
spovedim si sa ne impartasim;
- sotul meu, fiind
nascut pe data de 15 august si-a serbat si ziua de nastere si cea onomastica. A
prins in buchetul vietii al 54-lea trandafir. Am petrecut alaturi de copii si
nepotel;
- am reusit sa
participam la Hram de Adormirea Maicii Domnului;
- ne-am bucurat cateva zile de prezenta lui Matei, pentru ca au venit sa
scape de calura;
- am pregatit, impreuna cu copiii de la Centrul
Parohial, ministrudele pentru hramul Sfantului Fanurie.
- la sfarsitul slujbei de hram de seara, copiii
au impartit pachetele pregatite de doamnele din Comitet, ministrudelele si cate
un pahar de apa;
- am participat laHramul Sfantulu Fanurie;
- la sfarsit de august am plecat in concediu la
mare (suntem inca la mare)
- pentru ca particip la Programul de
Recunostinta al Corinei
-Cum de ai
rabdare sa petreci de unul singur in locul asta uitat de toti?
Staretul a
raspuns:
-Eu nu sunt
niciodata singur. Am intotdeauna cu cine sa stau de vorba – cu Dumnezeu: cand
vreau sa imi vorbeasca El mie, citesc Sfanta Scriptura, iar cand vreau sa-I
vorbesc eu Lui, ma rog.
2. Un
batran, atunci cand ucenicul lui venea marturisindu-si pacatele, ii spunea
mereu:
-Ridica-te!
-Dar m-am
ridicat de atatea ori si am cazut iarasi!
-Iarasi
ridica-te!
-Pana cand
sa ma tot ridic?
-Pana cand o
sa te gaseasca moartea – cazut sau ridicat -, i-a raspuns batranul.
(Apa
vietii – 300 de istorioare cu talc duhovnicesc)
Traia candva un om
zgarcit, care a zidit in peretele beciului o mare suma de bani. Zi de zi venea
sa stea de straja la comoara, ca sa n-o fure cineva.
Odata, cineva a bagat
de seama purtarea lui ciudata, l-a urmarit si i-a furat banii.
Omul nostru a cazut
intr-o deznadejde infricosatoare: sedea zile intregi la intrarea in beci si
varsa lacrimi.
A trecut pe alaturi un
batran intelept. Afland ce s-a intamplat, acesta i-a dat amaratului o piatra si
i-a grait:
-Uite o piatra: pune-o
in perete si linisteste-te. Pentru tine va fi totuna cu comoara. De vreme ce
oricum nu iti cheltuiai banii, care-i, in fapt, deosebirea intre ei si aceasta
piatra?
(Apa vietii – 300 de istorioare cu talc
duhovnicesc)
In sfarsit a sosit si concediul mult asteptat. Ieri
dimineata, dupa ce am ne-am facut bagajul, am pornit la drum spre Eforie
Sud-vila Arome 22. Drumul a fost liber, cea care a creat putin disconfort a
fost caldura. Nu am oprit decat de doua ori, la benzinarii, pentru a lua apa si
cate o cafea fara cofeina. In momentul in care ne-am dat jos din masina, am
crezut ca intram intr-un cuptor incins. Totul dogorea in jur. Insa, aerul
conditionat de la masina si-a facut treaba, asa ca, insotiti de muzica lui
Andre Rieu am ajuns in jur de ora 14. Despre vila, asa cum v-am obisnuit voi
povesti la final de concediu. Ne-am cazat, ne-am tras putin sufletul, dupa care
am mers in curtea vilei si am servit pranzul: cate o portie de hanus prajit cu sos
salsa – delicios.
Nu puteam rata o dupa-amiaza la malul marii. Briza
marii, temperatura de doar 29 grade, existenta valurilor (nu foarte mari) si
linistea, ne-au tinut pe plaja pana la ora 20. Lumea putina si lipsa muzicii ce
se aude de obicei de la diverse terase, au facut ca singura muzica sa fie aceea
a valurilor. De acolo am pornit la o scurta plimbare prin oras, incercand sa
gasim o biserica ortodoxa pentru sarbatoarea de azi. Am obtinut cateva
informatii, insa de biserica nu am dat.
Ajunsi la vila, repejor dus si cina: eu fasole
batuta cu muraturi, iar sotul un delicios sufleu de varza cu branzeturi si
salata verde.
Dupa cina servita tot in curtea pensiunii, ne-am retras intr-un
balansoar din gradina si am vizionat un nou episod din “Flavours Romania” pe
Netflix. Am incercat sa vizionam filmul "Valul de căldură", însă nu a fost pe placul nostru.
DESPRE POCAINTA, RUGACIUNE SI MINUNILE LUI DUMNEZEU (II)
Un functionar s-a dus
odata la Sfantul Serafim de Sarov ca sa ceara sfat, dar cand a batut la usa
chiliei batranului, acesta i-a raspuns:
-Nu sunt acasa!
Mirat, functionarul n-a
mai avut curaj sa bata inca o data, si statea incurcat la usa.
In cele din urma,
batranul a deschis si s-a asezat in prag. Functionarul i-a zis furios:
-Parinte, este a cincea
oara cand vin la dumneavoastra, si nu m-ati primit nici macar o data!
Staretul a raspuns:
-Am facut si eu la fel
cum faceti cu cei care vin la dumneavoastra. Cand va roaga cineva sa-l primiti,
servitorii dumneavoastra raspuns:”Domnul nu este acasa!”
(Apa vietii – 300 de istorioare cu talc
duhovnicesc)
Week-endul acesta a fost un week-end dedicat
Sfantului Fanurie. Dimineata, au fost postarile de pe blog, iar serile, am
lucrat impreuna cu copiii de la Centrul Parohial. Vineri, desi foarte cald
afara, copiii au lucrat ca albinutele si, in doua ore, deja erau pregatite
pentru copt cele peste 200 buc rulouri cu branza. In timp ce ei le preparau, eu le
coceam. Dupa ce au terminat rulourile, asteptand sa fie toate coapte, s-au
delectat, in curte, cu un pepene rece si delicios.
Sambata seara, ne-am intalnit pentru a pune
prajiturelele in caserole si a le oferi celor care au participat la slujba. Vazand
cat de vrednicuti sunt micii patiseri, ne-au rugat sa daruim, pe langa
prajiturele, si pachetelele pregatite de doamnele din comitet, ca si un pahar
cu suc sau apa. Zis si facut: ne-am organizat repejor in echipe, asa cum suntem
obisnuiti, si totul a mers ca pe roate.
Duminica, dupa Sfanta Liturghie, copii au daruit
coliva, cate o prajiturica si un pahar de suc.
Bucuria lor a fost si mai mare, pentru faptul ca taticul unei fetite i-au fotografiat in timp ce lucrau.
DESPRE POCAINTA, RUGACIUNE SI MINUNILE LUI DUMNEZEU (I)
Un batran isi sapa
gradina ca sa puna rosii. A venit la el cineva si l-a intrebat:
-Ce faci aici?
-Pai, imi spovedesc si
eu gradina – a raspuns batranul.
-Dar ce, gradina are
nevoie de spovedanie? – a ramas cu gura cascata oaspetele.
-Sigur ca are. M-am
incredintat ca atunci cand spovedesc gradina, adica atunci cand curat pamantul
de pietre, de buruieni, de maracini si de celelalte lucruri de felul asta,
legumele pe care le rodeste sunt sanatoase, una mai frumoasa si mai gustoasa
decat alta! Iar daca las gradina nespovedita, vor creste in razoare niste rosii
prapadite, galbejite si zbarcite…
(Apa vietii – 300 de istorioare cu talc
duhovnicesc)
Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălțându-ne gândurile, noi, păcătoșii, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută dintru înălțimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viața ta Sfântă și prin chinurile tale mucenicești pentru Hristos, ți-ai dobândit sălășluire veșnică, și te milostivește de suferințele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc și Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu știință și cu neștiință, pururea, ca niște robi nevrednici săvârșim, și să nu se mânie pe noi până în sfârșit, pentru puținătatea dragostei noastre față de El și față de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire față de noi și să îndepărteze de la noi toată suferința și durerea, toate patimile și necazurile, toate amărăciunile și strâmtorările, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viața noastră de păcat de până acum, și privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni și noi bineplăcuți lui Dumnezeu. Așa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca urmând pilda credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni și binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; și trecând dintru această viață pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de împărăția cea nesfârșită a cerurilor și de partea celor drepți, ca împreună cu toți și înconjurați de cereștii îngeri, să aducem slavă, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!
Cinstit cu mare evlavie în toate țările ortodoxe, nu numai în Grecia, sfântul le dă ajutor în nevoi tuturor celor care i se roagă cu credință și împart săracilor acele turte cu ulei și zahăr pentru iertarea păcatelor mamei sale. De asemenea, multor credincioși sfântul li se arată chiar în persoană (este numit și sfântul “arătare") sau le arată calea de urmat.
Creștinii fac timp de nouă zile (mai puțin în ziua de duminică) turte/plăcinte pe care le împart săracilor cerând ajutorul Sfântului. Când le dau de pomană, spun în gând sau cu voce tare: "Să fie pentru mama Sfântului Fanurie." Unii creștini fac acest post nouă zile la rând, alții, miercurea, alții, luni, miercuri, vineri.
După ajutorul primit, se face o plăcintă mai mare de mulțumire și se împarte și aceasta nevoiașilor pentru mântuirea sufletului mamei sfântului Fanurie. În cele zece zile, se citește totodată și Acatistul Sfântului Fanurie.
Pentru clubul de carte
al lunii august, gazduit de Katia, am citit “Vaduva de safir”. Eroina cartii,
Louisa, este o persoana care are aproape tot ce isi doreste: este inconjurata
atat de dragostea tatalui, cat si a sotului. Singura ei suferinta este aceea ca
nu poate deveni mama.
Dupa moartea sotului
intr-un accident de masina, chiar in ziua aniversarii casatoriei, Louisa
realizeaza ca lucrurile nu stau chiar asa. Descopera faptul ca sotul are
datorii mari, ca de multi ani are o alta relatie cu o alta femeie, impreuna cu
care are un baietel.
Louisa, nu numai ca o cunoaste pe Zinnia, femeia pe care a iubit-o sotul ei, dar o si ingrijeste pe
perioada bolii, iar dupa moartea acesteia, accepta sa vada de fiul ei.
Fiecare lovitura
primita o face mai puternica, mai dornica de viata.
Este o carte care se
citeste usor, o carte pentru zilele de vacanta.
Sfântul Mucenic Fanurie a trăit în insula Rodos, fiind cel mai mare fiu dintr-o familie bogată, cu 13 copii. Când Sfântul Mucenic Fanurie avea 12 ani, tatăl lui a murit ucis de hoți, iar datornicii tatălui lui au venit peste mamă să îi ceară bani păcălind-o. Familia a sărăcit în scurt timp, iar femeia se străduia din greu să își crească copiii. Ziua plângea și se ruga, iar noaptea strângea bani din desfrânare. Într-una dintre seri, Sfântul Fanurie și-a urmărit mama pentru a vedea unde pleacă. A descoperit-o dansând într-un local de noapte printre oameni beți. Șocat, Sfântul Mucenic Fanurie și-a strigat mama, iar aceasta i-a recunoscut vocea și a leșinat.
De supărare și rușine, sfântul s-a refugiat într-o pustietate, unde Dumnezeu a rânduit să fie descoperit de pustnic bătrân cu viață sfântă. Bătrânul l-a strigat pe nume și l-a luat să locuiască cu el într-o peșteră din vârful unui munte. După multă lucrare duhovnicească ca să își poată ierta mama, pustnicul l-a botezat creștin pe Fanurie. După botez, sfântul a plecat să își viziteze frații și să își ceară iertare de la mamă. A aflat că aceasta din urmă murise, iar frații se răspândiseră prin lume. Nemaiavând nicio legătură cu lumea pe care o lăsase în urmă, s-a reîntors să trăiască în sihastrie, fără acoperiș deasupra capului, cu post aspru, împărtășanie deasă, rugăciune și milostenie. Animalele sălbatice îl iubeau, îl ascultau și îl protejau. Viața i se îmbunătățise într-atât încât, la chemarea celor bolnavi și sărmani dintr-o cetate apropiată, se ruga cu lacrimi pentru ei, vindecându-i și botezându-i.
După o vreme, invidia omenească a făcut ca Sfântul Mucenic Fanurie să fie acuzat că este un vrăjitor care complotează să îl dea jos de pe tron pe împărat. Influențat, împăratul a decis să i se taie capul. Îndurerați de această veste, oamenii au ținut post și au făcut rugăciune pentru el ca să nu își piardă binefăcătorul. Sfântul Mucenic Fanurie a plecat în alt loc, unde s-a repetat aceeași istorie. Într-una dintre cetăți, dregătorul locului avea o fată care a murise. La cererea tatălui ei, Sfântul Mucenic Fanurie s-a rugat îndelung și cu lacrimi pentru copilă, iar Hristos a înviat-o și a scos-o din iad. După această mare minune, împăratul și toată casa lui s-au botezat, spre supărarea vrăjitorilor locului. Deși tocmai se făcuse o mare minune pentru casa împăratului, vrăjitorii au reușit și l-au întors pe împărat împotriva Sfântului. Fanurie, omul lui Dumnezeu a fost supus la cazne pe care le-a răbdat rugându-se pentru păgânii care îl chinuiau.
În ultima sa rugăciune, Sfântul Mucenic Fanurie a cerut Domnului să împlinească cererile cele bune tuturor acelora care vor face o turtă cu ulei și cu zahăr sau o plăcintă și o vor da săracilor, pentru iertarea păcatelor mamei lui care a murit păcătoasă. Domnul a promis că îi va împlini dorința. Înainte de săvârșirea sfântului din această viață, mulți s-au botezat în Hristos, iar alții au luat cununa de martir.
După ce i-a fost tăiat capul, în loc să curgă sânge de la gâtul sfântului mucenic, a curs lapte, iar capul lui s-a rostogolit în jurul trupului spunând: "Așa cinstește Hristos pe cei ce cred în El!“
Pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie se face de către biserica ortodoxă la 27 august. Potrivit ultimei rugăciuni a mucenicului, mulți creștini fac în ziua prăznuirii lui nouă turte pe care le împart săracilor, iar, după ajutorul primit de la sfânt, fac o plăcintă mai mare, dăruită celor lipsiți, ca mulțumire adusă lui.
A venit odata intr-un
sat un batranel si a inceput sa umble din poarta in poarta, cerand milostenie. A
batut la o usa: gospodina, milostiva, i-a dat si haine calduroase, si vase, si
stergare, si de-ale gurii – tot ce i-a cerut mosul, femeia i-a dat cu draga
inima.
A batut la alta usa:
gospodina, lacoma, i-a dat numai o badma gaurita si i-a trantit repede usa in
nas.
Cum a plecat batranul,
cum a luat foc satul. Toate casele au ars, si oamenii au ramas lipiti
pamantului.atunci, batranul s-a intors si i-a dat fiecaruia tot ce primise de
la el: primei gospodine i-a dat inapoi toate bunurile, pe cand cea lacoma a
capatat numai basmaua cea gaurita ca o sita.
Nu asa ne va judeca si Dumnezeu
pe toti candva?
(Apa vietii – 300 de istorioare cu talc
duhovnicesc)
