TREZVIRE DUHOVNICEASCA

 

Diavolul se straduieste sa-l netrebniceasca pe nevoitor

 

-Parinte, uneori ispitele vin una dupa alta si nu le mai pot rabda.

-Vrei sa-ti dau o solutie ca sa le eviti? O vei primi?

-Da.

-Singura solutie ca sa eviti ispitele este sa…..te lupti cu diavolul!.....De ce razi?Nu-ti place aceasta solutie?Asculta! Cu cat se nevoieste cineva, cu atat va avea mai multe ispite si greutati.dar cu cat va incerca sa evite ispita, cu atat diavolul ii va sta impotriva. Insa prin ispite, daca le punem in valoare in chip corect, ni se da ocazia ca viata noastra, care uneori este antievanghelica, sa devina evanghelica.

-Parinte, ma poticnesc de unele lucruri neinsemnate si dupa aceea nu mai am dispozitie sa ma nevoiesc pentru ceva mai inalt.

-Acestea sunt ca si minele pe care le pune dusmanul ca sa netrebniceasca armata. Cand vede ca nu poate pricinui alta paguba nevoitorului,aghiuta cauta cum sa-l netrebniceasca prin lucruri neinsemnate. De aceea sa stii ca exista si dracusori mici, care stiu insa, sa faca mare vatamare. Odata am intrebat pe un dracusor de acesta:”Oare tu ce poti face?”. “Ce pot face eu? Ma duc si incurc atele la croitorese, la cizmari”, a raspuns, “si ii fac sa se manie”. Scandalurile cele mai mari izbucnesc de la lucruri de nimic, iar aceasta se intampla nu numai intre noi, ci uneori chiar si intre state. La oamenii duhovnicesti nu exista pricini serioase pentru scandaluri, de aceea diavolul ia pricina de la cele mici. Il loveste pe om sufleteste cu ceva neinsemnat, lucruri copilaresti, dupa care ii face inima dupa cum acela voieste, facandu-l dupa aceea ca o buturuga.

-Parinte, oare de ce, desi imi impun un program, o randuiala in nevointa mea si incep cu dispozitie de a ma nevoi, uit repede de aceasta?

-Nu stii de ce? Cand aghiuta prinde de veste ca voim sa facem treaba duhovniceasca, intoarce butonul in alta parte. Desi ne punem un program, o randuiala anumita, ne aflam in alta si, daca nu luam aminte, pricepem aceasta doar dupa cateva zile. De aceea nevoitorul trebuie sa mearga numai impotriva diavolului-fireste, cu discernamant-si sa fie supravegheat de un duhovnic experimentat.

-Satana il lupta oare pe omul care nu face o lucrare fina intru sine?

-satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor pentru ca sa-l ispiteasca si sa-l netrebniceasca. Nu pierde timpul sa faca lucrare fina in unul care nu are nici el o lucrare fina. La cel care coase cu acul de cusut saci, trimite un diavol cu ace mari. La cel care face lucrare de mana fina, trimite un diavol care face lucru de mana fin. La cel care face broderie foarte fina, trimite un diavol care face lucrare foarte fina. La cei care fac lucrare bruta in ei insisi, trimite un diavol grosolan. La incepatori le trimite diavoli incepatori.

Oamenii care au unnsuflet sensibil si au multa marime de suflet, trebuie sa ia aminte, pentru ca diavolul isi baga coada si-I face si mai sensibili, putand sa-I aduca la melancolie sau chiar-fereasca Dumnezeu!-chiar la sinucidere. Diavolul niciodata nu merge contra, desi pe noi, oamenii, ne pune sa megem impotriva semenilor nostri si sa ne certam. Pe cel trandav il face mai trandav. Il odihneste cu gandul:”Te doare capul, n-ai dispozitie. Nu-I nimic daca nu ai dispozitie sa te rogi”. Pe cel evlavios il face mai evlavios, ca sa-l arunce in mandrie, sau il imbranceste sa se nevoiasca mai presus de puterile sale, astfel incat sa-l istoveasca si sa-l faca sa lase dupa aceea toate armele lui duhovnicesti, pentru ca mult-nevoitorul de mai inainte sa se predea. Pe cel cu inima aspra il face si mai aspru, iar pe cel sensibil, exagerat de sensibil.

Si vezi atatia oameni care se chinuiesc din pricina insomniilor si iau medicamente, unii pentru ca au o oarecare sensibilitate, altii pentru ca si-au zdruncinat nervii lor. Rar poti vedea un om echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai multi sunt ca si cum ar avea electricitate. Cei care nu se marturisesc, primesc influentele diavolesti, au un magnetism diavolesc, pentru ca diavolul are stapanire peste ei. Putini sunt oamenii, fie ei baieti ori fete, ori varstnici, care au o privire curata. Demonizare! Stii ce inseamna demonizare? Sa nu te poti intelege cu lumea.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

MICII COFETARI

 

ZIUA DE FLORII

 

Ziua intrarii Domnului in Ierusalim sau Duminica Floriilor este o sarbatoare care aduce multa bucurie in suflet de fiecare data.

Dar, cand la aceasta se adauga si bucuria copiiilor pentru realizarile lor totul este perfect.

Ei bine, impreuna cu copiii de la Centrul Parohial Sf Gheorghe Nou am organizat o expozitie cu prajituri de post, intitulata „Flori dulci si aromate”.

Doua zile au lucrat copilasii cu spor si dragoste si am facut impreuna prajiturele de post.

Si nu au fost putine.

faguri cu budinca de ciocolata

minitarte cu budinca de fistic

negresa cu merisoare

foi de napolitana cu crema de lamaie

chec cu cacao

prajitura glazurata

rulouri cu halva

prajitura cu foi si crema de nectar

placinta cu mere

briose cu banane

Toate acestea le-am oferit spre degustare celor care au participat la Sfanta Liturghie. Bucuria ce crestea in sufletul copiiilor pe masura ce platourile se goleau, bucuria celor care le-au gustat, felicitarile primite, toate au contribuit la o zi minunata.

 

 

VULCANII NOROIOSI

 

De la papadie la......Vulcanii Noroiosi

 

Sambata a fost o zi cu nori, dar fara ploaie, nici cu soare puternic, numai buna de plimbare. Asa ca, dupa ce am facut prajituri cu copiii de la centru, am renuntat la programul administrativ-gospodaresc si ne-am gandit sa mergem la cules de papadie. 

De obicei pentru cules de plante, ne indreptam spre Cheia, pentru ca intotdeauna pe acolo gasim ceea ce ne trebuie.

De data aceasta am schimbat traseul spre Urlati. Numai ca, pe drum am hotarat sa mergem la Vulcanii Noroiosi si daca gasim papadie, sa culegem. La Vulcanii Noroiosi am ajuns, insa papadie ioc. Ne vom ocupa de ea saptamana asta.

Ca sa nu pierdem timpul, nu am mancat acasa, ci am luat mancarica cu noi. Si ce bine am facut caci, la intrarea in Buzau, burticile noastre deja plangeau amarnic. Am gasit un loc unde sa mancam, bordul masinii ne-a servit drept masa si.....pofta buna.

Desi, asa cum ne stiti, suntem foarte plimbareti, cu “mancarimi la talpi” si am fost de multe ori in zona Buzaului, ei bine, la Vulcanii Noroiosi nu am fost.

Drumul pana acolo este asfaltat si destul de bun. La intrarea in rezervatie este amenajata o parcare platita (5 lei/zi) si o parcare gratuita. Noi am preferat parcarea platita. In apropierea parcarii este amenajata o zona cu mese si bancute, unde iti poti trage sufletul.

Pentru intrarea in rezervatie se achita o suma modica de 5 lei/persoana.

Vulcanii noroiosi reprezinta mici cratere pe unde ies la suprafata gazele naturale din adancime (mai mult de 3 km), antrenand in drumul lor noroiul format din solul argilos si apa din panza freatica. In aceste cratere noroiul „clocoteste” si, de multe ori se prelinge pe versantul vulcanului iar, prin intarire formeaza cruste mai mari sau mai mici. Fenomenul este foarte spectaculos. Peisajul este impresionant atat ca urmare a lipsei de vegetatie, cat si a movilelor care s-au format de-a lungul timpului si care dau senzatia unui peisaj selenar.

 

  

Fiind destul de tarziu nu am fost decat la Paclele Mici si am trecut pe „agenda de plimbari” si o vizita la Paclele Mari. Deci, ne vom intoarce.

 La intoarcere am facut un mic popas la Berca, admirand o livada inflorita de piersici

 si cumparand produse traditionale (carnati de Plescoi, babic, ghiudem). Nu se poarte sa ajungi in zona Buzaului si sa nu savurezi aceste delicatese.

LA CORNU

 

PLIMBARE DE O ZI

Sambata a fost o adevarata zi de primavara, asa ca am hotarat sa plecam la plimbare. Dupa intalnirea cu copiii de la centru unde ne-am distrat pe cinste facand clatite, am am pornit spre Cornu, sa vizitam manastirea si sa luam pranzul la restaurantul “La lavanda”.

Zis si facut. Am pornit la drum, nu inainte de a ne opri la McDonald pentru a lua cartofi prajiti si cafea. Aici am aflat ca nu mai putem folosi cardurile de tichete de masa, pentru ca nu mai au contract cu firma de tichete L((. Asta e.

Drumul a fost placut, nu foarte aglomerat asa ca, am mers linistiti si ne-am savurat cartofii. In Cornu ce sa spun, o multime de case frumoase si cochete, curti ingrijite si….liniste. Foarte multa liniste.

La manastirea Cornu am fost o singura data, chiar la inceput si imaginea pe care o aveam era aceea a bisericii manastirii pe o culme de deal ce statea sa alunece si un corp de chilii. Cand am ajuns acum am gasit totul schimbat. Incepand de la poarta din vale care se deschide actionata electric, continuand cu drumul asfaltat strajuit de o parte (acolo unde aluneca) de o mica padurice de brazi, iar de cealalta parte de cateva constructii si terminand cu partea de sus, unde, pe langa biserica si chilii acum este si un altar de vara si alte cateva constructii. Totul realizat cu mult gust. Insa aici se cam opreste totul. Dorind sa intram in biserica sa ne inchinam si noi, aceasta era inchisa. De asemenea, conform afisului de pe usa bisericii, am aflat ca in manastire se afla icoana Maicii Domnului –Grabnic Ascultatoare, icoana facatoare de minuni. Daaar…. icoana se afla la troita, iar aceasta se deschide numai in zilele de sarbatoare si crestinii se pot inchina doar dupa slujba, pana la ora 12. Fara comentarii.

De la manastire am coborat la masina si ne-am asezat pe capota acesteia “ascultand” linistea din jur. Am fi stat noi mai mult, insa vantul batea destul de tare, asa ca ne-am indreptat spre restaurantul “La Lavanda”. Restaurantul se afla chiar in centrul localitatii, la parterul unui bloc. Desi aveau locuri si in interior, am preferat sa servim masa afara, mai ales ca aici vantul nu mai batea atat de tare si ne-am bucurat de multa liniste.

Ne-am delectat cu legume la gratar, cartofi, supa crema de legume, salate si cafea. Pentru acasa am luat o pizza de post, pe care au fost amabili si ne-au preparat-o chiar la plecare. Recomand restaurantul: mancaruri gustoase, proaspete, personal amabil.

 

CARTI

 

SFANTUL VASILE DE LA OSTROG

 

Este perioada postului Sfintelor Pasti, o perioada in care incercam sa acordam mai putina importanta la cele ale lumii si sa ne indreptam atentia mai mult asupra celor sufletesti. Daca reusim sau nu, numai Dumnezeu stie.

O cale de a ne indrepta atentia spre cele sufletesti este si lectura cartilor crestin-ortodoxe. Ei bine, in aceasta perioada si eu am lasat cartile de beletristica si mi-am indreptat atentia spre cartile ziditoare de suflet.

Doua carti pe care le-am citit au fost despre viata si minunile Sfantului Vasile de la Ostrog, acesta fiind unul dintre cei mai iubiti sfinti ai sarbilor. A fost un aprig luptator impotriva catolicismului, dar si impotriva turcilor. El s-a retras la manastirea Ostrog, unde a si trecut la cele vesnice, in anul 1671. Multe sunt marturiile celor care au fost ajutati de Sfantul Vasile atat crestini ortodocsi, cat si de alte credinte, atat in vremurile de demult, cat si in acesti ani. Multe sunt minunile care s-au intamplat la racla cu sfintele moaste.

Pe Sfantul Vasile l-am cunoscut citind:

Sfantul Vasile de la Ostrog, tamaduitorul celor cu mintile ratacite - Viata si minunile.

Sfantul Vasile de la Ostrog-Minuni contemporane (dupa anul 1968).