Muzeul trenuletelor

 

“Muzeul trenuletelor”-Hunedoara

In acest weekend prelungit ne-am plimbat pe plaiuri hunedorene, imbinand odihna si relaxarea cu plimbari si vizitari la muzee.

In prima zi, dupa putina odihna, am ales sa vizitam “Muzeul trenuletelor Valentin Banciu”, un muzeu de unde nu iti vine sa pleci.

Acesta un muzeu particular deschis pe baza colectiilor personale ale celui care a fost Valentin Banciu, unul dintre cei mai buni piloti de raliuri, cu numeroase trofee nationale. Pe langa raliuri, o alta pasiune a fost aceea a modelismului, pasiune ce a pornit de la o locomotiva in miniatura primita de la unchiul lui, inginer feroviar.

"Urcandu-ne in locomotiva", ne-am intalnit cu doamna muzeograf, "controlor" care, pentru suma de 25 lei/adult, ne-a rupt un tichet de tren la clasa I spre fericire.

In cadrul muzeului poate fi admirata colectia de miniaturi de locomotive si vagoane, din diverse perioade, toate realizate cu multa atentie la detalii.

 

La aceasta se adauga colectia de masini in miniatura,

Dar si trofeele obtinute de Valentin Banciu la raliurile la care a participat.

Insa minunate sunt dioramele cu trenuletele in miscare, unde pot fi admirate peisaje din cele mai diverse: cascada de apa, castele, gari, etc, toate realizate foarte minutios.

Asa cum ne-a explicat doamna muzeograf , in muzeu se afla aproximativ 40% din intreaga colectie. Se intentioneaza extinderea muzeului pentru a putea fi oferite publicului si celelalte miniaturi.

Odata cu intrarea in muzeu, treci intr-o zona de poveste, ce incanta si aduce bucurie in suflet atat copiiilor, cat si adultilor.

Daca ajungeti in Hunedoara, nu ezitati sa mergeti sa il vizitati.

In Oltenia

 WEEK-END IN OLTENIA

Plecarea de la sfarsitul acestei saptamani a fost o plecare stabilita in ultimul moment. Joi ne-am hotarat si vineri am pornit la drum. Unde? La Govora. De ce? Pentru ca ne place acea zona, pentru ca am dorit sa ne odihnim, mai ales ca se anunta o vreme ploioasa si rece.

Vineri dimineata, ne-am luat bagajele si, dupa serviciu, am pornit spre Govora. Am plecat din Ploiesti la ora 13.30 si am ajuns in statiune la ora 17.30. Cand am ajuns, surpriza. In loc de vremea ploioasa si rece despre care citisem ca ne asteapta, am gasit o dupa-amiaza de primavara placuta, cu soare bland, dar si un adevarat concert al pasarelelor.

Ne-am cazat la un apartament rezervat pe booking si am pornit la plimbare prin parc, pana seara tarziu. Efectiv nu ne venea sa intram in casa, atat de placut a fost.

Noaptea a venit si ploaia mult anuntata, iar ropotul ei auzit pe pervazul ferestrei, a fost ca un mos Ene, daruindu-ne un somn odihnitor.

Sambata s-a anuntat o alta zi placuta asa ca, nu am ramas in statiune, ci am pornit la drum (ne stiti ca nu avem stare, ci mancarici la talpi si roti). Prima oprire a fost la manastirea Dinr-un lemn, pentru ca era imposibil sa fim in zona si sa nu ajungem sa primim binecuvantare si sfat de la parintele nostru drag, sau sa nu stam putin de vorba cu maicutele de acolo, care ne primesc de fiecare data cu bratele deschise. Multe s-au schimbat de la ultima noastra vizita: magazinul de obiecte bisericesti are deschisa o a doua incapere cu produse din gospodaria manastirii sau pregatite cu dragoste, migala si rugaciune de catre maici. Din plantele lasate de Dumnezeu si care se gasesc din plin pe dealurile manastirii, sau din cele cultivate in sere, am gasit numeroase tipuri de creme si tincturi, saculeti cu plante pentru ceaiuri, dar si borcanele cu condimente: simple sau in amestec. Nu lipseau din micul magazin nici borcanelele de dulceata, sticlutele de sirop și nici frigiderul in care se afla branza, oua, lapte sau smantana. Si am gasit rosii romanesti crescute in solarul manastirii. Asa cum ne-a spus o maica, tot venitul obtinut din vanzarea acestor produse se strange pentru a se achita pictura bisericii mari.

In biserica mare, pictorii au avansat mult, iar acolo unde au terminat totul este minunat. Abia astept sa vad cum va arata cand va fi gata. Ultima oprire a fost la mormantul maicii Teoctista, cea care a fost pentru noi cea mai dulce bunica. Desi suntem convinsi ca si acolo, langa Dumnezeu, are o vorba de spus pentru noi, tot ii simtim lipsa, tot avem sufletul greu ca nu o mai gasim: era micuta de statura, insa cu un suflet si o inima imense.

Dupa un pranz copios servit alaturi de maici, am pornit mai departe, puțin mai la deal, la mănăstirea Surpatele. Și aici multe s-au schimbat de când nu am mai venit. Acum, in curte este un frumos altar de vara.

 Cand ajungem in zona, ne place sa mergem la manastirea Bistrita. Biserica este foarte inalta, iar icoanele pictate de Gheorghe Tatarascu pe un fond ca albastrul cerului, dau senzatia ca am ajuns in Rai alaturi de sfinti.

Tot aici se afla si moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, cumparate cu aur de Barbu Craiovescu, de la un turc. Desi turcul credea ca va lua bani multi care sa echivaleze cu greutatea moastelor, suma incasata a fost destul de mica, intrucat fiind puse pe cantar, acesta s-a echilibrat la o suma mica de galbeni pusa de banul Craiovescu. Se spune ca turcul ar fi exclamat:”Vezi, vezi, cum crestin la crestin trage” (sursa acestei informatii: wikipedia).

De la aceasta frumoasa manastire, am pornit spre statiune, pentru ca ploaia se apropia cu pasi repezi. Intreaga zi a fost o zi innorata, usor rece, astfel ca pe afara nu prea era nimeni. Insa, sentimentul nu a fost unul de apasare (asa cum se intampla deseori cand cerul este plin de nori si sta sa ploua), ci o stare de liniste, de binecuvantare, data de frumusetea locurilor și de fumul ce ieșea de pe coșurile caselor.

Ajunsi la Govora, cerul s-a limpezit, asa ca am petrecut o noua dupa-amiaza plimbandu-ne prin parc, insotiti de concert de pasarele, dar si de mici veverite in cautare de hrana.

Duminica, am pornit la drum dis de dimineata, insa am ajuns acasa spre seara. Prima oprire a fost la manstirea Govora pentru a participa la Sfanta Liturghie. Înainte de a pleca, am fotografiat acești crini minunați.

După Sfânta Liturghie am pornit spre mănăstirea Sfântului Mucenic Filimon, un sfânt ocrotitor al

actorilor și al celor care realizează spectacole, acolo unde stareț este parintele Valerian Paslaru (fostul actor Dragoș Pâslaru), încă din anul 2018. Părintele s-a mutat aici de la Schitul Pătrunsa pentru că, așa cum spune chiar dansul, este un loc plin de liniste, binecuvantat de Dumnezeu. Si pot sa spun ca asa este. Când am ajuns, slujba era la final. Am reușit să stăm si noi la rugăciunile de dezlegare. Doamne, nu am fi plecat de acolo, era ca un colțișor de rai.

Mănăstirea se afla in catunul Tanculesti, satul Vătășești, un loc uitat de lume. Pentru a ajunge la mănăstire se merg doi kilometri pe drum forestier.

Nu am reușit să fac și alte fotografii.

Am plecat cu greu din acest colțișor de rai, însă cu convingerea că vom reveni. Pe drumul de întoarcere, la numai 4 km, pe sensul opus se afla o altă mănăstire, de data aceasta nou construita-manastirea Sfânta Ana. Am mers și aici, deși începuse ploaia.

De la această mănăstire am mers drum întins spre casa, făcând o singura oprire pe Dealul Negru pentru a savura renumiții mici de Dedulești. Abia când am ajuns la restaurantul de pe deal și am simțit mirosul îmbietor, ne-am dat seama că suntem rupți de foame.

 

REVELION LA MUNTE

REVELIONUL LA HOTEL MOLDAVIA

Concediul petrecut, in toamna, la Hotel Moldavia ne-a placut foarte mult. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am ales ca minivacanta de revelion sa o petrecem aici. Si nu am gresit. Totul a fost la superlativ, la preturi mult mai mici fata de alte locatii de la care am cerut oferte.

Aceeasi cazare excelenta, aceeasi mancare delicioasa despre care v-am povestit aici, asa ca azi va povestesc despre petrecerea de Revelion, dar si de cea de Carnaval. In ceea ce priveste meniul pot sa va spun ca bucatarul i-a intrecut cu mult pe concurentii la Master Chef.

In seara de Revelion, aperitivele ne asteptau pe masa. Farfuria plina cu preparate apetisante si delicioase.

A urmat preparatul din peste: un file de dorada cu mousse de spanac, spaghete de legume si sos de sampanie.

Piesa de rezistenta a fost friptura: muschiulet de porc in mantie de alune de padure, pui cu infuzie de ierburi, cartofi copti de doua ori si sos de cappuccino.

Dupa asa o masa copioasa desertul a fost simplu si racoritor: tort Black Forest.

La trecerea in noul an, organizatorii au pregatit un minunat joc de artificii pe care l-am urmarit savurand cate un pahar de sampanie.

Despre brunch-ul de pe data de 1 Ianurie nu pot sa va spun decat ca a satisfacut si cele mai pretentioase dorinte.

Pentru seara de 1 Ianuarie bucatarul a pregatit alte surprize, la fel de delicioase ca si cele din Noaptea de Revelion.

La inceput ne-a fost servita o gustare calda: pui umplut cu crema Philadephia, sos de branzeturi si spanac.

A urmat felul principal: aripioare de porc in crusta de ceapa crocanta, crema de fasole cu bacon si varza rosie

Iar desertul a fost piesa de rezistenta: mar cu cheesecake, fistic si alune de padure, caramel sarat si inghetata.

Pentru bauturi a fost open bar pe toata durata meselor festive.

O petrecere insa, nu este petrecere fara muzica. Si aici organizatorii au ales un DJ care, prin muzica oferita, a ridicat pe toata lumea la dans. A fost muzica pentru toate gusturile, nimeni nu a avut nimic de reprosat. Va puteti convinge vizionand clipurile de pe pagina de facebook a hotelului.

Felicitari organizatorilor, bucatarului si echipei lui, de fapt, intregului personal al hotelului. Prin munca lor, prin amabilitatea lor, prin raportul calitate-pret, arata ca pun turistul pe primul loc, ca il respecta.

PS: asa cum spun de fiecare data, precizez si de data aceasta ca, postarile despre pensiunile sau hotelurile la care am fost cazati, reprezinta strict parerea mea, punctul meu de vedere si nu fac reclama la nici una dintre ele.