Cel ce nedreptateste se chinuieste

 

            Cel ce nedreptateste si, in general, orice vinovat, cand nu cere iertare, este chinuit nu numai de constiinta sa, ci si de supararea celui nedreptatit. Pentru ca atunci cand cel nedreptatit nu-l iarta, ci carteste, cel ce a nedreptatit se chinuieste si mai mult. Nu poate dormi. Ca si cum l-ar lovi valurile si l-ar invarti ca pe un titirez. Este un lucru tainic felul cum simte el aceasta. Precum atunci cand cineva iubeste pe unul si se gandeste la el in sensul cel bun, acela o simte, asa este si in cazul acesta. O, cum il chinuie nemultumirea celuilalt! Chiar departe sa fie, in Australia, in Johanesburg, nu se poate linisti cand celalalt este suparat din pricina lui.

            -Dar daca este nesimtitor?
            -Crezi ca nesimtitorii nu sufera? Numai daca se dedau distractiilor, ca sa uite. Se poate iarasi ca cel nedreptatit sa il ierte pe vinovat, dar sa-i ramana putina suparare in el. Atunci si el se chinuieste intr-o anumita masura, dar vinovatul se chinuie si mai mult din pricina mahnirii celuilalt. Daca insa vinovatul va cere iertare, iar cel nedreptatit nu i-o va da, atunci se va chinui acesta din urma. Nu exista foc mai mare ca parjolul launtric al constiintei. Aceasta il va chinui si il va manca precum cariul, atat in aceasta viata si, fireste, il va manca „viermele cel neadormit” mult mai mult in cealalta viata, cea vesnica, daca omul nu se va pocai aici si nu va indrepta nedreptatile facute semenilor sai, fie numai si prin intentia cea buna, in cazul ca nu poate in alt chip.
            Imi aduc aminte de un avocat care facuse multe nedreptati, cat de mult s-a chinuit la sfarsitul vietii lui. Isi indeplinea functia intr-o regiune unde erau multi crescatori de animale. Acolo turmele de animale faceau pagube in ogoarele taranilor, iar ciobanii alergau la acest avocat ca sa-i apere, caci prin argumente viclene a convins si pe agronom si pe impaciuitor (judecatorul de pace) sa fie de partea lui. Astfel, sarmanii tarani de multe ori nu numai ca nu isi aflau dreptatea pentru semanaturile lor stricate de turmele de animale, dar isi aflau si beleaua cu el. Toti il cunosteau pe acest avocat si nici un om cinstit nu se apropia de el. Sa vedeti ce sfat a dat duhovnicul unui cioban evlavios!ciobanul acesta avea o turma mica de oi si o catea. Odata, cand i-a fatat cateaua, a dat catelusii si a tinut numai cateaua. In perioada aceea i s-a pierdut o oaie, lasandu-si mielul fara lapte. Acesta, neavand mama, alerga dupa catea si sugea de la ea, care la randul ei simtea si ea usurare. Astfel amandoua aceste animale s-au obisnuit si se cautau una pe alta. Sarmanul cioban, oricat s-a straduit sa le desparta, ele se uneau iarasi. Fiindca ciobanul era un om sensibil, s-a gandit sa-l intrebe pe duhovnic daca se poate manca din carnea acestui miel sau nu. Duhovnicul, avand in vedere si saracia ciobanului, s-a gandit putin si i-a spus: „Fiule, mielul acesta nu se poate manca pentru ca a supt de la catea. Dar stii ce sa faci? Fiindca toti ceilalti ciobani duc daruri la avocatul cutare, miei si branza, sa-i duci si tu acest miel sa-l manance. Numai el are binecuvantare sa-l manance, pentru ca toata lumea il stie ca este nedrept.” Cand acest avocat nedrept a imbatranit  si a cazut la pat, a suferit ani intregi de cosmaruri si nu putea dormi. L-a lovit si o paralizie si nu mai putea nici sa vorbeasca. Duhovnicul a incercat sa-l faca cel putin sa-si scrie pacatele, dar si-a pierdut si controlul si a fost nevoit sa-i citesca Rugaciunea celor Trei Tineri, ca sa-si inchida putin ochii si sa adoarma. Ii citea si exorcisme, ca sa se linisteasca putin. In cele din urma, a murit. Sa nadajduim ca Dumnezeu il va odihni cu adevarat.
            -Parinte, multi cred ca li se fac vraji. Se prind vrajile?
            -Daca omul are pocainta si se marturiseste, nu se prind. Daca prind vrajile inseamna ca a dat pricina. Poate a nedreptatit pe cineva, si-a batut joc de vreo fata, etc. Atunci va trebui sa se pocaiasca, sa ceara iertare, sa se marturiseasca, sa puna in ordine si sa indrepte ceea ce a facut. Caci altfel chiar daca toti preotii ii vor citi exorcisme, nu dispar vrajile. Si nu numai vrajile, dar chiar si numai supararea sufletului nedreptatit este suficienta ca sa-l chinuie.
            Exista doar doua chipuri de nedreptate: materiala si morala. Nedreptate materiala este atunci cand cineva il nedreptateste pe altul in lucruri materiale. Iar nedreptate morala este atunci cand, de pilda, cineva inseala o tanara. Iar daca e orfana, isi ingreuiaza sufletul sau cu o greutate de cinci ori mai mare. In razboi stii cum urmareste glontul pe cei imorali? Acolo vezi limpede dreptatea dumnezeiasca si ocrotirea lui Dumnezeu. Razboiul nu sufera necinstea. Pe omul imoral il va gasi glontul. Odata mergeam cu doua companii sa inlocuim un batalion. Intre timp am fost atacati si ne-am aruncat in lupta. Imi aduc aminte ca unul din batalion savarsise in ziua precedenta o fapta necinstita-violase o femeie gravida, sarmana. Dar in acea lupta numai acela a murit! Infricosator! Toti spuneau dupa aceea:”Dobitocul, bine a patit!” Mai ales cei ce fac viclenii, desi incearca sa scape, in cele din urma platesc. Am observat ca toti cei ce cred cu tarie in Dumnezeu, in mod firesc traiesc si cinstit, crestineste, iar trupul lor cel curat este aparat de gloante mai mult decat daca ar purta Cinstitul Lemn (al Crucii).

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)