Dorinte lumesti
Pe toti cei ce nu-si infraneaza
inima lor de la dorintele materiale, care nu sunt absolut necesare – nici nu
mai incape cuvant pentru dorintele trupesti – si un isi aduna minte in inima,
ca sa le dea impreuna cu sufletul lui Dumnezeu, ii asteapta indoita nefericire.
-Parinte, intotdeauna este rau sa
doresti ceva?
-Nu, dorinta inimii nu este rea in
sine. Ci atunci cand lucrurile, fie si nepacatoase, imi iau o bucata din inima,
imi slabesc dragostea fata de Hristos. Aceasta dorinta este rea, pentru ca
vrajmasul imi taie dragostea mea de la Hristos. Cand doresc un lucru pretios, o
carte de pilda, si imi ia o parte din inima, atunci aceasta este un rau. De ce
o carte sa-mi ia o parte din inima? Cartea sa o doresc sau pe Hristos sa-L
ravnesc? Orice dorinta, oricat de buna ar parea, nu este mai buna ca a dori
cineva pe Hristos sau pe Maica Domnului. Cand imi dau inima lui Dumnezeu, este
cu putinta ca Dumnezeu sa nu mi se dea in intregime mie? Dumnezeu cere inima
omului. “Da-mi fiule, inima ta”.Daca omul Ii da inima sa, dupa aceea Dumnezeu
ii va da orice va iubi inima aceluia, numai sa nul vatame. Numai atunci cand se
daruieste lui Hristos, inima nu se irosestesi numai in Hrisots afli legatura
cea bogata a dragostei dumnezeiesti in aceasta viata, iar in cealalta, cea
vesnica, veselia dumnezeiasca.
Trebuie sa evitam lucrurile lumesti,
ca sa nu ne rapeasca inima si sa ne folosim de cele simple, numai pentru a ne
sluji de ele. Sa ne ingrijim insa sa fie trainice. Daca doresc sa folosesc un
lucru frumos, inseamna ca dau toata inima mea frumusetii, iar pentru Dumnezeu
nu ramane nici o bucatica. Treci pe undeva si vezi o casa cu marmura, cu o
infatisare frumoasa, cu sculpturi, etc. Te minunezi de pietre, de caramizi si
iti lasi inima ta acolo. Sau vezi intr-un magaziniste rame frumoase pentru
ochelarii tai si le doresti. Daca nu le cumperi, iti lasi inima ta in magazin. Daca
le cumperi, iti atarni inima de ramele ce le porti. Mai ales femeile sunt
furate usor. Putine sunt acelea care nu-si vand inima lor celor desarte. Vreau
sa spun ca diavolul le fura bogatia inimii lor cu toate cele lumesti, colorate,
stralucitoARE. Una are nevoie de o farfurie? Va cauta sa afle o farfurie cu
flori. Ca si cum s-ar acri mancarea daca farfuria nu are flori. Unele femei
duhovnicesti sunt miscate de lucruri parute serioase, de un vultur cu doua
capete, de pilda. Iar dupa aceea intreaba:”De ce nu ne misca cele duhovnicesti?”Cum
sa te miste, daca inima ta e imprastiata in dulapuri, intre farfurii? Nu ai
inima, ci numai carne, inlauntrul careia bate tic-tacul mecanic, ca ceasul,
numai ca sa poti merge. Pentru ca putin din inima merge la un lucru, putin la
altul, iar pentru Hristos nu ramane nimic,
-Parinte, adica si aceste dorinte
simple sunt pacatoase?
-Aceste dorinte, oricat de
nepacatoase ar fi, sunt mai rele decat cele pacatoase. Pentru ca o dorinta
pacatoasa il va zgudui pe om candva si il va mustra constiinta pentru ea, si
astfel va face o incercare de intoarcere, se va pocai, va spune: “Am gresit,
Dumnezeul meu!”in timp ce aceste dorinte, cele “bune”, nu-l nelinistesc. Crede
ca merge bine. “Iubesc binele, iubesc frumosul. De altfel si Dumnezeu le-a
facut pe toate frumoase.”, spune el. Da, dar dragostea lui nu merge la Ziditor,
ci merge la zidire. De aceea este bine sa taiem orice dorinta. Cand cineva face
ceva pentru Hristos si jertfeste ceea ce iubeste, facand ceva ce nu-I place –
oricat de bun ar fi ceea ce-I place – atunci Hristos ii da mai multa odihna.
Inima, inainte de a se curati, are
dorinte lumesti si se bucura de ele. Atunci, insa, cand se va curati, se va
dezgusta de bucuriile lumesti. De atunci inainte bucuriile ei vor fi
duhovnicesti. Numai in felul acesta se va curati inima, cand se va scrbi de
dorintele lumesti. Inainte de a se scarbi de ele, este atrasa de acelea. Dar,
vezi, noi nu vrem sa mahnim poutin pe omul cel vechi, ci vrem sa-I facem
hatarul. Dar in felul acesta cum ne vom face urmatori ai lui Hristos?
-Parinte, cand imi vine greu sa-mi
tai o dorinta, trebuie sa insist in nevointa?
-Da, chiar de s-ar mahni inima ta,
finndca nu faci cele ce o odihnesc, nu trebuie sa asculti de ea. Pentru ca daca
vei asculta, vei simti o blumeasca si apoi o neliniste, iarasi lumeasca. Iar
daca nu o vei asculta si inima ti se va mahni, deoarece nu ai facut cele ce o
odihnesc, si te vei bucura de aceasta, atunci va veni Harul dumnezeiesc. Caci
acesta este scopul: sa dobandim Harul dumnezeiesc. Iar ca sa dobandim Harul
dumnezeiesc, trebuie sa taiem toate dorintele, chiar si bune de ar fi; sa ne
taiem voia. Atunic omul se smereste,iar cand se va smeri,va veni Harul dumnezeiesc.
Cand inima va fi nemultumita lumeste, atunci se va bucura duhovniceste. Pe cat
poate fiecare, sa invete sa evite mangaierea lumeasca, sa aiba lucrare
duhovniceasca launtrica, ca astfel sa dobandeasca mangaierea dumnezeiasca.
(Cu
durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu