Pacatul a devenit moda

-Parinte, ati spus cuiva ca va fi razboi? Asa am auzit. Este adevarat?

-Eu nu spun nimic, iar lumea spune ce vrea. Chiar de-as sti ceva, unde s-o spun?

-Parinte, ce lucru barbar este razboiul!

-Dacva oamenii n-ar avea aceasta.....”noblete” a pacatului, n-am fi ajuns la acest lucru barbar. Mai barbar lucru este catastrofa morala. Oamenii se deosebesc sufleteste si trupeste. Cineva imi spunea: „Se spune despre Atena ca este „jungla” dar nimeni nu pleaca de acolo! Toti o numesc „jungla” si cu toate acestea toti se aduna acolo in „jungla”. Cum au devenit oamenii! Ca animalele. Stiti ce fac animalele? La inceput intra in grajd, se balega, urineaza...Dupa aceea balegarul incepe sa fermenteze. De indata ce incepe sa fermenteze, simt o caldura si nu le lasa inima sa plece din grajd; le place acolo. Tot astfel si oamenii simt caldura pacatului, si de aceea nu-i lasa inima sa plece. Isi dau seama ca miroase urat, dar nu-i lasa inima sa plece din caldura aceea. Iata, de va intra acum unul in grajd, nu va putea suferi mirosul urat. Insa pe altul care sta mereu in grajd nu-l mai deranjeaza mirosul pentru ca s-a obisnuit cu el.

-Parinte, spun unii: „Oare numai astazi pacatuieste lumea? In Roma, mai demult, ce era?...”

-La urma urmei in Roma erau inchinatori la idoli. Iar cele pe care le spune Apostolul Pavel erau pentru inchinatorii la idoli care se botezasera, dar care aveau obisnuinte rele. Sa nu luam drept pilda rabatul fiecarei epoci. Astazi pacatul l-au facut moda. Vezi, neam ortodox si cum suntem. Cu cat mai mult ceilalti. Si lucrul rau este ca oamenii de azi, cand pacatul a devenit moda, daca vad pe unul ca nu urmeaza curentul epocii, adica sa nu pacatuiasca, sa fie putin evlavios, il numesc intarziat, retrograd. Acesti oameni considera o jignire faptul faptul de a nu pacatui, iar pacatul il considera progres. Iar aceasta este mai rau decat toate. Daca oamenii de azi, care traiesc in pacat, ar recunoaste cel putin aceasta, Dumnezeu i-ar milui. Insa ei indreptatesc cele nejustificabile si elogiaza pacatul. Aceasta este si cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant: pacatul sa il considere progres si morala sa o numeasca inapoiere. De aceea au mare rapslata, mare valoare cei ce se nevoiesc in lume si isi pastreaza viata curata.

Mai demult, daca unul era pervers sau betiv, se rusina sa iasa in piata, pentru ca ar fi fost dispretuit. Daca una calca putin pe de laturi, nu indraznea sa iasa afara. Si aceasta era intr-un fel o frana. Astazi, daca cineva este corect, daca de pilda o fata traieste cu evlavie, se spune: „Bre, unde traieste asta?”. Si, in general, daca mirenii faceau un pacat, sarmanii, isi simteau pacatosenia lor, isi plecau putin capsorul lor si nu ironizau pe cel ce trai duhovniceste, ci dimpotriva, il laudau. Acum nici vinovatie nu simt, nici respect nu exista. Le-au nivelat pe toate. Daca unul nu traieste lumeste, isi bat joc de el.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)