Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului preot marturisitor Ilie Lacatusu, ale Sfintei Mironosite si intocmai cu Apostolii Maria Magdalena si ale Sfintei Cuvioase Mucenite Marcela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre pocăintă.

Până ce esti viu, pocăieste-te, chiar de ai gresi si în ziua cea mai de pe urmă, pe care zaci, trăgându-ti sufletul si vrând să iesi din viata aceasta, pocăieste-te, că nu te va lăsa pe tine iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Si să nu-mi zici mie: „Cum, sau în ce chip? Că sunt plin si cuprins de stricăciune si de răni si, în ziua cea mai de pe urmă a vietii mele, putea-voi oare să mă mărturisesc?” Poti foarte bine. Roagă-te si, din casa ta, să rânduiesti să se facă milostenie, la săraci. Tu acolo te duci, iar casa ta rămâne aici. Si să nu-mi zici mie: „Cum mă voi mântui?” Sau: „Cum mă voi curăti?” Când Dumnezeu lucrează, nu pune tu hotare. Că-ti zice: „Dacă tu n-ai ajuns să te îngrijesti de sufletul tău, fiind în viată, apoi, măcar la sfârsitul vietii tale, să poruncesti la ai tăi, să dea la săraci, si ajutători să ti se facă tie ai tăi, prin milostenii si jertfe. Si să scrii în asezământul tău, ca, împreună cu fiii tăi si cu neamurile tale, să fie părtasi la mostenirea ta, si Stăpânul ceresc. Cel ce a zis: „Pe săraci să hrănesti si Eu, pentru ei, voi fi chezas si nu te voi lipsi de împărătia Cerurilor.” Deci, să nu socotească nimeni, ca o minciună, milostenia făcută după moarte, pentru că este bună, bine plăcută si primită la Dumnezeu. Căruia I se cuvine slavă în veci! Amin.

 

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara, saptamana trecuta a fost o saptamana cu o vreme placuta, dar si cu furtuni puternice. In urma unei astfel de furtuni, atat la parinti, cat si la socri (care stau in localitati diferite) a fost intrerupt curentul mai mult de 24 de ore. Dam Slava lui Dumnezeu ca nu a fost mai rău.

Ma gandesc: la parintii si socrii mei. Saptamana trecuta, pentru ca am avut treaba, am petrecut cate o zi la fiecare. Dupa orele de serviciu am mers la ei. Doamne, cata bucurie era in sufletul lor. Socrul meu era pus pe glume, foarte simpatic (acesta este modul lui de a se bucura), socrela nu stia ce sa ne pregateasca de mancare pentru seara. I-am spus sa faca mamaliga si facem noi ficatei de pui la gratar si avem si branzica de burduf. Cat timp am spalat peretii, socrela a stat pe langa noi, sa ne spuna sa mai luam o pauza, sa mai stam putin, sa nu obosim.

La parintii mei, când am ajuns in următoarea zi, mama, draga de ea ne astepta cu masa pregatita. Fiind vineri ne-a facut cartofi prajiti cu salata de varza si castraveti, stiind ca este mancarea preferata a sotului. Mama era foarte agitata ca nu se repara mai repede pana de curent, să putem să rezolvăm problemele pentru care am mers la ei. Pe de altă parte, se gandea ca vom pleca prea repede. S-a linistit cand i-am spus ca vom sta pana seara să așteptăm rezolvarea problemei. Amandoi, mama si tata, s-au asezat cu noi la masa si am stat la povesti ca-n vremurile de demult. Curentul nu a venit în timp util, așa că săptămâna aceasta vom merge din nou.

Toti patru sunt ca niste copii care doresc sa se bucure cat mai mult de prezenta noastra. Ma doare sufletul ca nu putem fi mai mult alaturi de ei, deși sunt aproape de noi. Mă gândesc ce greu trebuie sa le fie celor care sunt și mai departe de părinții lor.

 Sunt recunoscatoare:

-pentru faptul ca sambata am reusit sa fac parastasul pentru bunicii sotului meu: bunicul din partea mamei si din partea tatalui;

-pentru ca, in sfarsit, am reusit sa spalam peretii la viitoarea camara. Ne miscam ca melcul, avem doar doua viteze: incet si stam🤣. Dar terminam noi într-un final.

-pentru ca imi place bluzita pe care am inceput sa o crosetez;

 Bucatarie: in aceasta saptamana am reusit sa gatesc mai mult, atat cu gluten, cat si fara. De mult timp nu am mai facut asa un maraton: supa de pui cu taitei fara gluten, supa crema de hribi, salata orientala cu peste afumat, prajitura cu fructe pentru pachete si tarta cu lamaie fara gluten.

 Mesteresc: - crosetez cu drag si spor la bluzita mea.

 Citesc – Tot “Ce-as fi eu fara tine” de Guillaume Musso.

Urmaresc – am terminat de vizionat serialul coreean “Dragostea de alaturi”. 

 

Cuvant al Sfantului Atanasie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Rafael si partenie de la Agapia Veche, ale Sfintilor Cuviosi Simeon si Ioan Pustnicul si ale Sfantului Proroc Iezechiel, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, că multi drepti mor, cu moarte rea si multi păcătosi, cu moarte bună.

Era un sihastru călugăr, cu semne si cu minuni strălucit si avea împreună cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întâmplat că a mers ucenicul lui în cetate, unde era un stăpânitor rău, netemându-se de Dumnezeu. Pe acesta, ucenicul staretului l-a văzut mort si mult popor mergând după el, cu lumânări si cu tămâieri si cu cinste mare petrecându-l la groapă. Iar, după ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povătuitorul său, pe cinstitul staret, mâncat de o fiară. Si a început a se tângui mult si a plânge după staret, zicând către Dumnezeu: „Doamne, cum se face, că a murit acel stăpânitor rău, cu atâta slavă, iar acest sfânt duhovnic, părintele meu staret a luat o astfel de moarte, fiind mâncat de fiară?” Deci, asa plângând el si vorbind întru sine s-a aflat lângă el îngerul Domnului, si i-a zis: „De ce te tânguiesti si plângi după staretul tău? Pentru că acel stăpânitor rău avea si el o faptă bună, si, pentru acea faptă bună, cu cinstită îngropare, si-a luat plata sa, pe pământ. Iar, dincolo, se duce ca un osândit. Iar, povătuitorul si învătătorul tău, cinstitul staret, întru toate a plăcut lui Dumnezeu si era cu toate bunătătile împodobit, însă, avea si el, ca un om, putină prihană; si, prin acea amară moarte, i sa iertat lui greseala sa si s-a dus din viata aceasta, cu totul curat întru bucuria Domnului său.”

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului si Slavitului Proroc Ilie Tesviteanul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre femeile cele rele.

Nu este nimeni pe pământ asemănător cu femeia cea rea de gură si nici o fiară nu este întocmai ca femeia cea înselătoare. Cine este mai rău, între cele cu patru picioare, decât leul? Sau ce este mai cumplit decât sarpele, dintre târâtoare. Si, totusi, nimic nu sunt toate acestea, fată de femeia cea rea de gură. Si, mărturiseste, despre cuvintele mele, chiar înteleptul Solomon, zicând: „Mai bine este a vietui cu leul împreună, sau cu sarpele în pustiu, decât a trăi cu femeia rea de gură si certăreată.” Să nu socotesti că Solomon a zis acestea fără de minte, pentru că, si din fapte, vei, pricepe acestea. De Daniil, în groapă leii s-au rusinat, iar, pe dreptul Nabot, Isabela l-a ucis. Chitul pe Ioan în pântece l-a păzit, iar Dalila, pe bărbatul său Samson, vânzându-l, l-a dat celor de alt neam. Balaurii si viperele se temeau de Ioan Botezătorul în pustie, iar Irodiada, la ospăt, i-a tăiat capul. Corbii, pe Ilie, în pustie si în munte, îl hrăneau, iar Isabela, după darul cel de ploaie, pe Ilie la moarte hotărîse să-l dea. Si ce zicea ea? „Asa să-mi facă mie Dumnezeu si acestea să-mi dea mie, dacă mâine, în acelasi ceas, nu voi pune sufletul lui cu sufletul celor ucisi.” Si, temându-se, Ilie a fugit, în pustie. Vai mie, Proorocul se temea de o femeie. Cel ce ploaia a toată lumea o purta pe limba sa si foc din cer a pogorât si morti a înviat. O, cât de rea este arma cea ascutită a diavolului! Pentru femeie, Adam a fost izgonit din Rai. Pentru femeie, David cel blând s-a înselat si l-a ucis pe Urie. Prin femei, diavolul l-a surpat pe înteleptul Solomon, aducându-l la călcare de Lege. Femeia cea fără de rusine nu se sfieste de nimeni; nici pe preot nu cinsteste, nici de levit nu se rusinează, nici de prooroc nu se teme. O, ce răutate. Femeia cea rea este mai rea decât toate răutătile. Dacă este săracă, pe toti îi osândeste. Sau, de are bogătie, pe toti îi ocărăste. Îndoită este răutatea si grea este viata, neîmblânzită este fiara. Eu am văzut vipere neîmblânzite, îmblânzindu-se, si lei si ursi si rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea, niciodată nu se îmblânzeste. Mai bine este a bate fierul, decât a învăta pe femeia rea. Deci, să stiti aceasta, că, cel ce are femeie rea, si-a luat plată pentru păcatele sale, pentru că femeia rea niciodată nu se smereste. Fiind pedepsită, se îndrăceste, lăudată, se înaltă, si nu stie să păzească obiceiurile dragostei. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în veeii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Macrina, sora Sfantului Vasile cel Mare si ale Sfantului Cuvios Die, si pentru aflarea moastelor Sfantului Cuvios Serafim de Sarov, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie, care este bună si după moarte.

Cu putintă este a plăcea lui Dumnezeu prin milostenie, încă si la suflarea cea mai de pe urmnă, dar nu asa cum este în viată. Dar se poate oare? Cu adevărat se poate. Cum, si în ce fel? Dacă si atunci, la moarte, împreună cu toti mostenitorii tăi, vei scrie, în testament si pe Hristos si-I vei da si Lui, parte din averea ta. De nu L-ai hrănit pe El când trăiai, măcar acum când pleci din viată să faci aceasta. Si când, iată, nu mai esti stăpân pe averea ta, dă-i Lui partea ta, măcar atunci. Dezleagă-ti vătămarea neomeniei. Căci ce fel de milă vei dobândi tu, care, când trăiai, nu L-ai hrănit? Si vrând, iată, să te duci la El, oare, nu voiesti, nici cu putine lucruri măcar, să-L dăruiesti pe El? Voiesti să te faci vrăjmas al Lui si pizmas, pentru că nu-i dai Lui nici pe acelea pe care El ti le-a dat si de care tu, acum, nu mai ai trebuintă? Că multi oameni au murit năpraznic, iar tie ti-a dăruit Dumnezeu zile, ca să-ti rânduiesti averea ta si, ale casei tale, toate, să le îndreptezi. Ce răspuns vei lua de vreme ce, nici măcar prin acest dar, primit de la El, si nici silit de moarte, nu voiesti să fii iubitor de oameni? Dacă n-ai făcut, în viata ta, vreun folos sufletului tău, măcar acum, la moarte, să-ti faci tie vreun bine, iar dacă, nici acuma, nu-ti vei face, apoi, cine va putea să-ti ajute tie, când vei fi judecat? Când erai în viată, ca un nemuritor te tineai de averea ta; deci, măcar acum, să te lepezi de năravul cel rău, că, iată, mori. Încă mai vreau să-ti spun, desi greu îti este a auzi si te cutremuri, însă, este nevoie să-ti spun că, adică între slugile tale să numeri pe Stăpânul. Când, acum, vei ierta pe slugile tale, iartă si pe Hristos; si din foamete si din nevoi, din temnită si din toată golătatea, slobozeste-L. Oare, nu te înspăimântezi, auzind, aici, cele ce s-au zis? Iar când le vei duce acolo, mult mai amare, decât acestea, vei auzi si osânda cea nesuferită vei lua. Ce vei zice si la cine vei scăpa si pe cine vei chema în ajutorul tău? Oare, pe Avraam? El nu te va asculta. Pe mosul tău, sau pe tatăl tău? Nici acestia nu vor putea să te izbăvească pe tine, chiar sfinti de ar fi. Chiar dacă, până acum, ai fost crud si nemilos, măcar acum, fie-ti milă de ceata celor ce cer si te roagă pe tine; si vei câstiga milă de la Dumnezeu. Iar, dacă nici de aceia nu ti-e jale, măcar pentru bunătătile cele făgăduite tie, să dai milostenie. Ce milă vei lua, dacă, după atâtea sfătuiri, treci cu vederea pe cel ce are trebuintă? Cu adevărat, îti zic tie, miluieste, ca si tu să fii miluit de Dumnezeu, a Căruia este slava în veci! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului Emilian de la Durostorum si ale Sfantului Cuvios Pamvo, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură despre pocăintă.

Să nu te deznădăjduiesti omule, nici să nu te depărtezi de rugăciuni, ci să mergi la biserică. Păcătos fiind, roagă-te cu suspine, lui Dumnezeu si-ti va da tie iubirea Sa de oameni si iertare de păcatele tale.

Dar, dacă vei deznădăjdui, nevrând să vii la pocăintă, apoi, te dai, pe tine însuti, în stăpânirea satanei. Sau, dacă, îndoindu-te, nu mergi la pocăintă, faci împiedicare dumnezeiescului dar, care voieste să te miluiască pe tine si pe toti cei ce vin către El, cu pocăintă. Acum, dar, să alegi, ce este mai bine: Dacă este bun păcatul, păzeste-l pe el si petrece în el, până la sfârsit, iar dacă îti dai seama de osânda cea pentru păcat, atunci de ce petreci în faptele cele pierzătoare? Pentru că scris este: „În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca.”

 

(Proloage)

Am citit.....

 “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” de Agnes Martin Lugand

 

Pentru ca imi place cum scrie Agnes Martin Lugand, am citit o noua carte - “Oamenii fericiti citesc si beau cafea”. Titlul cartii reprezinta, de fapt, numele cafenelei pe care Diana o detinea in Paris.

Tragedia prin care eroina trece, pierzandu-si sotul si fiica intr-un accident, o face pe aceasta sa renunte la tot ceea ce inseamna viata. Timp de un an de zile se indeparteaza atat de cafeneaua ce reprezenta locul ei preferat, cat si de intreaga lume. In tot acest timp traieste inchisa in apartamentul ei, doar cu amintirea celor dragi, imbracand hainele sotului, folosind parfumul acestuia sau spalandu-si parul cu samponul preferat al fiicei sale.

Singurul care este alaturi de ea este Felix, un prieten apropiat si asociat la cafenea. El ii sugereaza Dianei sa plece intr-o vacanta, sa se distanteze de tot. Astfel, la ideea lui Felix, dar si agasata de parintii care nu inteleg de ce nu isi revine, decide sa plece in Irlanda. De ce alege Irlanda? Pentru a indeplini o dorinta a sotului decedat.

Aici, intr-un sat mic, uitat de lume, inchiriaza o casa si incearca sa isi duca durerea mai departe evitand sa se intalneasca cu alte persoane. La un moment dat insa, se intalneste cu Edward, un tip retras care si el isi duce propriile suferinte.

Reuseste Diana aici, in Irlanda, sa treaca peste tragedia ei, sa-si vindece sufletul ranit? Ce relatie va fi intre ea si Edward? Va ramane in Irlanda sau se va intoarce la Paris?

Va las pe voi sa gasiti raspunsul la aceste intrebari, citind cartea.

Este o carte frumoasa si interesanta, insa nu la fel de captivanta ca “Ceea ce nu poate fi ascuns”.

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintei Mare Mucenite Marina si ale Sfantului Ierarh Eufrasie, episcopul Ionopolei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru cei ce gresesc si nu vor să se pocăiască.

Multi din cei ce gresesc zic adesea: „Sunt plin de întinăciune, cum voi putea să mă apropii de Dumnezeu si cum voi putea să-L rog pe El, fiind eu cuprins de greseli diavolesti?” Frate, oare, esti silit si lipsit de îndrăzneală? Tocmai pentru aceasta să vii, ca să afli îndrăzneală mare. Că, oare, Dumnezeu este un om, care vrea să te întrebe pe tine, ca să te rusinezi de El? Dumnezeu vrea, mai mult decât omul, să te izbăvească pe tine din păcat. Nici tu însuti nu doresti mântuirea ta, asa cum vrea El să te mântuiască pe tine. Deci, să nu zici: „Am pierit, ce voi face?” Ai doctor, mai presus decât leacurile, care vrea să te vindece pe tine de boala păcatului, dacă tu singur îti vei arăta boala, adică, îti vei mărturisi, mai înainte, greseala ta, căci, pocăinta de păcate face curat pe cel ce se pocăieste cu mintea. Bine este a nu gresi, dar, si mai bine este, ca cei ce gresesc să se pocăiască si, din durerile bolii, să se izbăvească si, după răni, să fie sănătosi. Pentru că nu a cădea este cumplit, ci a nu se ridica si a zăcea după cădere. De vei zice: „Peste fire am gresit”, dar, cine este fără de păcat, pe pământ? Să-ti fie tie destul aceasta spre pomenire; spune-ti, tu, mai întâi, fărădelegile tale, ca să te îndreptezi. Plângi mai înainte, cât este încă vremea pocăintei, ca să nu plângi atunci când nu va mai fi vreme de pocăintă. Să lucrăm binele, până ce putem. Că nu iubeste un tată pe fiul său, cât iubeste Dumnezeu sufletul cel ce se pocăieste. Că asa este iubirea de oameni a Stăpânului, că nu se întoarce de la nici unul din cei ce aleargă la El. Pentru cel ce vrea, niciodată nu este vreme neprielnică pentru căutarea mântuirii. Pentru că tâlharul s-a mântuit, nu din pricina vremii, ci pentru că a crezut si s-a osândit pe sine si astfel, a luat, după faptele sale, si, asa, a aflat visteria cea nedesertată a Împărătiei Cerurilor. Că, pentru cel ce se căieste, începutul mântuirii este să se osândească pe sine; si nu se va îndrepta cineva, acoperindu-si greselile sale. Iar cel ce se căieste de răutăŃile ce a făcut, dacă nu va face vrednică ispăsire de păcate, prin împlinirea canoanelor, atunci, acela va răspunde la Judecată. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-LA SCALDAT

 La scaldat

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre indelunga rabdare

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Atinoghen cu cei 10 ucenici ai lui si ale Sfintei Mucenite Iulia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre îndelunga răbdare.

Fericit, cu adevărat, este omul care a câstigat îndelunga-răbdare. Că, pe unul ca acesta, îl laudă Sfânta Scriptură, zicând: „Bărbatul îndelung-răbdător are multă pricepere.” Si ce este mai mult decât aceasta. Că cel îndelung-răbdător este totdeauna cu bucurie, totdeauna cu voie bună, că nădăjduieste spre Domnul, Cel îndelung-răbdător este fără de mânie, că toate le rabdă. Cel îndelung-răbdător nu se aprinde degrabă spre mânie, nu se abate spre ocară. La cuvinte desarte, nu se porneste cu usurintă. Nedreptătit fiind, nu se întristează. Celor îndărătnici, nu le stă împotrivă. Este întâiul la toată fapta. Nu este lesne prins de amăgiri. Nu este usuratic la întărâtare. În necazuri se bucură. Trăieste împreună cu tot lucrul bun. Este cu dragoste către toti cei ce-l pizmuiesc. Când i se porunceste, nu grăieste împotrivă. Când este mustrat, nu se întristează. Se mângâie pe sine totdeauna cu îndelungă-răbdare. Că cel ce nu este îndelung-răbdător usor se schimbă, gata fiind spre mânie. Se aprinde degrabă spre ceartă, si, dacă este ocărât, răspunde ocărând. Când este nedreptătit, se răzbună. Se ceartă, pentru orice lucru de nimic. Faptele lui se clatină ca niste frunze în vânt. Cel ce nu are îndelungă răbdare este fără de întărire, că repede se schimbă. Întelepciune nu câstigă. Cu cel rău se adună, stă împreună cu cel ce defaimă. Ajută pe cel ce nedreptăteste, Taina n-o tine, este gata să descopere cuvântul tăinuit. Si, ce poate fi mai ticălos, decât aceasta? Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)