Cuvant catre judecatori

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei si cei impreuna cu el, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt către judecători, ca să judece cu dreptate.

Să întelegi bine pricina si cu dreptate să judeci si drept să o descurci. Nu-ti este tie de folos să iei mită. Să nu dai dreptate celui nedrept, chiar si prieten de-ti va fi. Si să nu asupresti pe cel drept, pentru că judecata lui Dumnezeu dreaptă este. Măcar si frate de-ti va fi, să nu-I dai dreptate, când nu are si pe cel drept să nu-l judeci cu patimă. Că, de la Dumnezeu se pogoară plată, spre casa celor ce judecă strâmb. Si, pentru lacrimile celor drepti, cu moarte rea îi ucide si pe fiii lor în robie îi risipeste, iar ei însisi, după moarte, în osândă vor fi chinuiti, cu dreapta judecată a lui Dumnezeu, când va veni să înnoiască pământul.

De acestea aducându-ti aminte, teme-te si să nu primesti clevetirile celor ce-ti soptesc în taină. Să nu te iubesti asupra celui nevinovat, nici să nu te aprinzi cu mânie când judeci. Pe sărac si pe văduve să nu-i nedreptătesti. Nici să nu te mândresti cu dregătoria stăpânirii tale, că de la Dumnezeu îti este dată tie.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Efrem

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Petru, Dionisie si Paulin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, că se cade, cu tot dinadinsul, a citi Sfintele cărti.

Frate, când va năpădi asupra ta vreun gând viclean, să-ti scoti sabia ta, adică să-ti aduci aminte de frica lui Dumnezeu si vei tăia toată puterea vrăjmasului. Iar, în loc de trâmbite, să ai dumnezeiestile Scripturi, că, precum trâmbita cheamă pe ostas, asa si Sfintele Scripturi, strigându-ne pe noi, ne adună gândurile la frica lui Dumnezeu. Si iarăsi, precum trâmbita ce sună în vreme de război scoală si îndeamnă pe ostas, ca să lupte cu potrivnicul, asa si dumnezeiestile cărti ne îndeamnă să avem silintă spre bunătătile duhovnicesti si ne întăresc împotriva patimilor. Drept aceea, frate al meu, să te silesti, ca, adeseori, să le citesti pe ele, ca să-ti adune gândurile, pe care le risipeste vrăjmasul, cu mestesugul său cel rău. Trezeste-te iubitule, trezeste-te cu stăruintă, sârguieste-te ca, de-a pururea să te silesti la citire, ca să te învete cum să scapi de cursele vrăjmasului si să gusti din vesnica viată. Că citirea dumnezeiestilor cărti ridică si întelepteste mintea cea înselată si-i dăruieste ei întelegere dumnezeiască. Pentru că scris este: „Opriti-vă si cunoasteti că Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 45. 10).

Să stii frate al meu, că dumnezeiască întelegere va lua acela, care, cu adevărată inimă, păzeste dumnezeiestile Scripturi. Drept aceea, iubitule, să nu fii nebăgător de seamă pentru sufletul tău, ci să te silesti la citire si la rugăciune, ca să ti se lumineze sufletul tău si să te faci desăvârsit cu totul, întreg si sănătos. Că Duhul Sfânt este cel ce zice tie: Fii ca un cerb, însetând si dorind a veni la izvoarele apelor, spre dumnezeiestile Scripturi, ca, adică, să bei din ele, ca să-ti stingă tie setea, care te arde. Au, nu stiti, iubitii mei, că la nunta Fiului Său, ne-a chemat pe noi Împăratul împăratilor si Domnul domnilor? Deci, pentru ce ne lenevim si nu ne sârguim să câstigăm haine curate, si făclii luminoase si untdelemn în vasele noastre? Că, gol, nimeni nu va intra acolo. Iar de va îndrăzni cineva să intre, neavând haină de nuntă, stiti ce va pătimi unul ca acela; că va porunci, adică, Împăratul să-i lege lui mâinile si picioarele si, întru întunericul cel mai de afară, să-l arunce, unde este plânsul si scrâsnirea dintilor.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Andronic si sotia sa, Iunia si ale Sfintilor Cuviosi Nectarie si Teofan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre betie si despre pocăintă.

Vă rog, pe voi, toti oamenii, cei ce voiti a vă pocăi către Dumnezeu, să vă păziti de vinul cel mult, că el atâtă poftele în oameni si goneste din suflete frica de Dumnezeu. Cereti de la Dumnezeu să vă dăruiască vouă frica Sa, care să gonească din suflete poftele cele ce vă încearcă si vor să vă despartă pe voi de Dânsul.

Ia minte la tine, de-ti va zice tie gândul, că fratele tău are ceva împotriva ta, să nu zăbovesti, ci, mergând la el, te împacă si, de ai avea vreun gând asupra lui, iartă-i lui, cu umilintă, si să nu fii aspru cu el. Că toti suntem îndemnati de aceeasi pizmă drăcească, să tinem mânia asupra fratelui nostru. Dar, nouă ni s-a poruncit, ca totdeauna, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Iar, de sărăcia cea mare, să nu ne îngrijim, ci să ne încredintăm lui Dumnezeu cu toată inima.

 

(Proloage)

Despre mandrie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Sila, paisie si Natan de la Sihastria Putnei si ale Sfantului Teodor cel Sfintit, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre mândrie.

Precum răsadul si pometul cel necurătit de crengi uscate nu poate să crească, asa si omul mândru nu poate să se mântuiască; dacă nu-si va curăti mândria prin smerenie si prin pocăinta cea plecată. Că la înăltime se suie sufletul celui mândru, iar, de acolo, întru adâncul iadului se pogoară. Deci, precum rodul cel putred, netrebnic este grădinarului, asa rugăciunile celui mândru neprimite sunt la Dumnezeu. Sufletul celui mândru nu are parte cu Dumnezeu, ci, dracilor bucurie se face. Că, pentru mândrie, au fost lepădati îngerii din cer si diavoli s-au făcut. Gândul cel smerit la ceruri urcă pe om si, împreună cu îngerii a dăntui îl face, iar mândria îl pune în rândurile dracilor.

Rugăciunea celui smerit vine la Dumnezeu, iar a celui mândru, mânie pe Dumnezeu si, precum greutatea de roduri rupe ramurile, asa mândria pierde sufletul cel îmbunătătit. Omul cel mândru este ca pomul ce nu are rădăcină si degrabă cade, asa si cel mândru, în prăpastia iadului se pogoară. Pentru ce te înalti, omule, tină fiind si cenusă, pentru ce cu mândrie iscodesti, o, necunoscătorule, de esti mare cu dregătoria, să ai smerenie să nu dispretuiesti pe nimeni. De păcate străine să nu întrebi, ca să fii slăvit în ziua judecătii si să nu lasi scârbit pe cel ce plânge ca să nu ti se treacă cu vederea rugăciunile tale.

Omule sărac, cine te-a zidit pe tine, s-au de unde esti luat? Întru ce îti pui nădejdea, că nu te temi de Dumnezeu, ci, te mândresti si, prin trufie, rău îti pierzi sufletul tău? Pentru ce te umfli ca o picătură de ploaie, că pe pământ esti, si nu după multă vreme, în pământ, iarăsi, vei merge; acum mândru, iar, după putin, hrană viermilor. O, omule, cunoaste-ti neputinta ta si nu te mândri! A lui Dumnezeu zidire fiind, nu te lepăda de Ziditorul tău. Cercetează firea ta, si vezi pe rudeniile tale, pentru ca si ei; de aceasi fire sunt. Si nu te lepăda; din mândrie, de firea ta. Măcar de ai fi tu bogat, iar acela ar fi sărac, înaintea lui Dumnezeu, acela poate fi mai sus decât tine. O, bogatilor, nu vă mândriti cu averile voastre, cu cele stricăcioase nu vă Iăudati. Dumnezeu singur este bogat, având bogătie nestricăcioasă, căci averea voastră nu este a voastră. Până este liniste, rânduiti-vă în pace, cele spre mântuirea voastră. Pentru că bogătia omului îi este dată spre izbăvirea lui. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Seara de film

 Cea mai frumoasa fata din lume

Relaxarea a continuat duminica seara când am  urmarit pe Netflix “Cea mai frumoasa fata din lume”, o productie indoneziana a anului 2025, o frumoasa poveste de dragoste, dar, in acelasi timp si o lectie de viata.

Reuben este fiul unui magnat din domeniul televiziunii. Desi pare un tip nepasator, care duce o viata de playboy, de fapt este un tip care propune multe lucruri interesante, fara a fi insa ascultat de tatal lui.

Kiara este o tanara foarte simpatica si isteata, cu multe idei interesante, asistenta de productie, care doreste sa devina producator pentru a-si indeplini un vis: sa isi achizitioneze un apartament.

Tatal lui Reuben moare pe neasteptate, in urma unui infarct, iar testamentul acestuia ii aduc pe cei doi tineri impreuna. De ce? In ce imprejurari? Va las pe voi sa aflati raspunsul urmarind filmul.

Va las sa aflati si care este cea mai frumoasa fata din lume. Eu am rămas uimită când am aflat, nu mă așteptam la mesajul transmis.

Este un film relaxant si decent pe care il recomand tuturor, insa in special tinerilor.

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei si ale Sfantului Cuvios Pahomie cel Mare, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.

Doi frati trupesti au venit să locuiască într-o mănăstire. Unul era postitor, iar celălalt si-a ales ascultarea. Si orice-i zicea lui părintele făcea fără de îndoială, că de multe ori îi zicea: „Mănâncă dimineata.” Si el mânca. Si iar zicea: „să nu mănânci până seara”. Si nu mânca. Si la alte asemenea, orice i se poruncea, cu bucurie împlinea. Si pentru ascultarea lui era vestit la toti din mănăstire.

Si, pizmuindu-l pe el, fratele lui, a zis întru sine: „Îl voi ispiti pe el de are ascultare.” Si venind la părintele, a zis: „Trimite, cu mine, pe fratele meu, ca să facem, împreună, cutare treabă.” Si l-a slobozit pe el staretul. Deci, dacă a venit la râu, întru care era o multime de crocodili, a zis postitorul către fratele său: „Pogoară-te în râu si treci.” Si s-a pogorât si au venit crocodilii si-i lingeau trupul lui si nu l-au vătămat. Si, văzând postitorul, i-a zis: „Iesi din râu.” Si a iesit nevătămat. Deci, călătorind ei, au aflat un trup lepădat pe cale si a zis postitorul: „De am avea o haină veche, am pune-o peste el.” Răspuns-a fratele: „Mai bine să ne rugăm, poate cumva va învia acesta.” Si au stat la rugăciune si, rugându-se el, a înviat mortul. Si se lăuda postitorul, zicând: „Pentru postirea mea a înviat acesta.” Dar a descoperit Dumnezeu părintelui mănăstirii toate. Si dacă s-au întors, a zis staretul către postitor: „De ce ai ispitit asa pe fratele tău, până la râu? Că, iată, pentru ascultarea lui a înviat Dumnezeu mortul.” Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-VERDE

 In gradina

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului si ale Sfantului Mucenic Isidor din Hios, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce zic că nu se pot mântui în lume.

În stiintă să ne fie, că nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, îl mântuieste, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu. Că nu este ajutor nici din dregătoria cea cinstită, nici din locul cel sfânt, pentru cel ce nu face porunca lui Dumnezeu. Că, ce dregătorie este mai mare decât dregătoria lui Adam, cea fără de moarte, sau ce loc este mai frumos, decât Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu? Si, dimpotrivă, ce este mai de ocară, decât gunoiul, pe care sezând Iov a păzit porunca lui Dumnezeu si în Rai s-a sălăsluit? Iar, Saul, la împărătie fiind si în palate de mult pret stând, si viata aceasta a pierdut-o si nici pe cealaltă n-a câstigat-o. iar Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fără de lege, făcând poruncile lui Dumnezeu, s-a mântuit si cunună cu sfintii a luat. Si de va zice cineva, că nu se poate mântui în lume, cu femei si cu copii, unul ca acela, cu nebunie se înseală, că, pretutindeni, ne primeste pe noi Dumnezeu, dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuieste, nici nu osândeste, ci, pe fiecare, faptele îl osândesc, sau îl mântuiesc.

Deci, măcar că în lume petrecem, o, fratilor, să nu ne deznădăjduim chiar de am si gresit cu ceva, ci, iarăsi, prin pocăintă, să alergăm la Dumnezeu, si să fim milostivi si darnici cu cei săraci si neputinciosi, din averile noastre. Căci, mai mult pentru unii ca acestia ti-a încredintat tie Dumnezeu averea, că ea cu nimeni nu s-a născut împreună. Pentru aceea, să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult ajutor este sufletului tău, adică, a da cu mâna ta. Si să nu ai martori lângă tine, când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale, să nu le treci cu vederea. Mai întâi, pe cei din casa ta, si pe rudeniile tale, fără de grijă să-i faci, apoi, după acestia, si la altii să faci milostenie. Că este fătărnicie, ca, la săracii cei străini să împarti milostenie, iar neamul tău, sau cei din casa ta să fie goi, desculti si flămânzi. Deci, cum zici că te îngrijesti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijesti? Cum, dar, îi vei duce pe dânsii la frica lui Dumnezeu, atâta timp cât îi necăjesc pe ei trupestile neajunsuri? O, câtă nepricepere si câtă inimă rea!

Au n-ati auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieste sufletele robilor săi si nu-si lasă neamul său în nevoi”. Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe altii vei milui, îti va zice tie Domnul: „Fătarnice, orbitule de răutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tău si atunci vei vedea să scoti si gunoiul fratelui tău. Deci, auzind acestea acum, asa, să miluiesti pe cei de aproape ai tăi si să te îngrijesti de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu fată de tine. A Căruia este slava în veci! Amin.

 

(Proloage)

In Oltenia

 WEEK-END IN OLTENIA

Plecarea de la sfarsitul acestei saptamani a fost o plecare stabilita in ultimul moment. Joi ne-am hotarat si vineri am pornit la drum. Unde? La Govora. De ce? Pentru ca ne place acea zona, pentru ca am dorit sa ne odihnim, mai ales ca se anunta o vreme ploioasa si rece.

Vineri dimineata, ne-am luat bagajele si, dupa serviciu, am pornit spre Govora. Am plecat din Ploiesti la ora 13.30 si am ajuns in statiune la ora 17.30. Cand am ajuns, surpriza. In loc de vremea ploioasa si rece despre care citisem ca ne asteapta, am gasit o dupa-amiaza de primavara placuta, cu soare bland, dar si un adevarat concert al pasarelelor.

Ne-am cazat la un apartament rezervat pe booking si am pornit la plimbare prin parc, pana seara tarziu. Efectiv nu ne venea sa intram in casa, atat de placut a fost.

Noaptea a venit si ploaia mult anuntata, iar ropotul ei auzit pe pervazul ferestrei, a fost ca un mos Ene, daruindu-ne un somn odihnitor.

Sambata s-a anuntat o alta zi placuta asa ca, nu am ramas in statiune, ci am pornit la drum (ne stiti ca nu avem stare, ci mancarici la talpi si roti). Prima oprire a fost la manastirea Dinr-un lemn, pentru ca era imposibil sa fim in zona si sa nu ajungem sa primim binecuvantare si sfat de la parintele nostru drag, sau sa nu stam putin de vorba cu maicutele de acolo, care ne primesc de fiecare data cu bratele deschise. Multe s-au schimbat de la ultima noastra vizita: magazinul de obiecte bisericesti are deschisa o a doua incapere cu produse din gospodaria manastirii sau pregatite cu dragoste, migala si rugaciune de catre maici. Din plantele lasate de Dumnezeu si care se gasesc din plin pe dealurile manastirii, sau din cele cultivate in sere, am gasit numeroase tipuri de creme si tincturi, saculeti cu plante pentru ceaiuri, dar si borcanele cu condimente: simple sau in amestec. Nu lipseau din micul magazin nici borcanelele de dulceata, sticlutele de sirop și nici frigiderul in care se afla branza, oua, lapte sau smantana. Si am gasit rosii romanesti crescute in solarul manastirii. Asa cum ne-a spus o maica, tot venitul obtinut din vanzarea acestor produse se strange pentru a se achita pictura bisericii mari.

In biserica mare, pictorii au avansat mult, iar acolo unde au terminat totul este minunat. Abia astept sa vad cum va arata cand va fi gata. Ultima oprire a fost la mormantul maicii Teoctista, cea care a fost pentru noi cea mai dulce bunica. Desi suntem convinsi ca si acolo, langa Dumnezeu, are o vorba de spus pentru noi, tot ii simtim lipsa, tot avem sufletul greu ca nu o mai gasim: era micuta de statura, insa cu un suflet si o inima imense.

Dupa un pranz copios servit alaturi de maici, am pornit mai departe, puțin mai la deal, la mănăstirea Surpatele. Și aici multe s-au schimbat de când nu am mai venit. Acum, in curte este un frumos altar de vara.

 Cand ajungem in zona, ne place sa mergem la manastirea Bistrita. Biserica este foarte inalta, iar icoanele pictate de Gheorghe Tatarascu pe un fond ca albastrul cerului, dau senzatia ca am ajuns in Rai alaturi de sfinti.

Tot aici se afla si moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, cumparate cu aur de Barbu Craiovescu, de la un turc. Desi turcul credea ca va lua bani multi care sa echivaleze cu greutatea moastelor, suma incasata a fost destul de mica, intrucat fiind puse pe cantar, acesta s-a echilibrat la o suma mica de galbeni pusa de banul Craiovescu. Se spune ca turcul ar fi exclamat:”Vezi, vezi, cum crestin la crestin trage” (sursa acestei informatii: wikipedia).

De la aceasta frumoasa manastire, am pornit spre statiune, pentru ca ploaia se apropia cu pasi repezi. Intreaga zi a fost o zi innorata, usor rece, astfel ca pe afara nu prea era nimeni. Insa, sentimentul nu a fost unul de apasare (asa cum se intampla deseori cand cerul este plin de nori si sta sa ploua), ci o stare de liniste, de binecuvantare, data de frumusetea locurilor și de fumul ce ieșea de pe coșurile caselor.

Ajunsi la Govora, cerul s-a limpezit, asa ca am petrecut o noua dupa-amiaza plimbandu-ne prin parc, insotiti de concert de pasarele, dar si de mici veverite in cautare de hrana.

Duminica, am pornit la drum dis de dimineata, insa am ajuns acasa spre seara. Prima oprire a fost la manstirea Govora pentru a participa la Sfanta Liturghie. Înainte de a pleca, am fotografiat acești crini minunați.

După Sfânta Liturghie am pornit spre mănăstirea Sfântului Mucenic Filimon, un sfânt ocrotitor al

actorilor și al celor care realizează spectacole, acolo unde stareț este parintele Valerian Paslaru (fostul actor Dragoș Pâslaru), încă din anul 2018. Părintele s-a mutat aici de la Schitul Pătrunsa pentru că, așa cum spune chiar dansul, este un loc plin de liniste, binecuvantat de Dumnezeu. Si pot sa spun ca asa este. Când am ajuns, slujba era la final. Am reușit să stăm si noi la rugăciunile de dezlegare. Doamne, nu am fi plecat de acolo, era ca un colțișor de rai.

Mănăstirea se afla in catunul Tanculesti, satul Vătășești, un loc uitat de lume. Pentru a ajunge la mănăstire se merg doi kilometri pe drum forestier.

Nu am reușit să fac și alte fotografii.

Am plecat cu greu din acest colțișor de rai, însă cu convingerea că vom reveni. Pe drumul de întoarcere, la numai 4 km, pe sensul opus se afla o altă mănăstire, de data aceasta nou construita-manastirea Sfânta Ana. Am mers și aici, deși începuse ploaia.

De la această mănăstire am mers drum întins spre casa, făcând o singura oprire pe Dealul Negru pentru a savura renumiții mici de Dedulești. Abia când am ajuns la restaurantul de pe deal și am simțit mirosul îmbietor, ne-am dat seama că suntem rupți de foame.

 

Cuvant al Sfantului Teodor Studitul

Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Glicheria si ale Sfantului Serghie Marturisitorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Teodor Studitul, despre post, despre nepătimire si despre curătie.

Fratilor si părintilor, zilele acestea ale postului, fată de cealaltă vreme a anului, se aseamănă cu un liman lin, către care, împreună, aleargă toti si în care află linistea duhovnicească nu numai călugării, ci si mirenii mici si mari, conducători si supusi, împărati si preoti. Că si neamului întreg si la toată vârsta oamenilor, vremea aceasta a postului este folositoare si mântuitoare, în case, în orase si în sate, încetează vrajba si tulburarea, si prisosesc slavosloviile, milostenile si rugăciunile, prin care lin si milostiv Se face Dumnezeul nostru si împacă sufletele noastre si ne dă iertare de păcate. Si, cu adevărat asa este, dacă si noi ne vom întoarce către El, din toată inima noastră, cu frică si cu cutremur, căzând la El si făgăduind să lăsăm fiecare tot răul obicei, care ne stăpâneste.

Drept aceea, crestinii cei din lume au învătători, adică, pe arhiereii si păstorii lor, pe cei ce îi povătuiesc si îi învată pe ei. Că, precum cei care aleargă si se luptă, au trebuintă de îndemnare, asa si cei ce postesc, au trebuintă de îndemnul la îndrăznire si de mângâierea învătătorilor. Iar eu, de vreme ce mă aflu în mijlocul dragostei voastre, în loc de povătuitor si de egumen, am datoria a grăi câteva cuvinte despre acest hrănitor de suflet post.

Deci, postul, fratilor, este înnoirea sufletului, că grăieste Apostolul: pe cât trupul slăbeste si se vestejeste cu osteneala postirii, cu atât sufletul se înnoieste din zi în zi si se face frumos si preastrălucit, cu frumusetea pe care ne-a dat-o nouă Dumnezeu, dintru început. Si de se face curat si frumos, prin post si prin pocăintă, îl iubeste si Dumnezeu pe el si locuieste întru el, precum grăieste si Domnul: „Eu si Părintele vom veni si lăcas în el vom face.” Deci, de vreme ce astfel este vrednicia postului si atât de mare este darul lui, că ne face pe noi să fim lăcas lui Dumnezeu, cu dreptate este, ca si noi să-l primim pe el cu multă bucurie si să nu ne întristăm, pentru bucatele lui cele sărace si proaste, cunoscând că Domnul nostru Iisus Hristos, în pustie, pe cei cinci mii de oameni, cu pâine si cu peste i-a hrănit, când a binecuvântat El, cele cinci pâini si doi pesti. Că de ar fi voit, putea să poruncească să se afle acolo tot felul de bucate. Dar, pentru ca să ne dea nouă pildă de înfrânare, ca, numai pe cele de nevoie să le căutăm, pentru aceea asa a lucrat.

Deci, de vreme ce, acum, la început, lucru greu se pare să stiti că, de vom arăta osârdie, si Dumnezeu ajutând, ne va fi nouă mai usor, din zi în zi. Dar, de voim ca postul nostru să se facă adevărat si primit lui Dumnezeu, precum postind de bucate, asa să ne păzim si de tot păcatul sufletesc si trupesc, cum ne învată pe noi troparul, care grăieste: „Postul nu este numai ca să facem depărtare de bucate, ci este înstrăinarea de toată patima păcatului.” Să ne păzim de lenevire si trândăvire la slujba si la pravila noastră; mai presus de toate, de mărirea cea desartă, de uneltitoarea pizmuire, de pomenirea de rău si de vrajbă, care sunt patimi ascunse, dar care omoară sufletul. Să ne păzim de păcatul cel rău al orânduirii de sine, adică să nu facem voile noastre. Că altceva nu iubeste diavolul, decât să afle pe omul care nu întreabă pe altul, nici nu se sfătuieste cu cel ce poate să-l povătuiască pe el, spre fapta bună, că, atunci, vrăjmasul lesne îl înseală pe chivernisitorul de sine si îl vânează si în cele pe care le are bune. Să luăm aminte, mai ales, spre pofta cea trupească că si acum, când postim, sarpele, diavolul cel cu multe fete, ne ispiteste pe noi cu gândurile cele rele. Frumos a fost, la vedere, si bun, la mâncare, rodul păcatului, dar nici măcar atât nu este. Că, precum este o rodie, care pe din afară se vede frumoasă si, după ce o tai pe ea, nu afli nimic înlăuntrul ei, asa este si pofta trupului, care, se pare, că are dulceată, si după ce se face păcatul, se arată mai amară decât fierea, ca o sabie cu două ascutisuri.

Ceea ce a pătimit strămosul Adam, fiind înselat de diavol si gustând din roada neascultării, că, nădăjduind să afle viata, a aflat moartea, aceasta au pătimit-o toti cei care, de atunci si până astăzi, sunt înselati de către sarpele cel vechi, cu poftele cele rele ale patimilor trupesti. Că, diavolul este întuneric si se schimbă cu chipul si se arată ca un înger luminos; asa si răul, îl face bun, amarul, dulce, întunecatul, ca luminat, urâtul, frumos si moartea, ca viata. Si cu acestea înseală lumea si o trudeste, satana, descoperitorul răutătii. Dar noi, fratilor, să luăm aminte bine, să nu ne însele si pe noi, cu mestesugirile lui multe si viclene, si să pătimim ca păsările, care, pentru mâncare, cad în laturi si în curse. Ci, să cercetăm bine, cu mintea noastră, amăgirile răutătii si, după toată osteneala, vom cunoaste unde se ascunde răul si ne vom păzi de el.

Pe deasupra acestora, să fim, încă întru cântări si în slujbe sârguitori. Să avem bine mintea noastră la citire; că, precum se hrăneste trupul si creste cu hrana pâinii, asa si sufletul se hrăneste cu cuvintele cele dumnezeiesti. Să facem plecările genunchilor după puterile fiecăruia, în tot ceasul, după măsura ce i s-a dat. Să lucrăm si lucrările mâinilor noastre, pentru că cel ce nu lucrează nimic, nu este vrednic nici să mănânce, precum grăieste Apostolul. Să ne îndreptăm unul pe altul, că unul, adică, este neputincios, iar celălalt, în toată puterea. Si să nu ne învrăjbim, numai ce este bun să facem, să fim dulci la vorbă, pasnici, îndurati si milostivi, blânzi, buni, ascultători, plini de milă si de rodurile cele bune. Si pacea lui Dumnezeu să păzească inimile voastre si mintea si să ne învrednicească pe noi întru împărătia Cerurilor, pentru Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava si puterea, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal... ocazional

Afara ploua si este frig ca de parca ar fi o noapte de toamna. Insa eu una, dau Slava lui Dumnezeu pentru aceasta ploaie binecuvantata, pentru ca pamantul are nevoie de apa.

Sunt recunoscătoare pentru:

-week-endul minunat petrecut in Oltenia de sub munte, in zona Valcei. Au fost zile cu bucurie, cu plimbare, cu odihna sufleteasca si trupeasca, care ne-au incarcat “bateriile”;

-ca am reusit sa mai lucrez la puloverul socrelei (traiasca drumurile lungi cu masina);

-ca mama se simte bine in statiune, dar si ca tata este bine acasa;

-ca la Auchan (Atac) au o promotie de schimbat cratite – duci o cratita veche, indiferent de marca si cumperi una Tefal la jumatate pret. Am profitat si am schimbat doua cratite pe care ma pregateam sa le arunc.

Bucatarie – miros de spanac proaspat oparit, pregatit pentru a fi pus la congelator si la borcane. Socrela l-a adunat si l-a curatat, iar eu am continuat. Pana cand a venit sotul cu spanacul de la tara, eu am incercat o prajitura cu lamaie fara gluten si am pus la cuptor peste pentru cina din aceasta seara.

Sunt imbracata pantaloni de panza si tricou.

Meșteresc – cate putin din fiecare. Sunt ca meseriasii care iau multe lucrari (sau cum spun ei-deschid multe santiere) si fac prin rotatie cate ceva la fiecare. Insa, avand in vedere vremea capricioasa, am hotarat ca saptamana aceasta sa aducem la zi treburile de acasa.

Citesc – Am reusit sa termin “Castelul Palarierului” de A.J. Cronin.

Urmăresc - deocamdată nimic.

Sper si ma rog

-sa reusesc sa aduc treburile la zi acasa;

-sa reusesc sa termin puloverul, avand in vedere ca mai am putin;

-sa mai citesc din cartile incepute;

-sa schimb pamantul la flori;

-sa scap de aceasta stare de imprastiere si sa revin la programul meu organizat.

In casa – e cald si bine, pentru ca am dat drumul la centrala.

O fotografie 

Fântâna din parcul Govora.

Cuvant de invatatura

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Ioan Valahul, ale Sfantului Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului si Gherman, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură despre viată, moarte si judecată.

Să avem grijă fratilor, ca, mai înainte de moarte, să ne pocăim de păcatele noastre si să ne gătim spre iesirea sufletelor noastre. Că lumea aceasta trece si slava ei piere. Că va veni Domnul cu ostile ceresti, la judecată, să răsplătească fiecărui om, după faptele lui: dreptilor, adică, viata vesnică dăruindu-le, iar păcătosilor, osânda cea vesnică, focul cel nestins si întunericul cel fără de sfârsit împărtindu-le lor. De aceasta, fratilor, să ne sârguim a scăpa, iar, împreună cu dreptii, să avem parte a ne încununa, pe Dumnezeu slăvindu-L, în bucurie si împlinire si în lumina cea neînserată. A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 (Proloage)

Cuvant al Sfantului Efrem Sirul

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Mochie preotul si ale Sfantului Ierarh Metodie si Sfantului Cuvios Chiril, luminatorii slavilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre gândul la iesirea din viată.

Oare, nu stiti, fratii mei, ce fel de frică si nevoie avem să pătimim, în ceasul iesirii noastre din viata acesta, când sufletul se va despărti de trup? Mare frică si mare taină se săvârseste atunci. Că vin îngerii buni si multime de oaste cerească si toate puterile cele potrivnice si stăpânitorii întunericului, amândouă părtile voind să ia sufletul si să-l aseze si să-i rînduiască locul lui. Deci, dacă sufletul si-a câstigat, de aici, din lume, fapte bune si a vietuit viată cinstită, aceste fapte bune se fac îngeri buni si îl înconjoară pe dânsul si nu lasă pe nici una din puterile potrivnice să se atingă de dânsul, cântând cântări de biruintă lui Dumnezeu, si îl duc pe el la Stăpânul Hristos si împăratul slavei si îl închină Lui, împreună cu toată puterea cerească, si îl duc, de aici, în loc de odihnă, întru bucuria cea negrăită, de-a pururea, întru lumina cea vesnică, unde nu este întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grijă, ci viată nemuritoare si veselie vesnică, împreună cu toti ceilalti, care bine au plăcut lui Dumnezeu, întru împărătia Cerurilor. Iar, dacă în viata aceasta, cineva a trăit urât si petrecând împreună cu patimile si tăvălindu-se întru dezmierdările trupului, si în desertăciunea lumii acesteia, unuia ca acela, în ziua iesirii lui din viata aceasta, însăsi patimile si dezmierdările, pe care le-a câstigat, i se fac draci răi si îi înconjoară ticălosul suflet si nu lasă pe îngerii lui Dumnezeu să se apropie de el. Că, îl iau pe dânsul, împreună cu puterile cele potrivnice, cu stăpânitorii întunericului si îl duc, lăcrimând, mâhnit, cu jale si tânguindu-se, în locuri întunecate si înnegurate si de întristare, unde toti păcătosii stau, asteptând ziua Judecătii si a osândei vesnice, în care diavolul va fi aruncat, împreună cu îngerii lui.

Deci, se cuvine nouă, ca, de aici, din lumea aceasta, să avem toată silinta si purtarea de grijă pentru iesirea noastră si să pregătim fapte bune, vrednice să meargă împreună cu noi, si să ne sprijinească în ceasul de nevoie. Si; care sunt faptele bune, ce am zis că se prefac în îngeri si stau împotriva dracilor, adică, împotriva patimilor noastre? Acestea sunt: dragostea, smerita cugetare, îndelunga răbdare, înfrânarea, suferirea, chibzuirea, supunerea, linistea, bărbătia, dreptatea, fecioria, umilinta si cele asemenea acestora; faptele acestea bune ne sprijinesc, în ceasul acela, si nimeni nu poate să se împotrivească lor. Iar patimile, care am zis că se prefac în draci, sunt acestea: ura, trufasa cugetare, învârtosarea, trândăvia, desarta cuvântare, iutimea, cearta, pizma, mândria, slava desartă, nestiinta, tinerea de minte a răului, vrajba, defăimarea, răutatea, pofta, înăltarea, lăcomia pântecelui, înversunarea si, peste toate acestea, iubirea de arginti, în scurt, toată sataniceasca viclenie. Deci, patimile acestea prefăcându-se în draci, în ziua iesirii noastre, iau sufletul, după cum se cuvine. Că, pe care le-am luat si le-am iubit, aici, mai înainte, le-am si pregătit si ele ne stăpânesc pe noi si, tot acestea, după moarte, împreună cu noi, vor merge si vor domni si acolo peste noi si nu va fi cine să ne scape pe noi de ele.

Deci, să gândim si să întelegem, până avem vreme, cine sunt stăpânii nostri si să fugim si să-i lepădăm pe ei. Si să îmbrătisăm faptele bune, ca, după ce vom ajunge la sfârsitul nostru, ele să ne ajute nouă si să ne izbăvească de cei potrivnici. Si să cunoastem pe cei ce stau împotriva noastră si să stim cine sunt si ce fel de rele ne pricinuiesc. Deci, să fugim de dânsii, ca de niste serpi otrăvitori, sau, ca de foc. Si chiar de ne-ar fi tras pe noi de la fapta bună si ne-ar fi împiedicat, să ne sârguim, până avem vreme si până suntem în viaŃă, a lepăda relele si, prin pocăintă si prin lucrarea faptelor bune, să îmblânzim pe Dumnezeu si să ne pregătim pe noi spre iesire, ca nu cumva, venind El si bătând, să ne aflăm nepregătiti. Că, în ceasul când omul nu se asteaptă, Domnul nostru va veni. Si, venind, să ne aflăm gata întru întâmpinarea Lui. Că Lui se cuvine slava, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Cuvant pentru folosul sufletesc

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Simon Zilotul si ale Sfantului Cuvios Calistrat de la Timiseni si Vasiova, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru folosul sufletesc.

Omule, toate le-ai luat de la Dumnezeu: întelegere, gând, mestesug si minte. Si toate îti sunt supuse tie: cele de pe pământ, din munti, din ape si din văzduh si spre hrană si s-au dat tie. Ci, însă, împrumut ti s-au dat, ca, adică, să plătesti, în locul acestora: dreptate, dragoste, blândete, smerenie si milostenie. Iar Acela îti va da tie daruri, pe care ochiul nu le-a văzut si urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.

Omule, până ce esti în privelistea vietii acesteia, până ce târgul nu s-a risipit, cumpără-ti tie, cu milostenia la săraci, mila lui Dumnezeu; cu smerenia, vesnica slavă; cu dreptatea, viata cea nesfârsită, cu curătia, cunună; cu blândetile, intrarea în Rai; cu rugăciunea, viata cea împreună cu îngerii. Cumpără-ti tie cu osteneala, odihnă, cu privegherea, fata nevăzută a lui Dumnezeu, iar, cu postul si cu setea, desfătarea bunătătilor celor vesnice. Omule, să-ti fie în cap mintea si priceperea; iar, în ochi, privirea lui Dumnezeu, iar în partea de jos pământul, întru care vei merge; în urechi, ascultarea Scripturilor; în inimă, suspinarea pentru păcate; pe limbă, adevărul; în gură, rugăciunea; în mână, darea la săraci; în suflet, nemânierea; în trup, curătia; în pântece, flămânzirea; în genunchi, închinăciunea către Dumnezeu. Si, de le vei păzi pe acestea, vei fi fiu al luminii si părtas al Împărătiei Cerului si mostenitorul bucuriei celei vesnice si vietuitor al Ierusalimului Celui de sus vei fi. Dumnezeului nostru, slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului  Proroc Isaia, ale Sfantului Mucenic Hristofor si Aducerea la Bari a moastelor Sfantului Ierarh Nicolae, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, despre cei ce zic că nu este osândă pentru cei păcătosi.

Cum dar vom scăpa noi, fratilor, de osândă, făcând lucrurile rele? Sau cum ziceti: „Dumnezeu este milostiv si nu osândeste pe păcătosii neamului crestinesc?” Spune-mi mie, frate, dacă furi sau asupresti, sau desfrânare faci, te mânii, sau pizmuiesti, clevetesti, spui minciuni si te îmbeti si alte rele faci si nu te pocăiesti, apoi, cum zici că nu-ti va fi tie osândă? Spune-mi mie, pentru ce Sfintii s-au osândit în lumea aceasta? Că unii s-au trudit si s-au dat la moarte si în multe feluri s-au chinuit. Iar altii, cu postiri si cu privegheri si cu viată aspră si-au înfrânat trupurile lor. Iar altii, prin pustietăti si prin munti, în primejdii si în dese ispite au fost si în lacrimi multe; si acestia toti, pentru Împărătia Cerului s-au ostenit. Dacă zici că cei răi nu se vor osândi, apoi nici cei buni nu vor lua împărătia.

O, fratilor, să nu vă amăgiti ascultând pe diavolul, pentru că a lui este înselarea aceasta. Că am auzit pe un oarcare iubitor de păcate, zicând că Dumnezeu ne îngrozeste, doar, cu frica de osândă. Dar unii ca acestia, împreună cu ereticii, se vor osândi. Spuneti-mi mie, voi cei ce faceti pe Dumnezeu amăgitor: Cine a poruncit să-l izgonească pe Adam din rai? Si, pe vremea lui Noe, cine a înecat toată lumea? Sau la Sodoma si Gomora, cine a trimis piatră si foc? Cine a aruncat pe egipteni în mare? Cine a hrănit în pustie saizeci de mii? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, pe vremea lui Core a dat lui Datan, a poruncit pământului să se desfacă si l-a făcut să înghită de vii două sute de oameni si apoi trei mii? Cine a pierdut pe alti saptezeci de mii, pe vremea lui David?

Încă si acum, câte primejdii suferim pentru păcatele noastre? Că uneori si boli grele se fac între noi si, pentru păcatele noastre, toate se fac nouă primejdioase: focul ne arde, apa ne îneacă, tunetul ne răneste, fulgerul ne arde. Si multe pricini de moarte se fac lucrurilor noastre, cele mai de trebuintă. Că dobitocul din mâinile noastre se hrăneste, iar uneori el ne ucide. Si pîinea este dată nouă spre mâncare si ea ne omoară, oprindu-se în gît; încă, unii si din betie mor. Că, pe multi spurcati, aici, în lumea aceasta, îi osândeste Dumnezeu si dacă nu părăsesc răutătile si nu se pocăiesc cu adevărat, dincolo, pedepsei celei vesnice îi dă pe ei. Să credeti, fratilor, cu adevărat, că este osândă pentru cei păcătosi. Întrebati pe păgâni si pe eretici, chiar si pe diavoli; si toti, cu un glas, vor răspunde vouă, că este judecată si osândă si răsplătire, după faptele fiecăruia. Că Dumnezeu pedepseste pe cei ce gresesc, iar pe cei ce vietuiesc cu dreptate îi încununează.

Deci, să-ti încredintezi, acum, sufletul tău si să-l înveti pe el să nu se amăgească fără de minte. Că Adam, strămosul nostru, a gresit, însă nu stia si nici nu auzise că s-ar fi pedepsit cineva, pentru păcate, mai înainte de el. Iar noi, toate acestea, cu adevărat auzindu-le, de ce să nu credem, de vreme ce am auzit că pentru ucidere, invidie si răutate, a fost pedepsit Cain si cum a pierit, cu potopul, neamul omenesc, pentru desfrânare si că, mai mare decât acea pedeapsă, a fost arderea sodomitenilor, pentru aceeasi desfrânare, dar că Noe s-a izbăvit din potop si Lot din foc? Deci, vedeti, oare, cât de drept este Dumnezeu? Că nu pierde pe cel drept, împreună cu necuratii. Încă, si la stăpânitorii cei pământesti, se vede că pedepsesc pe cei ce fac vreun rău. O, fratilor, să credeti, cu adevărat, că este pedeapsă, pentru cei păcătosi. Patru mii de ani au trecut de la arderea sodomitenilor si, până astăzi, încă fumegă fumul, spre învătătura si îngrozirea păcătosilor. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul si al Sfantului Cuvios Arsenie cel Mare, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric.

Zis-a ava Atanasie: „De multe ori, zic unii din voi: Unde sunt acum prigoanele si pătimirile? Acum, în loc de prigoană si chinuri, te mustră constiinta, să mori pentru păcate, să omori mădularele cele de pe pământ, si, iată, vei fi mucenic de a ta voie. Atunci, se luptau cu împăratii si cu dregătorii. Ai si tu, acum, ca potrivnic, pe diavolul, împăratul păcatului si, dregători pe draci. Atunci, aceia le puneau înaintea mucenicilor capistea si jertfele si urâta închinăciune a diavolului celui mincinos. Cunoaste cu mintea ta, că sunt si astăzi capisti si jertfe si idoli mincinosi ai cugetului, în suflet: capiste, adică, nesătioasa lăcomie, si jertfe, îndulcitoarele pofte, iar idoli, duhul poftelor. Că cela ce slujeste desfrânărilor si se îndeletniceste cu desfătări, acela s-a lepădat de Hristos si idolului se închină, că are în sine, adică, chipul Afroditei, urâta si trupeasca dulceată. Iarăsi de se biruieste cineva de mânie si de iutime, de nu-si va tăia sălbăticia patimii acesteia, de Iisus s-a lepădat si are întru sine dumnezeu pe Ares (zeul războiului), că se închină mâniei, care este semn de turbare. Iar cel ce este iubitor de arginti si iubitor de dulceti si îsi închide îndurările sale fată de fratele său si nu miluieste pe aproapele său, acela s-a lepădat de Iisus si idolilor slujeste, că are întru sine pe idolul Hermes si se închină făpturii, mai mult decât Făcătorului, iar iubirea de arginti este rădăcina tuturor răutătilor.

Deci, de te vei înfrâna de acestea si de te vei păzi de patimile cele sălbatice, ai călcat idolii si te-ai lepădat de credinta cea rea si te faci mucenic, mărturisind credinta cea bună. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

MFC-PRIETENIE

PRIETENIE

 sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Atanasie

Pentru aratarea pe cer a semnului Sfintei Cruci in Ierusalim si pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Acachie si Codrat, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, ca să nu osândim pe cei ce gresesc.

Să ne aducem aminte fratilor, de Domnul, Care zice: „Nu judecati, ca să nu fiti judecati!” Si iarăsi, de Apostolul, care ne învată pe noi, zicând: „Cel ce pare că stă, să se păzească, să nu cadă.” Si iarăsi: „Păzeste-te pe tine, ca nu cumva să fii ispitit si tu.” Că multi la arătare au gresit, dar în taină s-au pocăit si iertare au dobândit si pe Sfântul Duh l-au primit. Deci, cei ce ni se par nouă că sunt păcătosi, la Dumnezeu sunt drepti, pentru că păcatele lor le vedem, dar pocăinta lor n-o vedem. Că si Filimon acela, măscăriciul din Egipt, numai un lucru mare de pocăintă a făcut si a ajuns la măsura Sfântului Macarie, pustnicul. De aceea, de am vedea chiar cu ochii nostri pe cei ce gresesc, să nu-i osândim. Că zece pasi depărtându-se cineva de la fata noastră, nu stim ce a făcut, fată de Dumnezeu, sau de este Dumnezeu cu dânsul.

Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era si cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari si între ucigasii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în Rai, s-a sălăsluit. Pentru aceea, nu se cade să osândim pe omul cel ce greseste, de vreme ce Domnul îl va judeca pe el. Iar toată judecata, Tatăl a dat-o Fiului. Drept aceea, acela ce judecă pe cei ce gresesc îsi răpeste pentru sine dregătoria lui Hristos. Si unul ca acela este un antihrist, adică potrivnic al lui Hristos.

Dar cine ar fi stiut milostivirea cea multă a lui Dumnezeu, de n-ar fi arătat-o El singur oamenilor, primind pe păcătosii ce se pocăiesc, precum pe desfrânata, pe vamesul, sau pe Manase cel spurcat, care, cincizeci si doi de ani, a slujit idolilor, iar, după aceea, într-un ceas, pocăindu-se, a dobândit iertare? Că, fiind închis într-o cuscă de aramă în Babilon si înăuntru cântându-si cântarea sa, îngerul Domnului a spart arama si, îndată, l-a scos si l-a dus în Ierusalim si cealaltă vreme a petrecut-o într-o pocăintă. Dumnezeului nostru slavă!

 

(Proloage)

Pelerinaj

 PELERINAJ LA MOASTELE SFINTEI ELENA

In perioada 30 aprilie-8 mai, la manastirea Pantocrator de la Draganesti-Vlasca, jud. Giurgiu, sunt aduse de la Venetia, spre inchinare, moastele intregi ale Sfintei Imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin. Moastele Sfintei Imparatese Elena au fost aduse la Venetia, in anul 1211, biserica romano-catolica cu acelasi nume. De acolo au fost scoase in pelerinaj abia in anul 2017, cand au fost duse in Grecia, Romania fiind a doua tara ortodoxa in care au poposit moastele Sfintei Imparatese.

Ne-am dorit foarte mult sa ajungem sa ne inchinam Sfintei Imparatese Elena, astfel ca pe 2 mai, inainte de rasaritul soarelui, am pornit la drum, atat pentru a evita aglomeratia din trafic, dar si pentru a evita sa stam ore in sir la rand. Am ajuns la manastire in jur de ora 7.30 si, in aproximativ 30 minute am reusit sa ajungem la racla cu sfintele moaste si sa ne inchinam. Dupa inchinare, am vizitat paraclisul inchinat Sfintei mironosite Maria Magdalena si ne-am plimbat putin prin curtea manastirii. Manastirea Pantocrator este o manastire mare, impresionanta, o minunatie.

Cand am iesit pe poarta manastirii, deja in parcare erau numeroase autocare, microbuze si autoturisme, iar randul destul de mare.

La o distanta de aproximativ 2 km de manastirea Pantocrator, se afla manastirea “Sfanta Treime”, o manastire micuta, cocheta, unde maicutele toate sunt senine, cu zambetul pe buze, gata oricand sa te ajute cu drag. Inca de cand am mers pe aleea strajuita de liliacul inflorit, am simtit un sentiment de pace si liniste.

 Dupa inchinare in mica bisericuta, am facut cativa pasi prin crangul din apropiere unde maicile au pus mese cu scaune sau bancute, pentru odihna pelerinilor. 

Tot aici am avut ocazia sa vedem un paun in toata splendoarea lui. Am incercat sa ma apropii cat mai mult de el pentru a-l fotografia, insa smecherul s-a intors cu spatele. A trebuit sa ma pitesc dupa un copac si asa am reusit cateva fotografii.

A fost o experienta placuta, o dimineata in care am adus Slava lui Dumnezeu pentru toate!