Catehism Ortodox

DUMNEZEU – DUHUL SFANT

Articolul 8 din Simbolul Credintei este “Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci” si cuprinde invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant, a treia persoana a Prea Sfintei Treimi.

Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat, ca si Tatal si Fiul, pentru ca purcede din insasi fiinta Tatalui, are aceleasi insusiri si lucrari dumnezeiesti ca si tatal si Fiul si I se aduce aceeasi inchinare ca Tatalui si Fiului.

Duhul Sfant este Domn de viata facator, pentru ca impreuna cu Tatal si cu Fiul creeaza si stapanaeste toate si indeosebi pentru ca da oamenilor viata duhovniceasca, impartasindu-le prin Sfintele Taine harul dumnezeiesc castigat de Mantuitorul, ii curateste pe oamenide pacate si-I sfinteste, pregatindu-o astfel pentru viata vesnica. Si tot Duhul Sfant da, pentru viata bineplacuta lui Dumnezeu felurite daruri, cum ar fi: intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria sau barbatia, cunostinta, evlavia sau cucernicia, frica de Dumnezeu.

Duhul Sfant a vorbit prin prooroci. El este cel care a insuflat pe sfintii scriitori ai Sfintei Scripturi sa inteleaga cele dumnezeiesti descoperite, sa le scrie si sa le vesteasca fara greseala.

Duhul Sfant purcede din Tatal si numai din Tatal, asa cum ne-a descoperit insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, cand a zis “Duhul adevarului, care din Tatal purcede” (Ioan 15,26).

La fel invata si Sfanta Traditie, anume ca in Sfanta Treime este un singur izvor si pentru Fiul si pentru Duhul Sfant, Dumnezeu-Tatal.

Cine invata ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, acela s-a abatut de la credinta cea adevarata.

(sursa: Catehism ortodox – Dumnezeu – Duhul Sfant)

MENIU SAPTAMANAL

Meniu saptamana 25.10-31.10

Felul I (ciorba, supa)

-       Ciorba de moldoveneasca de vacuta

-       Ciorba de dovlecei – pentru zilele de post

Felul II (mancare)

-       Musaca;

-       Tocanita de mazare cu cartofi – pentru zilele de post

Pentru micul dejun si pachetelul de la scoala

-       Lapte cu cereale;

-       Unt cu gem;

-       Pateuri cu branza;

-       Iaurt;

-       Chiftelute de cartofi cu ciupreci

-       Suc de fructe si legume – in zilele de post

Desert

-       Chec cu smantana

-       Placinta cu mere – pentru zilele de post

-       Fructe

Cina

Pentru cina, pastrama de oaie la gratar, carnita de porc la cazan, mamaliguta cu branza, smantana si lapte covasit, iar in zilele de post in aceasta saptamana: cartofi prajiti cu usturoi, pizza.

SFANTUL DIMITRIE CEL NOU

SFANTUL DIMITRIE CEL NOU DE LA BUCURESTI

“Preacuviosul Praintele noustru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, numit si “Basarabov”, s-a nascut in timpul imparatilor romano-bulgari Petru si Ionita Asan, la cativa kilometri de orasul Rusciuc, intr-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea raului Lomul, din parinti ortodocsi si iubitori de Hristos.

Mai intai afost pastor de vite in satul natal. Apoi, iubind linistea si nevointa monahala, s-a facut calugar la o manastire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. Dupa o aspra nevointa pustinceasca intre doua pietre din malul raului Lomul, Cuviosul Dimitrie si-a dat sufletul lui Dumnezeu in acel loc si a ramas necunoscut de nimeni. Dupa multi ani, raul Lomul venind mare a risipit cele doua pietre in apa impreuna cu moastele intregi ale Sfantului Dimitrie cel Nou. Mai tarziu, descoperindu-se  sfintele lui moaste prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov.

Auzind de minunile ce se faceau aici, domnii Tarii Romanesti doreau sa-I aduca moastele la Targoviste, spre mangierea credinciosilor. Insa, Sfantul Dimitrie nevrand sa-si paraseasca satul, domnii munteni au zidit o biserica noua in Basarabov, unde i-au fost adapostite moastele mai mult de doua secole.

In timpul razboiului ruso-turc din Balcani, generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaste sa le duca in Rusia. Dar la staruinta unui bun crestin roman, Hagi Dimitrie, moastele Sfantului Dimitrie au fost daruite Tarii Romanesti si asezate cu mare cinste in Catedrala mitropolitana din Bucuresti, unde se afla si astazi.”

(sursa: Patericul Romanesc – Arhimandrit Ioanichie Balan)

La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfantului Dumitru. 

Catehism Ortodox

DUMNEZEU – FIUL (III)

Articolul 5 din Simbolul Credintei: “Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi”, cuprinde invatatura despre Invierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Domnul Iisus Hristos a biruit moartea, Dumnezeu fiind, si a Inviat a treia zi dupa ingroparea Sa, asa cum se proorocise in Scripturile sau Cartile Vechiului Testament. Insusi Mantuitorul a spus, inainte de patimi, ca va fi rastignit, dar ca va invia a treia zi.

Adevarul Invierii Domnului se cunoaste din marturiile celor care L-au vazut dupa Inviere: femeile mironosite, Sfintii Apostoli si ucenici, care au vorbit cu El, i-au pipait ranile, au mancat cu El si au umblat impreuna cu El pana la Inaltare.

In timpul sederii Sale cu trupul in mormant, mantuitorul Iisus Hristos s-a coborat cu sufletul in iad, ca Dumnezeu si biruitor al mortii, ca sa vesteasca si acolo biruinta asupra mortii si sa mantuiasca pe toti care au adormit asteptand venirea Sa.

Prin invierea Sa, Mantuitorul dovedeste mai intai ca este Dumnezeu adevarat, stapan al vietii si al mortii si adevaratul mantuitor al lumii; si al doilea, ca si noi vom invia in ziua cea de apoi, cum spune cuvantul Scripturii:”Hristos s-a sculat din morti, incepatura invierii mortilor facandu-se” (1 Corint 15,20).

Articolul 6 din Simbolul Credintei: “Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui” cuprinde invatatura despre inaltarea Domnului.

Sfanta noastra Biserica invata ca, la 40 de zile de la Invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, pentru ca sa intre si ca om in marirea dumnezeiasca vesnica, pentru ca Tatal sa trimita Sfintilor Apostoli pe Duhul Sfant, pentru ca sa mijloceasca neintrerupt pentru oameni la Dumnezeu-Tatal si sa deschida tuturor celor ce il urmeaza imparatia cerurilor.

Sederea lui Hristos de-a dreapta Tatalui inseamna ca El are aceeasi putere si marire ca si Tatal si Sfantul Duhsi, ca impreuna cu El, stapaneste toata lumea vazuta si nevazuta.

Inaltarea Domnului la Cer s-a facut cu trupul, caci cu Dumnezeirea este pretutindenea de fata, totdeauna in Cer si pe pamant. Trupul cu care s-a inaltat este acelasi cu care s-a zamislit si s-a nascut din preacurata Fecioara, cu care a petrecut pe pamant, cu care a patimit, a murit si a inviat. Numai ca, dupa inviere, trupul este proslavit si nestricacios.

Articolul 7 din Simbolul Credintei: “Si iarasi va sa vina cu marire sa judece vii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit” cuprinde invatatura crestina despre a doua venire a Domnului.

Sfanta Biserica invata ca, la sfarsitul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos va veni a doua oara pe pamant, in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din urma si obsteasca.

Inainte de aceasta Judecata vor invia toti mortii, iar cei care vor fi vii se vor schimba atunci ca si cum ar fi trecut prin moarte. Astfel, toate sufletele se vor uni iarasi cu trupurile pe care le-au avut in viata aceasta.

Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca Judecator.

La judecata se vor infatisa deodata toti oamenii, si toate semintiile pamantului si isi vor da seama de faptele, vorbele si gandurile lor. Cei buni vor fi asezati de o parte, iar cei rai de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele, cuvintele si gandurile fiecaruia. Atunci Dreptul judecator va rosti dreapta hotarare dumnezeiasca, dupa care cei buni vor intra definitiv in rai sau in fericirea deplina si vesnica, iar cei rai vor fi aruncati definitiv in iad sau in starea de vesnica nefericire, departe de Dumnezeu si impreuna cu diavolii.

Cand va fi sfarsitul lumii, venirea a doua a Domnului si Judecata de apoi, nimeni nu stie, nici ingerii din cer, ci numai Dumnezeu.

Afara de judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta judecata numita particulara, prin care trece sufletul fiecarui om dupa moarte. Dar, dupa judecata particulara si inainte de cea obsteasca, atat starea de fericire a sufletelor celor drepti cat si starea de nefericirea sufletelor celor pacatosi nu sunt depline si definitive. De aceea, va mai fi Judecata de apoi, obsteasca, pentru ca sa se desavarseasca toate.

Desavarsirea tuturor, de la Judecata de apoi, se va arata in aceea ca:

a)    Toata lumea va cunoaste desarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu;

b)    Domnul nostru Iisus Hristos se va preamari inaintea intregii lumi;

c)    Incepnad de atunci, va fi “un cer si un pamant nou”;

d)    Va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si cei buni si cei rai vor avea trupurile inviate din viata pamanteasca si asa, cu sufletul si cu trupul impreuna, vor merge uniti in viata vesnica, iar altii in osanda vesnica.

Cuvintele “a carui imparatie nu va avea sfarsit” inseamna ca stapanirea si marirea ljui Iisus Hristos nu vor inceta niciodata, ci sunt pentru vesnicie.

Catehism Ortodox

DUMNEZEU – FIUL (II)

Articolul 4 din Simbolul Credintei este: „si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat , a patimit si s-a ingropat”. Acesta cuprinde invatatura despre patimile Domnului pentru mantuirea noastra.

Invatatura Sfintei noastre Biserici despre patimile si moartea Domnului este ACEASTA:

a)    Domnul a patimit si a murit de buna voie pentru noi, ca sa ne mantuiasca. El, fiind si Dumnezeu, putea sa scape de patimi si de moarte, dar le-a primit din iubire fata de oameni. El nu trebuia sa moara, pentru ca este fara de pacat; iar daca a primit sa moara, a murit din iubire fata de altii, adica pentru noi oamenii.

b)    Domnul a patimit si a murit cu trupul, adica cu firea Sa omeneasca, pentru ca firea dumnezeiasca nu poate patimi, nici muri. Dar El este cel care patimeste si moarte in trup, nu altul; si firea dumnezeiasca nu se desparte de cea omeneasca nici in timpul patimilor si mortii.

c)    Domnul prin patima si moartea Sa ne-a rascumparat pe toti din pacat, adica a castigat mantuirea pentru toti oamenii de totdeauna, si ne-a impacat cu Dumnezeu; dar daca nu toti oamenii se mantuiesc este pentru ca nu toti indeplinesc conditiile mantuirii.

Domnul nostru Iisus Hristos a castigat mantuirea oamenilor astfel: din iubire fata de oameni a luat asupra Sa pacatul si osanda lor, fara ca El sa se faca pacatos. Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu s-a facut om adevarat, pentru ca in trup sa zdrobeasca, in locul oamenilor, pacatul si moartea, prin patimile Sale, prin moarte si inviere. In nesfarsita Sa bunatate si iubire de oameni, Dumnezeu – Tatal primeste patimile si Jertfa de pe cruce a Fiului Sau intrupat, ca si cum ar fi ale oamenilor, primindu-i pe acestia ca fii ai Sai, prin Iisus Hristos.

Dupa cum prin pacatul lui Adam suntem, ca urmasi ai lui, in pacat si in osanda, tot asa prin patimile si moartea Domnului ne mantuim de pacat, de osanda si de moarte, cand ne facem partasi ai jertfei de pe cruce, daca ne facem urmasi ai lui Hristos. Iar urmasi ai lui Hristos ne facem daca suntem botezati in Biserica Lui, care este trupul lui tainic; daca suntem madulare vii ale acestei Biserici si ramanem prin ea uniti cu Hristos; daca primim cu vrednicie harul rascumpararii in Sfintele Taine, pastrand in toata viata credinta vie si urmand intru totul invatatura Bisericii lui Hristos.

Cinstim sfanta cruce pentru ca ea este semnul iubirii celei mari pe care Dumnezeu ne-a aratat-o noua, pacatosilor. Caci din iubire fata de noi Domnul a luat asupra Sa pacatele noastre si le-a nimict pe altarul crucii.

Crucea ne aduce aminte de rautatea cu care noi ne-am purtat fata de Dumnezeu si ne indeamna la smerenie; dar totodata ea ne aminteste de  iubirea si Jertfa pentru noi a Fiului lui Dumnezeu intrupat, ceea ce ne indeamna la cinstirea ei. Pentru credinciosi crucea este semnul biruintei asupra raului, a luminii asupra intunericului, a vietii asupra mortii. Despre cei ce s-au abatut de la credinta in sfanta cruce, Apostolul Pavel spune ca „sfarsitul acestora este pieirea” (Filipeni 3,19).

(extras din Catehism Ortodox-Dumnezeu-Fiul).

Ceaiul de ceapa

Ceaiul de ceapa

Virusul de gripa care tot circula prin oras, bineinteles ca nu m-a ocolit nici pe mine in acest week-end, asa ca, in prima faza m-am distrat cu nas infundat, dureri de muschi si oase si usturime din gat. Stiind ca luni trebuie sa ajung la serviciu unde ma astepta o zi extrem de grea, am lansat artileria grea: la greu, ceaiuri indulcite cu sirop de muguri de brad, la fel si amestecul de lamaie si miere in proportii egale si luat foarte des; odihna si relaxare totala (aproape am terminat volumul II din Viata Reginei Maria).

Dupa aceasta faza, care a trecut pana Duminica, a urmat faza a doua: tuse seaca pana la lacrimi pe care am dus-o toata ziua. Noaptea insa, a devenit destul de sacaitoare (cum atipeam, cum incepeam sa tusesc), asa ca mi-am adus aminte de reteta „Ceaiului de ceapa” pe care surioara mea draga mi-a spus-o de mult timp si pe care la randul meu am transmis-o multor colegi si prieteni.

Asa ca, in miez de noapte, am luat doua cepe de marimea unor nuci, le-am spalat foarte bine asa cum erau ele, cu foi si mustati si le-am pus in 500 ml apa. Le-am pus la foc si, cand a inceput sa clocoteasca, l-am dat la minim, am pus un capacel pe ibiric si am lasat la fiert 15 minute. Dupa ce a fiert, l-am racit putin, am pus miere si am baut. Imediat tusea s-a potolit, iar eu am putut dormi.

Deci, recomand (nu ca pana acum nu as fi facut-o) cu multa caldura ceaiul de ceapa.

Catehism Ortodox

DUMNEZEU – FIUL (I)

„Articolul 2 din Simbolul Credintei este”Si intru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii: lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, cel de-o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut”. Invatatura cuprinsa in acest articol se refera la a doua persoana a Prea Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Iisus inseamna Mantuitor sau rascumparator.Cu acest nume a fost inainte vestit Mantuitorul, la Bunavestire, de catre Arhanghelul Gavriil (Matei 1,21).

Hristos inseamna Uns. Unsii erau in vremurile vechi proorocii,arhiereii si imparatii. Hristos este Unsul cu adevarat, caci este prooroc,arhiereu si imparat.

Iisus Hristos esteprooroc pentru ca ne-a aduis Descoperirea dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire; El este arhiereu pentru ca s-a jertif pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe sfantul altar pentru iertarea pacatelor si fintirea oamenilor; este imparat pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa duhovniceasca, Sfanta Biserica, avand „toata puterea, in cer si pe pamant”. (Matei 28,18).

Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi Fiinta, aceeasi dumnezeire, cu aceleasi insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din care s-a nascut, asa cum o lumina este la fel cu lumina din care s-a aprins.

Articolul 3 din Simbolul Credintei este: „Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire s-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om”

Acest articol cuprinde invatatura despre intruparea Domnului.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria, din care El si-a luat trup omenesc adevarat,s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de Duhul Sfant. Dar facandu-se om, Fiul lui Dumnezeu n-a incetat de a fi Dumnezeu adevarat si om adevarat, cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea noua, afara de pacat. Astfel, ca Iisus Hristos are doua firi sau naturi: dumnezeiasca si omeneasca, si doua vointe si lucrari ale celor doua firi, care nu se amesteca una cu alta, nu se impart una deo parte si una de alta parte, caci unul este Hristos, si nu se despart una de alta in persoana Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om, si El ramane Dumnezeu-Om pentru vesnicie.

Sfanta Fecioara Maria a fost invrednicita de Dumnezeu sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Pentru ca ea a nascut pe Fiul lui Dumnezeu in chip minunat, fara sa cunoasca barbat, fiind fecioara si inainte de nastere, si in timpul nasterii si dupa nastere, pentru totdeauna, o numim Fecioara Preacurata si pururea fecioara: iar pentru ca Cel ce s-a nascut din ea nu este numai om, ci si Dumnezeu, o numim Nascatoare de Dumnezeu sau Maica Domnului si o cinstim mai presus de toti sfintii si ingerii, ea fiind prin Fiul sau si numai pirn El „mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii”, asa cum cantam la Biserica.

(extras din Catehism Ortodox-Dumnezeu-Fiul).

STELUTE CROSETATE

O seara de miercuri frumoasa

Dragii mei, aseara a fost o seara minunata, o seara in care am reusit sa ma odihnesc dupa ceva vreme.

Dupa o zi destul de grea la serviciu, am ajuns acasica, mi-am trezit baiatul si am pregatit repede cina: piure de cartofi cu ostropel (de post bineinteles) si muraturi.

Am mancat toti trei, dupa care fiecare si-a vazut de treburile lui.

Eu m-am apucat sa fac steluta crosetata explicata foarte detaliata de o doamna de pe forumul „Hobby handmade”.

Cu chiu si vai, facand si desfacand, am reusit sa fac steluta. Mai intai, am facut dintr-un fir mai gros, pentru a vedea ochiurile mai bine si, cand sa ajung la sfarsit, am ajuns la concluzia ca nu am margelute pentru acel fir. Prin urmare nu am mai terminat-o.

Asa ca am luat un nou fir, mult mai subtire si, incet si muncitoreste am luat-o de la capat. La final, am obtinut o steluta verde de care sunt tare mandra.

Foarte bucuroasa de realizarea mea, am strans lucrul si am zis, ca inainte de a da stingerea, sa butonez putintel telecomanda. Asa am ajuns pe Film Cafe, unde tocmai incepuse in film: Rosemunde Pilcer: Anotimpurile.

Ce pot sa va spun este ca a fost un film minunat, cu subiect placut, care a reusit sa ne relaxeze si pe mine si pe sotul meu si care a completat de minune seara de ieri.

Abia astept seara de miercuri saptamana viitoare cand urmeaza partea a doua.

MENIU SAPTAMANAL

Meniu saptamana 18.10-24.10

 Felul I (ciorba, supa)

 -       Ciorba de taraneasca de legume

-       Ciorba de fasole boabe– pentru zilele de post

 Felul II (mancare)

 -       Ardei umpluti;

-       Varza calita – pentru zilele de post

 Pentru micul dejun si pachetelul de la scoala

-       Lapte cu cereale;

-       Pasta de branza cu verdeturi;

-       Omleta;

-       Iaurt;

-       Hamburgeri de post

-       Ceai – in zilele de post

Desert

-       Placinta cu branza

-       Cozonac cu sirop de frumcte – pentru zilele de post

-       Fructe

Cina

Pentru cina, salata verde cu piept de pui la gratar; peste la cuptor cu legume, iar in zilele de post in aceasta saptamana: cartofi cu lamaie la cuptor; leguime la cuptor

DUMNEZEU-TATAL

DUMNEZEU-TATAL (II)

“Omul este cea mai de seama faptura de pe pamant, caci nnumai omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si numai pe om l-a binecuvantat Dumnezeu sa creasca, sa se inmulteasca, sa umple pamantul si sa-l stapaneasca (Facere 1, 26-28).

Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflare dumnezeiasca, odata cu trupul. De aceea, la moarte, trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta (Eclesiastul 12,7).

Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile sufletesti, mintea sau cugetarea, simtirea si voia libera, ca si constiinta morala,. Acel Judecator drept pe care il purtam fiecare dintre noi, toate purtandu-ne catre Dumnezeu; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea in virtute si sfintenie a acestor puteri sufletesti ale omului, pana la apropierea de Dumnezeu.

Pe cei dintai oameni-Adam si Eva-i-a asezat Dumnezeu in raiul pamantesc, adica intr-o mare si frumoasa gradinain care ei munceau cu placere, povatuiti de Dumnezeu. Acolo, ei duceau o viata fericita, in iubire fata de Parintele ceresc si impartasindu-se de harul Lui. Mintea primilor oameni era luminata si fara greseli, inima sau simtirea era curata si fara pofte rele, vointa era dreapta si inclinata numai spre bine, trupul era sanatos si fara nici o suferinta.

Pentru ca sa intareasca, prin lucrare, puterile sufletesti ale intailor oameni si sa le incerce ascultarea, Dumnezeu si-a arata vointa Sa catre ei, dandu-le porunca limpede, anume sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Caci daca vor manca din acel pom, vor cadea in moarte (Facere 2, 16-17). Astfel, Dumnezeu da porunca aceasta nu pentru a-l slabi si cobori pe om, ci pentru a-l intari si inalta. Dumnezeu da aceasta porunca pentru ca omul sa-si poata arata, prin fapte, dragostea fata de Facatorul sau si sa se statorniceasca in bine.

Fericirea celor dintai in rai a tinut atata timp cat a tinut si nevinovatia lor, adica atata cat au stat in ascultare si dragoste deplina fata de Dumnezeu, pazind porunca Lui.

Primii oameni au cazut in pacat asa: diavolul pizmuia pe oamenii din rai, pentru fericirea lor, si voia cu orice pret sa-I faca s-o piarda. De aceea, prin viclenie, el se apropie de ei si, inselandu-I, ii face sa creada ca daca vor manca din pomul oprit se vor face intocmai ca Dumnezeu. Astfel, trufindu-se si ei, s-au lasat amagiti si, calcand voia lui Dumnezeu, au cazut in pacat. Asa s-a ivit raul in lumea oamenilor, dupa ce, mai intai, se ivise in lumea ingerilor.

Pacatul este neascultare si nerecunostinta, dar, mai ales, mandrie, adica dorinta de a fi ca Dumnezeu, dar fara ajutorul lui Dumnezeu si chiar impotriva Lui.

Pacatul si urmarile lui au trecut de la Adam si Eva la otit urmasii lor firesti, caci toti se nasc cu pacat. Acest pacat cu care ne nastem toti se numeste pacat stramosesc , pentru ca a fost savarsit de stramosii neamului omenesc.

Dumnezeu n-a parasit pe oameni nici dupa caderea lor. Caci Dumnezeu a facut lumea din bunatate si, fiind Atotbun, n-a lasat prada pierzarii pe om, care este faptura Lui cea mai aleasa. Chiar la scoaterea stramosilor nostri din raiDumnezeu a fagaduit un Mantuitor (Facere 3.15), care sa zdrobeasca puterea raului si sa impace pe oameni cu Dumnezeu.

De la caderea omului pana la venirea Mantuitorului a lasat Dumnezeu sa treaca multa vreme, multe mii de ani, timp in care oamenii sa cunoasca amaraciunea pacatului si starea rea in care au ajuns si sa se convinga ca nu se pot mantui numai cu puterile lor proprii, ci cu ajutor de Sus. Dar si in aceasta vreme Dumnezeu S-a ingrijit de oameni, i-a calauzit si i-a pregatit pentru primirea Mantuitorului, plin de indrumari si pedepse, prin Lege si prin prooroci, ca sa-L poata recunoaste atunci cand va veni.

(extras din Catehism Ortodox-Dumnezeu Tatal).

SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA

SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA

“Precuvioasa maica noastra Parascheva s-a nascut in satul Epivat din Tracia rasariteana la inceputul secolului al XI-lea, din parinti binecredinciosi si de neam bun.

Cei doi copii, Eftimie si Parascheva, au primit in familie o crestere aleasca si educatie religioasa.

Fericita Parascheva, iubind mai mult decat orice pe Hristos, la varsta de aproapte 15 ani, a intrat intr-o manastire de fecioare din orasul Ieraclia Pontului. Dupa cinci ani se inchina la Mormantul Domnului si se nevoieste mai multi ani intr-o manastire mica de calugarite pustince de pe Valea Iordanului.

La varsta de 25 de ani, luand porunca de la ingerul Domnului, s-a reintors in patrie si s-a nevoit inca doi ani langa biserica satului natal, Epivat. Pe la jumatatea secolului XI, anul 1050, la varsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost inmormantata aproape de malul marii. Mai tarziu, in urma unor minuni la mormantul ei, moastele Cuvioasei Parascheva au fost aflate intregi in pamant si s-au pus in biserica Sfintilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire si inchinare, unde au stat aproape 175 de ani.

In anul 1223, tarul romano-bulgar Ioan Asan al II-lea a stramutat moastele Sfintei Parascheva la Tarnovo, capitala Bulgariei, fiinde depuse in catedrala cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Mai tarziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie “Viata Cuvioasei Parascheva” si o trece in sinaxarul Bisericii cu zi de praznuire la 14 octombrie.

Moastele Sfintei Parascheva au stat la Tarnovo 160 de ani. In anul 1393, cazand Bulgaria sub ocupatia turcilor, sfintele ei moaste au fost daruite pentru putin timp lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti. Dupa trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le stramuta la Belgrad, unde raman 125 de ani.

In anul 1521, turcii ocupa si Serbia si iau din nou ostatice moastele Sfintei Parascheva, pe care le duc in palatul sultanului din Constantinopol. Apoi, sfintele ei moaste sunt rascumparate de la turci de catre Patriarhia Ecumenica cu 12.000 de ducati de aur si raman in Catedrala Patriarhala din Fanar timp de 120 de ani. In anul 1641, insa, ajungand Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomana cu sume mari de bani, ce reprezentau birul annual impus asupra Bisericii, ppatriarhul Partenie a daruit moastele Cuvioasei Parascheva, drept recunostinta, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol si Ierusalim pe mai multi ani.

In anul 1641, la 13 iunie, moastele Preacuivoasei maicii noastre Parascheva au ajuns in Iasi si au fost asezate cu multa cinste in frumoasa biserica atunci zidita, a Manastirii Sfintilor Trei Ierarhi. Aici au stat pana la 26 decembrie 1888, cand au fost scapate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate in noua Catedrala mitropolitana din Iasi unde se afla si astazi.

(sursa: Patericul Romanesc – Arhimandrit Ioanichie Balan)

MENIU SAPTAMANAL

Meniu saptamana 11.10-17.10

Felul I (ciorba, supa)

-       Ciorba de perisoare

-       Ciorba de cartofi – pentru zilele de post

 Felul II (mancare)

 -       Papricas de pui;

-       Mancarica fasole verde – pentru zilele de post

Pentru micul dejun si pachetelul de la scoala

 -       Lapte cu cereale;

-       Mezeluri de la Sergiana

-       Pachetele cu legume pentru zilele de post

-       Ceai – in zilele de post

Desert

-       Prajitura cu crema de vanilie si foi cu miere

-       Prajitura cu crema de vanilie si foi cu cacao – pentru zilele de post

-       Fructe

Cina

Pentru cina, pastrama la gratar cu salata; branza zu smantana si mamaliga, iar in zilele de post, improvizez repede cate ceva.