Sa nu incepem discutii cu aghiuta
Toti avem patimi
mostenite, dar acestea nu ne vatama. Este ca si cum unul se naste, de pilda, cu
o alunita pe fata. Aceasta ii pricinuieste si frumusete; dar daca cineva o
zadaraste, ii poate pricinui si cancer. De aceea sa nu-l lasam pe diavolul sa
ne zgandareasca patimile. Daca il vom lasa sa ne scormoneasca slabiciunea, ne
va pricinui „cancer”.
Trebuie sa avem noblete
duhovniceasca, sa dispretuim pe diavolul si toate telegramele lui cele viclene,
adica gandurile rele, si sa nu incepem a discuta cu el. Chiar si toti avocatii
de s-ar aduna, nu vor putea sta impotriva unui diavolas mic. Ca sa taiem
legaturile cu diavolul si sa evitam ispitele, ajuta mult sa taiem discutiile cu
el. Ni se intampla ceva? Ne-au nedreptatit? Ne-au ocarat? Sa cercetam daca am
gresit. Daca n-am gresit, avem rasplata. Nu mai este nevoie de continuare. Cine
continua sa discute cu aghiuta, acesta ii brodeaza dantela (adica ii da omului
lucrare fina de mana, ii baga ganduri ca sa se ocupe numai de ele si sa fie
tulburat, incat sa nu poata lucra duhovniceste, si astfel il slabeste) si il
rascoleste. Il face sa le cerceteze pe toate cu legislatia diavoleasca si
astfel il salbaticeste.
Imi aduc aminte ca atunci
cand au plecat italienii, au lasat in corturile lor gramezi de grenade, iar
praful de pusca era coline intregi. Oamenii au mers si au luat corturile. Copiii
se jucau cu grenadele si cati, saracii de ei, nu au murit! Sa se joace cu
grenadele! Asa si noi, sa ne jucam cu diavolul?
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie
Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu