Catehism Ortodox

Pacatul

            Pacatul este calcarea legii dumenzeiesti, adica neamplinirea voii lui Dumnezeu cuprinsa in poruncile Sale si este de mai multe feluri.

-       Pacatul stramosesc cu care ne nastem fiecare dintre noi si care se curateste prin baia Sfantului Botez
-       Pacatele personale, adica pacatele pe care le savarsim fiecare dintre noi in parte.

Pacatele personale sunt:

-       Pacate usoare care doar slabaesc si nu nimicesc legatura cu Dumnezeu;
-       Pacate grele sau de moarte.

Pacatele grele, nimicesc legatura cu Dumnezeu si ne atrag grea pedeapsa din partea Lui. In fruntea pacatelor grele, Sfanta Biserica le insira pe acestea: mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma, lacomia, mainai si lenea.

            Cel mandru este plin de el insusi, se crede suficient siesi si nu mai vrea sa tina seama de legea dragostei fata de Dumnezeu si de semeni;

            Iubitorul de argint adica cel ce se lipeste cu toata fiinta lui de bunurile materiale, ajunge sa calce in picioare randuielile omeniei si ale fratiei.
            Desfranatul indruma spre stricare si imbolnavire atat viata sa cat si a celor cu care se desfraneaza.
            Pizmaretul sau invidiosul se intristeaza de fericirea semenului si se bucura de nenorocirea abatuta asupra lui.
            Lacomul calca fara mila in picioare drepturile semenului.
            Maniosul unelteste razbunare impotriva semenului si ii doreste nimicirea.
            Lenesul in loc sa lucreze impreuna cu ceilalti la  imbunatatirea vietii, asa cum cere legea firii omenesti, a fratiei si a dragostei, fuge de aceasta datorie, cautand sa insele, sa fure sau sa cerseasca pentru a trai.

            Intre pacatele grele, Sfanta Biserica trece si pacatele impotriva Duhului Sfant, ca si pacatele strigatoare la cer.

            Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt:

a)    Impotrivirea aratata de cineva, cu vointa si stiinta, fata de invatatura crestina, cu scopul de a-si duce nestingherit viata sa necinstita si pacatoasa.
b)    Increderea nesocotita in mila si indurarea lui Dumnezeu. De un asemenea pacat se fac vinovati credinciosii care calca fara teama poruncile Domnului, bizuindu-se pe socotinta gresita ca Dumnezeu ii va ierta, pentru ca este bun.
c)    Deznadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. De acest pacat se fac vinovati cei care, socotind ca Dumnezeu nu-i mai poate ierta, nu mai vor sa faca nimic pentru indreptarea lor.
d)    Pizmuirea semenilor, pentru darurile sau talantii speciali de care acestia s-au invrednicit de la Dumnezeu;
e)    Nepocainta pana la moarte.

Ocolind indatorirea caintii si intoarcerii la Dumnezeu, savarsitorul pacatelor contra Duhului Sfant nu va putea fi iertat nici aici, nici in lumea de dincolo.

Pacatele strigatoare la cer sunt: uciderea cu stiinta si voie libera (si a pruncilor), sodomia, asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor, oprirea platii lucratorilor. La acestea poate fi adaugat pacatul pe care-l savarsesc copiii prin necinstirea parintilor.

Se numesc pacate strigatoare la cer pentru ca, prin savarsirea lor, legea iubirii de semeni este calcata atat de greu, incat ea striga la Dumnezeu ca sa pedepseasca chiar in viata aceasta pe calcatorii si dispretuitorii ei.

Viciul este pacatul savarsit prin calcarea statornica a randuielilor morale; este lasarea  in voia poftelor pacatoase. De viciu putem scapa:

-       Prin rugaciuni facute cu frangere de inima;
-       Prin munca sarguincioasa;
-       Prin fuga de prilejurile care il inlesnesc;
-       Prin ascultarea de povatuirile duhovnicului si ale doctorului.

Ispita este un indemn sau o momire la pacat care poate veni dinlauntru sau din afara.

Dinlauntru ispita se aprinde din firea cea slabanogita de pacat, iar dinafara vine de la diavol si de la pilda cea rea data noua de oamenii cei rai din jurul nostru.

Ispitele pot fi biruite:

-       Prin rugaciunea facuta cu adanca smerenie si evlavie.
-       Prin ocloirea prilejurilor care ne pot indemna la pacat. Sa fugim deci de lene, de imbuibare, de insotiri cu oameni rai, de privelisti necuviincioase, etc.
-       Prin deosebita bagare de seama asupra primejdiei poftelor: sa nu ne oprim cu inchipuirea asupra lor, ci de la inceput sa le indepartam, indreptandu-ne gandul numai spre ceea ce este curat si sfant.

Sfanta Biserica ne invata ca pedeapsa pacatului este grea si vine nu numai din partea cugetului nostru si din partea semenilor, ci ea vine, mai ales, de la Dumnezeu, care, la Judecata din urma, va da fiecaruia dupa faptele sale. Atunci, cei mai buni vor primi rasplata vietii celei de veci, iar cei rai vor fi lasati in suferintele pe care si le-au pregatit singuri, prin neascultarea si indepartarea de Dumnezeu si de poruncile Lui.

(extras din Catehism Ortodox)