Maica Domnului cu Fiul

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (VII)

 Iisus la 12 ani la Ierusalim

Părinţii Lui, în fiecare an, se duceau la sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de 12 ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este împreună cu tovarăşii lor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care îl auzeau, se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te căutam îngrijoraţi”. Şi El a zis către ei: „De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care Le-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta, şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni (Luca 2, 41-52).

Maica Sfântă cu Fiul ei la nunta din Cana

Făcându-se nuntă în Cana Galileii, era şi mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă. Și sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: „Nu mai au vin”. A zis către ea Iisus: „Ce este Mie şi ţie, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu”. Mama Lui a zis celor ce slujeau: „Faceţi orice vă va spune”. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zisa lor Iisus: „Umpleţi vasele cu apă”. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis lor: „Scoateţi acum şi aduceţi nunului”. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoaseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun, şi când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum”. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El (Ioan 2, 1-11)

Maica Preacurată și fraţii Domnului

Maica Domnului, văzând răutatea şi ura cărturarilor şi fariseilor, era copleşită de iubire şi de îngrijorare pentru soarta iubitului său Fiu, Iisus Hristos. Fraţii Domnului, care se numeau: Iacob, Simeon, Iuda şi Iosif logodnicul, născuţi din căsătoria cu Salomia, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia Preotul, nu vedeau cu ochi buni activitatea şi minunile Domnului Iisus Hristos. De aceea, considerând că a depăşit limita, stăruiesc pe lângă Maica Domnului, şi vin împreună spre a încerca să-L convingă ca El să-şi schimbe comportarea. Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva i-a zis: „Iată mama şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-ți vorbească. Iar El i-a zis: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii Mei?”. Şi întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei. Căci oricine va face voia Tatălui Meu celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă” (Matei 12, 46-50).

Domnul cunoscând mai-nainte gândurile şi intenţiile cu care ei au venit, mai-nainte de a încerca, le-a dat următorul răspuns: „Cine face voia Tatălui Meu celui din ceruri, îmi este frate şi soră şi mamă, iar cine nu face voia Lui, cu nimic nu se foloseşte de această calitate” (vezi Tâlcuirea lui Teofilact, şi Viețile sfinților la 19 iunie).

Maica Precistă urmează Fiului său până la moarte

Maica Sfântă auzind şi văzând pe căpeteniile Iudeilor făcând sfat să-L piardă, şi când Îl aude chiar pe însuşi Fiul ei iubit prevestindu-şi moartea Sa, se umple de mai multă îngrijorare. Aceasta o silea a merge după el şi a face tot ce-i stă în putinţă spre a nu-L lăsa să cadă în mâinile mânjite de sânge ale căpeteniilor poporului său. Sabia prezisă de dreptul Simeon începe, încet dar dureros, să-i străpungă inima ei, cea plină de negrăită iubire.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Nasterea Domnului (II)

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (VI)

 Sabia îndurerărilor

Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, şi prin sufletul Tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 33-35). Această proorocie a sabiei care-i va străpunge inima, s-a împlinit în mod deosebit, în timpul când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria a văzut patima, răstignirea, moartea şi îngroparea Preadulcelui său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Maica Domnului şi Magii

După naşterea Pruncului Iisus, pe cer, deasupra peşterii, s-a arătat o stea strălucitoare care lumina şi ziua, arătând locul unde S-a născut Mesia. Această stea a fost văzută şi în ţările păgâne dinspre răsărit. Cei trei Magi din acele părţi, cunoscând şi înţelegând că această stea minunată vesteşte naşterea unui mare împărat, Izbăvitorul lumii, Mesia cel vestit de Prooroci, pregătindu-se de drum şi luând cu ei daruri scumpe, pornesc într-o lungă şi anevoioasă călătorie, pentru a afla şi a se închina acestui Prunc minunat. Ajungând la Ierusalim, ei au întrebat: „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul cu el. Şi, adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să se nască Hristos?”. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul meu Israel”. Atunci Irod a chemat în ascuns pe Magi şi a aflat de la ei lămurit, în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui”. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi stătea deasupra, unde era Pruncul. Şi, văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui şi, căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor (Matei 2, 2-12).

Uciderea pruncilor

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la Magi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de la Ieremia Proorocul: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahila plângea pe fii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt” (Matei 2, 16-18).

Fuga în Egipt

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”. Şi Iosif sculându-se, a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod; ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, şi i-a zis: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Pruncului”. Iosif sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi, auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema (Matei 2, 13-15, 19-23).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Nasterea Domnului (I)

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (V)

Naşterea Domnului

În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August, ca să se înscrie toată lumea, fiecare în cetatea sa. Atunci au plecat şi Iosif împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, din Nazaret, în Betleemul Iudeii ca să se înscrie acolo. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca să nască, şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc pentru ei, în casa de oaspeţi (Luca 2, 1-7). Pentru că zămislirea a fost de la Duhul Sfânt, naşterea a fost fără de durere şi fără pierderea fecioriei.

Îngerul Domnului se arată păstorilor

În acea vreme, în ţinutul acela erau păstori stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle”. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut”. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese” (Luca 2, 8-20).

Întâmpinarea Domnului

La opt zile, după obiceiul evreiesc, Pruncul a fost tăiat împrejur şi i s-a pus numele Iisus, aşa cum a vestit îngerul Domnului.

După aceea la 40 de zile, Pruncul a fost adus la Templul din Ierusalim pentru a fi închinat Domnului ca întâi-născut. Şi în acel timp, iată, era un om în Ierusalim, anume Simeon. Omul acela era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt era într-însul. Şi îi era făgăduit de la Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Acesta a venit în Biserică. Şi când au adus părinţii pe Iisus Pruncul să facă ei după obiceiul legii pentru Dânsul, el L-a luat în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre luminarea tuturor neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 25-32).

Taina făgăduinţei bătrânului Simeon

Ptolomeu, împăratul Egiptului, vrând a-şi face renume nemuritor prin construirea unui grajd de cristal, filozofii săi l-au sfătuit ca în locul acelui grajd stricăcios, să tălmăcească din cărţile evreieşti: Legea lui Moise şi proorociile, care sunt veşnice. Împăratul s-a învoit bucuros şi a adus cărţile sfinte şi 70 de bărbaţi, cărturari înţelepţi, din Israel, între care era şi dreptul Simeon. Ptolomeu le-a dat 70 de case, băgând în fiecare casă câte un învăţat elin, ca să lucreze la tălmăcirea cărţilor sfinte, din limba evreiască, în limba elină, fără a se vedea unii cu alţii până la terminare.

După ce au isprăvit, împăratul dându-le bani şi daruri multe, le-a îngăduit a se duce în Palestina. Mergând ei pe cale, se întrebau unii pe alţii despre ce au văzut şi cunoscut în Scripturile pe care le-a tălmăcit şi scris. Unii spuneau unele, alţii altele. Dreptul Simeon le-a spus: „Eu am aflat în cartea Proorocului Isaia un loc unde zicea: „Iată, Fecioara în pântece va avea şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanoil”. Eu însă m-am îndoit, cum poate zămisli şi naşte o fecioară neştiind de bărbat? Am vrut să rad cu cuţitaşul cuvintele acelea prooroceşti, dar îngerul Domnului mi s-a arătat şi m-a împiedicat a le rade şi, ţinându-mă de mână, mi-a zis: „Simeoane, nu fii necredincios faţă de cele scrise, a căror împlinire o vei vedea. Tu nu vei muri până ce nu vei vedea pe Hristosul Domnului, care se va naşte din Fecioara aceasta proorocită”. Îngerul s-a făcut nevăzut. Încă îndoindu-mă şi pricindu-mă cu adevărul acesta proorocesc, o palmă nevăzută (Daniel 5) mă loveşte peste obraz, şi am auzit pe cineva, zicându-mi: „Pentru că n-ai crezut Scripturii, nu vei gusta moartea până nu vei vedea şi lua în braţe pe Hristosul Domnului”. Și iată că am fost silit a lăsa să se scrie, așa cum l-am aflat, acest cuvânt proorocesc. Eu însă tot mă îndoiesc de cuvântul acesta...”.

Mergând ei cu toţii înainte pe cale şi trecând pe marginea unei ape mari, dreptul Simeon şi-a scos inelul din deget şi aruncându-l cât a putut mai departe în largul mării a zis: „De va fi adevărat că o Fecioară fără de bărbat va zămisli, întrupa şi naşte prunc, să mai vină iarăşi inelul acesta în mâna mea”.

Călătorind ei înainte, foarte mult, când s-a înserat au aflat pe marginea apei aceleia, nişte pescari vânzând peşte. Toţi dascălii aceia şi-au cumpărat peşte pentru gătit, aşijderea şi Simeon. Spintecându-şi şi el peştele cumpărat, a aflat inelul său în interiorul peştelui. Aceasta văzând-o el, s-a spăimântat şi, povestind cu de-amănuntul toate, a crezut din toată inima şi cu tot sufletul, cuvintele prooroceşti. Trecând peste vârsta vieţii sale, gârbovit de mulţimea celor 360 de ani, venea des înaintea Domnului şi sta mult în Biserică, rugându-se lui Dumnezeu ca să miluiască lumea, izbăvind-o de tirania vicleanului diavol.

Vedeţi? Măcar că-l certase cu palma aceea nevăzută, el totuşi, nu s-a depărtat de Sfânta Biserică; ci întotdeauna venea şi se ruga cu credincioşie pioasă lui Dumnezeu, aşteptând cu ardoare mângâierea lui Israel prin împlinirea acelei proorociri.

 

 

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Buna-Vestire

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (IV)

Părăsirea Templului

După împlinirea a 12 ani de petrecere în Biserica lui Dumnezeu, Preasfintei Fecioare, împreună cu celelalte fecioare de vârsta Ei, i se cere să părăsească Templul pentru a se căsători. Preasfânta Fecioară le face cunoscut Preoţilor că ea nu poate să se căsătorească, fiindcă mai-nainte de naştere a fost închinată lui Dumnezeu de părinţii săi, de asemeni şi ea a făgăduit lui Dumnezeu că va trăi toată viaţa în feciorie curată şi sfântă. Arhiereul şi Preoţii fiind puşi la mare încurcătură, neştiind ce să facă, se roagă lui Dumnezeu la Chivotul Sfânt, şi li se răspunde de la Domnul ca să caute un bărbat vrednic, căruia să-i încredinţeze pe Sfânta Fecioară, sub rânduiala şi chipul însoţirii (prin logodire) pentru păzirea fecioriei.

Alegerea logodnicului Preasfintei Fecioare

Pentru aflarea unui astfel de bărbat vrednic, demn şi de încredere, drept şi temător de Dumnezeu, Sfatul Domnului a rânduit ca din casa şi seminţia lui David să aleagă 12 bărbaţi fără femei. Să li se ia toiegele acestora şi să le pună în Sfântul Altar, şi bărbatul al cărui toiag va înverzi, acela este ales pentru a i se da Fecioara în pază. Arhiereul Zaharia alegând 12 bărbaţi printre care era şi Iosif, bărbat drept şi temător de Dumnezeu, bătrân (la 84 de ani), le-a luat toiegele şi le-a dus în Sfântul Altar, rostind: „Arată, Doamne, pe bărbatul vrednic, căruia se cuvine a logodi pe Fecioara”. A doua zi scoţând toiegele din Sfântul Altar în prezenţa celor 12 bărbaţi, au găsit toiagul lui Iosif înverzit, în care timp şi o porumbiţă albă zburând de sus în jos s-a aşezat pe toiagul înverzit. Atunci Fecioara, care acum era şi orfană de amândoi părinţii, s-a încredinţat spre pază, prin logodire, bătrânului Iosif, care a dus-o la casa sa din Nazaret.

Buna-Vestire

Pe când Sfânta Fecioară se afla în casa logodnicului său, bătrânul Iosif, iar Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul se afla însărcinată în luna a şasea, a fost trimis de la Dumnezeu Arhanghelul Gavriil către dânsa cu următoarea veste bună: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele lui, Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui preaînalt se va chema, şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit”. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Şi a zis Maria: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Şi îngerul a plecat de la ea (Luca 1, 26-38).

Preasfânta Fecioară Maria în vizită la Elisabeta

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată cum a venit la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul”. Şi a zis Maria: „Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor, coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, şi şi-a adus aminte de mila Sa. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac”. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa (Luca 1, 39-56).

Iosif, logodnicul, tulburat de gânduri necredincioase

Preasfânta Fecioara Maria, întorcându-se acasă după trei luni, de la Elisabeta, bătrânul Iosif a observat că este însărcinată, şi a început să fie chinuit de gânduri necredincioase şi necuvioase, asupra ei. Dar el „drept fiind şi nevrând să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, pentru că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele lui: Iisus, căci El va mântui poporul său de păcate. Acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele lui Emanoil, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa” (Matei 1, 19-24).

Preasfânta Fecioară învinuită

Ajungând vestea la Templul Sfânt, cum că Fecioara Maria, cea care făgăduise că îşi va păzi până la moarte fecioria, şi care pentru aceasta a fost încredinţată bătrânului Iosif, şi-a călcat făgăduinţa, au fost chemaţi amândoi la judecată în faţa Soborului Judecătoresc. Convingându-se că cele auzite sunt confirmate de ceea ce se vede, judecătorii au certat pe Preasfânta Fecioară Maria şi pe Iosif logodnicul, considerând că s-au făcut vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi a Bisericii, prin călcarea făgăduinţei. La aceste învinuiri, Preasfânta Fecioară a răspuns, plângând: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, căci sunt Fecioară curată şi de bărbat nu ştiu”. De asemeni şi bătrânul Iosif cu tot dreptul dezvinovăţindu-se, a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeu, că eu sunt cu totul curat, neatins şi nevinovat despre toate cele ce se aud şi se văd la logodnica mea Maria”. Atunci Arhiereul văzând că tăgăduiesc a recunoaşte vinovăţia lor, a hotărât să le dea să bea apa certării, sperând că după aceea se va vădi vinovăţia lor. Dar ei bând apa certării, precum era prescris în lege, nu au păţit nimic. Atunci Arhiereul şi Soborul mirându-se şi minunându-se de cele văzute, cum că vinovaţi fiind, nu au păţit nimic rău, i-au slobozit, zicând: „Deoarece Domnul Dumnezeu n-a arătat păcatul vostru, mergeţi în pace la casa voastră” (Numeri 5, 11- 31).

 

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-ASTEPTARE

 Vine sau nu vine......

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Intrarea in biserica a Maicii Domnului

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (III)

Intrarea în biserică a Preasfintei Fecioare

La împlinirea vârstei de trei ani, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, aduc la templu pe fiica lor ca să o închine lui Dumnezeu, după făgăduinţa dată. În acel moment, Preasfânta Pruncă a urcat cu grăbire, singură, cele 15 trepte de la intrarea Templului, neoprindu-se până sus, lucrul acesta uimind pe toată lumea.

Primirea ei de către Proorocul Zaharia

Arhiereu al anului aceluia era Proorocul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care, văzând pe Preasfânta Fecioară Maria, a recunoscut-o că Ea este cea care va deveni Maica Fiului lui Dumnezeu, şi pe care a primit-o cu următoarele cuvinte: „Vino, împlinirea proorociei mele! Vino, împlinirea făgăduinţelor Domnului! Vino, pecetea aşezământului Lui! Vino, împlinirea Tainelor Lui! Vino, oglinda tuturor proorocilor! Vino, înnoirea celor învechite! Vino, lumina celor ce zac în întuneric şi în umbra morţii! Vino, Dar Nou şi prea Dumnezeiesc, de intră cu bucurie în Biserica Domnului tău; acum într-aceasta de jos; iar puţin mai pe urmă, în cea de sus şi neapropiată”.

Introducerea Preasfintei Fecioarei în Sfânta Sfintelor

În Altarul Templului Sfânt, numit Sfânta Sfintelor, nu avea voie să intre nimeni, niciodată, decât Arhiereul o singură dată în an, şi atunci cu pregătiri speciale şi într-un nor de fum de tămâie. Îndrăzneala de a călca acest aşezământ se pedepsea cu moartea de Însuşi Dumnezeu. Arhiereul Zaharia, după ce a primit pe Preasfânta Pruncă Maria, din îndemn Dumnezeiesc, a mers cu Ea şi a introdus-o în Sfânta Sfintelor, spre uimirea tuturor celor care erau de faţă.

Petrecerea la Templul Sfânt a Preasfintei Fecioarei Maria

Fiind adusă la Templu, Preasfânta Fecioară a petrecut aici 12 ani, fiind rânduită să locuiască la chiliile destinate pentru fecioare, unde a învăţat să lucreze, în timpul liber, îmbrăcăminte şi veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aici primeau şi porţia de hrană ce se cuvenea fiecăreia. Preasfânta Fecioară Maria însă, tot timpul rânduit pentru rugăciune şi citirea Sfintelor Scripturi, îl petrecea numai în Sfânta Sfintelor, unde i se arătau îngerii, cu care vorbea, şi de la care primea în fiecare zi spre seară, hrană îngerească.

O descoperire minunată

Odinioară, Preasfânta Fecioară Maria citind în cartea Proorocului Isaia, a ajuns la locul care zice: „Iată, Fecioara în pântece va avea şi va naşte Fiu şi vor chema Numele lui „Emanoil” (cu noi Dumnezeu) (Isaia 7, 14). Atunci, aprinzându-se de focul sfânt al dragostei de Dumnezeu, s-a oprit din citit şi aruncându-se cu faţa la pământ s-a rugat cu lacrimi fierbinţi, zicând: „Doamne Dumnezeul cerului şi al pământului, ce fericită şi mult slăvită va fi fecioara aceea care se va învrednici de acest Mare Dar. Cât de slăvit va fi numele acelei Fecioare-Maică a lui Dumnezeu! O, Doamne! Cât de fericită m-aş simţi, dacă m-ai învrednici şi pe mine să fiu măcar cea mai umilă slujnică a acelei Fecioare preaslăvite! Oare când va veni acea vreme preaslăvită şi binecuvântată, în care Ziditorul meu va coborî pe treptele cerului şi va veni pe pământ, spre a se întrupa şi naşte

din Fecioara aceea preaslăvită? Ajunge-voi eu oare acele zile fericite ca să văd pe acel Fiu al lui Dumnezeu, întrupat Om pentru mântuirea noastră? O, vreme binecuvântată de Dumnezeu pentru mântuirea noastră, apropie-te degrabă, căci tare doresc a te vedea!”.

Atunci i s-a arătat o lumină mare şi din mijlocul ei a auzit un glas, zicând: „Tu vei naşte pe Fiul Meu, pentru aceea alţii vor sluji ţie, fiindcă tu, iubindu-Mă pe Mine, ai dorit să slujeşti altora”. Aceasta a destăinuit-o preasfânta Fecioara Maria, Elisabetei, după Buna-Vestire (Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Din nou impreuna

 Micii creatori la lucru

La finalul scolii, i-am simțit pe copiii de la Centru obositi, foarte fericiți atunci când au intrat în vacanță. Parca cineva le-a luat un pietroi din spate. Pe de altă parte, și eu am simțit o stare de oboseala, de slăbiciune. Adaugand și căldura la toate acestea, nimeni nu reușea să facă nimic, astfel că am decis sa luam pauza pe perioada vacantei. 

Toată lumea s-ar relaxat, s-a odihniți și plimbat, astfel că acum avem de-a face cu copiii fericiți și dornici de activități.

Propunerea lor, pentru inceput, a fost aceea de a picta, astfel că, la primele întâlniri exact asta am făcut: am pictat.

Și, pentru că micile tablouri au fost finalizate acum doua săptămâni, azi ne-am întors la noduri și am continuat să finalizăm ceea ce era neterminat.

Taina numelui "Maria"

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (II)

 

Punerea numelui Preasfintei Fecioare

A opta zi de la naştere, după datina evreilor, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, au chemat acasă pe preoţii Bisericii. După ce i-au ospătat, ei au binecuvântat pe drepţii părinţi şi pe Preasfânta Pruncă, căreia i-au pus numele Maria, aşa cum mai-nainte le vestise lor îngerul Domnului.

Însemnătatea și taina numelui „Maria”

Numirea aceasta de „Maria”, care s-a dat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cuprinde în sine un adânc înţeles, pentru ceea ce avea să devină mai târziu. Tâlcuirea numelui „Maria” înseamnă: „Împărăteasă” şi „Comoara Darurilor”. Deasemenea, fiecare literă a cuvântului Maria, reprezintă iniţialele a cinci femei dintre cele mai vestite şi minunate ale Vechiului Testament (Didahii, Ilie Miniat).

Însemnătatea literei „M”

Litera „M” ne reaminteşte de „Maria”, sora lui Moise şi Aaron, care avea, strălucind în sine, două daruri măreţe: fecioria şi proorocia. Aceste daruri sunt şi rămân pururea în Dumnezeiasca fiică; „Fecioria”: „Cum va fi mie aceasta (zămislirea de fiu), de vreme ce eu nu ştiu de bărbat” şi „Proorocia”: Iată, mă vor ferici toate neamurile...” (Luca 1, 27-55).

Însemnătatea literei „A”

Litera „A”, ne reaminteşte de Abigail, soţia bogătaşului Nabal care, smerindu-se prin aducerea de multe daruri de hrană, lui David şi oamenilor lui, după moartea soţului său a devenit împărăteasă (1 Regi 25). Preasfânta Fecioară Maria prin smerenie s-a mărit, şi se laudă prin slava acestei minunate virtuţi, zicând: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1, 48).

Însemnătatea literei „R”

Litera „R” face amintire de Rahila, soţia patriarhului Iacob, care era vestită prin frumuseţea ei în vremurile patriarhale (Facerea 29, 18). Preasfânta Fecioară Maria are întruchipată în fiinţa Sa frumuseţea superioară tuturor frumuseţilor creaturilor cereşti şi pământeşti. Aceasta o adevereşte însuşi Sfântul Arhanghel, zicând: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri” (Luca 1, 28).

Însemnătatea literei „I”

Litera „I” ne reaminteşte de Iudita cea credincioasă şi virtuoasă, care s-a mărit de tot neamul său, căci a omorât pe Olofern şi astfel i-a scăpat pe israeliţi de vrăjmaşii lor (Iudita capitolele 4-16). Preasfânta şi Pururea Fecioară Maria, prin naşterea şi jertfa Fiului Său, a Domnului nostru Iisus Hristos, a înfrânt şi a zdrobit capul lui Olofern cel spiritual, eliberând întreg neamul omenesc de sub tirania şi robia lui. Această biruinţă asupra vrajmaşului a rostit-o prin cântări de laudă lui Dumnezeu, astfel: „Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, şi Sfânt este Numele Lui. Mila Lui este în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul. Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi; iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi” (Luca 1, 49-53).

Însemnătatea literei „A”

Litera „A” de la sfârşitul numelui „Maria” ne reaminteşte de Ana cea stearpă, care, suferind cu răbdare toate jignirile şi dosădirile cauzate de nenaşterea de fii, prin credinţă nezdruncinată, însoţită de post neîntrerupt şi rugăciuni fierbinţi, a atras asupra ei binecuvântarea lui Dumnezeu prin dezlegarea stârpiciunii, devenind mama marelui prooroc Samuil, şi a altor fii şi fiice.

Preasfânta Fecioară Maria în suflet, în trup şi în nume, arată clar că întruneşte în fiinţa sa aleasă, toate frumuseţile şi Darurile minunate cu care Dumnezeu a înzestrat lumea cerească şi lumea pământească.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Final de August

 BUCURIILE LUNII AUGUST

 S-a terminat vara, a venit toamna. August, ultima luna de vara, a fost o luna plina de realizari si bucurii, pentru care dam Slava lui Dumnezeu:

 -        Am participat la Hramul Sfantului Ioan Iacob Hozevitul la biserica din Ploiesti al carei hram principal este Sfantul Ilie;

-        Minivacanta de Adormirea Maicii Domnului am petrecut-o la Hunedoara, pentru ca mi-am dorit foarte mult sa ajung la mormantul Sfantului Marturisitor Arsenie de la Prislop. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului am ajuns la mormantul Sfantului chiar in ziua de Sfanta Marie.

-        In zilele care au urmat au fost zile pline de relaxare si bucurie, vizitand Gradinile lui Zoe, cunoscute si ca Gradinile de la Banpotoc-Giardini di Zoe, Muzeul Trenuletelor, Muzeul Comunismului, dar si “Castelul Lupilor”.

-        Ultima zi a minivacantei am petrecut-o la “Berryland”, o locatie minunata.

-  Am reluat activitatile cu copiii de la Centrul Educational. Nu am notiuni de pictura pe sticla (de fapt, nu sunt prietena cu ceea ce inseamna desen si pictura), insa am facut totul in joaca si copiii chiar au realizat mici tablouri frumoase;

-      Am reluat activitatile cu tinerii de la Centru. Au trecut cu bine toti de examenul din vara, acum sunt deschisi si foarte dornici sa facem multe lucruri impreuna. Primul proiect la care s-au gandit, a fost acela de a le oferi celor mici o zi plina de bucurie in parohie. S-au gandit si la bunicii din parohie, sa le daruim mancarica celor mai neputinciosi, dar si sa petrecem cu ei mai mult timp impreuna. Le vom lua pe rand, pas cu pas.

-        Concediul la mare a fost o bucurie deplina: vremea a fost atat de placuta, incat ne-a permis sa stam toata ziua pe plaja; apa marii a fost limpede cum nu am mai avut ocazia sa o vad de ceva ani buni. La toate acestea s-a adaugat prezenta nepotilor, care ne-au umplut sufletul de bucurie;

- in Postul Sfintei Marii, am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim;

- am participat și la ultimul hram, Sfântul Fanurie, de la biserica unde desfășurăm activitatile cu copiii.

-  Printre picaturi, am facut si conserve.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Nasterea Maicii Domnului

 Iata ca a mai trecut un an, biserica ortodoxa sarbatorind azi inceputul unui nou an. Va doresc si eu, la acest inceput, sa aveti viata plina de bucurii duhovnicesti, sa va daruiasca Dumnezeu sanatate si spor la toate. Sa va umple inimile de iubire si de bucurii.

In anul ce tocmai s-a incheiat, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am reusit sa duc la bun sfarsit postarile de dimineata denumite “Invataturi duhovnicesti”, in care am postat pilde si invataturi ale Sfintilor Parinti. Nu am reusit sa scriu chiar in fiecare zi, asa cum mi-am propus, insa, dau Slava lui Dumnezeu pentru cat am reusit sa scriu.

Anul acesta voi continua seria postarilor de dimineata pentru intarire in credinta, insa le voi dedica Maicii Domnului si vor fi etichetate: “Despre Maica Domnului”.

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria

Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana

Sfântul şi dreptul Ioachim, tatăl Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a fost din seminţia patriarhului Iuda şi a marelui prooroc împărat David, prin Natan proorocul şi seminţia acestuia. Sfânta Ana a fost fiica preotului Aaron, fratele lui Moise, din seminţia patriarhului Levi. Ei duceau o viaţă curată, sfântă şi duhovnicească, fiind plini de fapte bune, milostenii şi binefaceri. Iubeau pe Dumnezeu din toată fiinţa lor, împlinind cu căldură şi cucernicie toate bunele rânduieli prescrise în Legea Sfântă.

Întristarea Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana

Cu toate că erau bineplăcuţi lui Dumnezeu, pentru credinţa şi faptele lor cele bune, totuşi, ei treceau printr-o mare încercare şi aveau o mare mâhnire, pentru faptul că ajunseseră în pragul bătrâneţii şi nu aveau nici un fiu sau fiică, fiind sterpi. Pentru aceasta ei înălţau neîncetat rugăciuni la Dumnezeu şi aduceau jertfe la Templul din Ierusalim, ca Dumnezeu să se milostivească spre dânşii şi să-i binecuvinteze prin dezlegarea stârpiciunii. Dar, cererea lor întârzia să fie împlinită.

Văzând că rugăciunile, postul şi milosteniile lor nu au fost ascultate şi primite de Dumnezeu, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana s-au hotărât să facă rugăciuni şi mai stăruitoare, cu post foarte aspru, iar pentru aceasta s-au hotărât să se retragă în locuri tăinuite, şi acolo să se roage, până ce Dumnezeu va auzi rugăciunea lor.

Rugăciunea Sfintei Ana

Mergând într-un loc tăinuit, Sfânta Ana s-a rugat lui Dumnezeu cu tânguire şi cu lacrimi fierbinţi, rostind următoarele: „Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul şi pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulţească, Tu cel ce ai binecuvântat pe Sarra, soţia lui Avraam, şi la bătrâneţile ei a născut pe Isaac, şi ai dăruit Anei, ce era stearpă, pe Samuil Proorocul şi alţi copii, dă-mi şi mie roadă pântecelui meu, şi nu mă lăsa să rămân pururea de ocară şi urgie oamenilor. Adonai, Doamne Savaot, Tu care ştii ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide pântecele meu, şi pe cea neroditoare arată-o roditoare cu Atotputernicia Ta... Şi orice voi naşte: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinţiei Tale cu toată inima, dăruindu-o Bisericii Tale pentru a-ţi sluji pururea acolo”.

Acestea şi multe altele grăindu-le dreapta Ana cu mare tânguire, i s-a arătat îngerul Domnului, zicându-i: „Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii şi treptele cerurilor; iar lacrimile tale fierbinţi au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli şi vei naşte o Fiică, cea preabinecuvântată. Pentru aceasta se vor binecuvânta toate seminţiile pământului şi printr-însa se va dărui mântuire lumii. Numele fiicei acesteia ce o vei zămisli şi naşte, va fi „Maria”.

Rugăciunea şi postul dreptului Ioachim

Dreptul Ioachim, ajungând sus pe munte, a petrecut acolo în plângere mare şi post 40 de zile, fără a gusta măcar pâine. „Nu voi lua - zicea el, tânguindu-se - în gura mea hrană, nici mă voi înapoia la casa mea, până ce nu mă va auzi şi cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israil”. După ce şi-a înălţat sufletul său pe aripile rugăciunilor fierbinţi şi a postului adevărat, rugându-se mai aprins decât soţia sa, i s-a arătat şi lui acolo, în pustietatea aceea, Arhanghelul Gavriil, zicându-i: „Bucură-te Ioachime şi te veseleşte, eu sunt trimis a-ţi aduce pace şi mângâiere. Eu sunt îngerul lui Dumnezeu şi am venit să-ţi vestesc bucurie mare. Femeia ta, Ana, va zămisli şi va naşte o fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele şi femeile pământului, ea va zămisli şi va naşte pe Împăratul universal al lumii, pe Fiul celui viu, pe Dumnezeu-Cuvântul. De acum lasă scârba ta şi părăseşte amărăciunea sufletului tău, căci a auzit Dumnezeu rugăciunea ta. Încrede-te în cuvântul meu şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Spre încredinţare temeinică acesta să-ţi fie ţie semnul adevăratei şi bunei-vestiri: Mergi în Ierusalim la Biserica Domnului; acolo vei afla la porţile cele de aur, pe soţia ta Ana, căreia aceiaşi i s-a vestit ca şi ţie”. Acestea zicând, îngerul Domnului s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor lui.

Zămislirea şi naşterea Preasfintei şi pururea Fecioarei Maria

În vremea aceea, după descoperirea îngerului lui Dumnezeu, Sfânta şi dreapta Ana a zămislit pe Preasfânta şi pururea Fecioara Maria, în nouă zile ale lunii decembrie. Lucrul acesta i-a umplut de negrăita bucurie pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, pentru care slăveau neîncetat pe Dumnezeu.

Iar după nouă luni şi anume la 8 septembrie, Sfânta Ana a născut pe fiica cea Preacurată şi binecuvântată, pe Preasfânta Fecioară Maria, pe începătoarea şi mijlocitoarea mântuirii oamenilor. Naşterea ei a umplut de bucurie pe părinţii săi, Ioachim şi Ana, cerul şi pământul şi pe toată lumea.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)