Celui cu darea, dare
-Parinte, cand cumparam ceva pentru
manastire, unii nu vor sa ne treaca pe factura. Ce sa facem?
-Totdeauna sa va dea factura, iar
voi sa mai taiati din pretentiile voastre. Sa va limitati nevoile voastre si sa
faceti numai ceea ce este absolut necesar. Eu asa as face. Ne va iconomisi
Dumnezeu. Daca noi, monahii, nu cerem sa ni se dea factura, ii facem si pe
ceilalti sa pacatuiasca. Si spun: „Daca asa fac si manastirile....”. Daca noi,
care vrem sa tinem poruncile procedam asa, stiti cat de mult smintim? „Celui cu
darea, dare”, spune Scriptura. Eu cand trimit scrisori nu prin posta, ci prin
cineva, pun si atunci timbre. Mirenii se indreptatesc pe sine, dar si
manastirile daca procedeaza asa, inseamna ca nu au sinceritate si dau
Evanghelia la o parte..... Atunci cand nu ne platim datoriile fata de altii –
daca iti ia cineva haina, lasa-i si camasa – facem o propovaduire falsa si
mirenii dupa aceea isi justifica caderile lor. Ei cauta sa afle ceva cu care
sa-si odihneasca putin constiinta. Sa luam aminte pentru ca vom fi fara de
raspuns in ziua Judecatii. Scopul este sa ne aparam mai ales in cele
duhovnicesti, nu numai in cele materiale. Atunci cand pentru un oarecare motiv
nu va dau facturi, sa considerati lucrul acesta paguba duhovniceasca.
-Parinte, cateodata se intampla ca
cineva sa dea o suma mica in dar si sa ceara chitanta pentru una mai mare. Ce sa
facem?
-Sa spuneti: „Nu dam chitante pentru
sume mai mari. Daca nu vreti asa, va dam inapoi banii, si vedeti poate in alta
parte va poate ajuta”. Sa nu se lipeasca de voi o asftel de boala.
-Parinte, un oarecare mester a cerut
sa-i desfacem contractul de munca pe care il avea cu manastirea dumneavoastra
ca sa intre in posesia ajutorului de somaj, dupa care sa continue sa lucreze la
noi.
-Nu, bre copile, nu este corect!
Putina constiinta de ar avea cineva nu ar face aceasta! Nu se potriveste sa
facem astfel de lucruri in manastire. Desi manastirea este saraca, este de
preferat sa ii plateasca un salariu dublu, numai sa nu faca aceasta. Este foarte
grav lucrul acesta! Binecuvantarea aduce binecuvantare, iar nedreptatea aduce
catastrofa. Sa luati aminte bine la aceasta. Sa nu faceti astfel de tocmeli cu
lucratorii! Din pricina aceasta iau foc si se intampla catastrofe in manastiri.
Un functionar face juramant ca isi va face serviciul sau cinstit. Noi, ca
monahi, nu rostim numai un astfel de juramant, ci unul dublu. Caci fagaduinta
ce o dam este duhovniceasca si daca o calcam, pentru noi pacatul este indoit. Luati
aminte sa tineti un echilibru, sa existe o diferenta. Vad un buboi cum coace. Se
va sparge si se va curata. Dumnezeu nu da Harul Sau unei intocmiri gresite. Aceasta
ar fi ca si cum ar ajuta pe diavolul. Cautati sa existe sinceritate, cinste. Starea
aceasta merge ca cel beat care se clatina. Poate sta intr-un loc? Va veni urgia
lui Dumnezeu. Vom da examene. In prima faza se va separa arama de aur. In a
doua se va arata cate carate de aur are fiecare.
Lumea se misca in minciuna. Oamenii devin
mincinosi. Si-au facut o alta constiinta. Nu pot deveni mincinos, sa ma schimb pe
mine insumi, deoarece aceasta pretinde societatea. Mai bine sa ma chinuiesc. Este
trebuinta de luare-aminte ca sa nu intram in acest fagas lumesc. Dar de fapt
tot acest sistem economic ce exista nu ajuta deloc. Oamenii sunt nevoiti sa
declare mai putin, etc. Am certat pe unii functionari financiari care erau
oameni credinciosi: „Ce faceti?” le-am spus. „Luati seama sa se pastreze putin
aluat! Ajung la mine multe fapte. Unul merge la Administratie si spune: „Am ca
venit un milion.”. Administratia ii pune trei milioane, pentru ca exista unii
care declara o treime din veniturile lor, socotindu-i in felul acesta pe toti. Dar
daca exista un om contiincios, iar voi il loviti inmultindu-i de trei ori
veniturile, il faceti sa devina hot. Adica in loc sa ajutati sa se schimbe
putin situatia, faceti impotriva.” „Nu ne dam seama cand ne spun adevarul.”,
imi raspund. „o sa va dati seama, le spun, daca veti trai duhovniceste. Atunci veti
putea face aceasta deosebire. Va va instiinta Dumnezeu ca sa va dati seama.”
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan –
cuv Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu