Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Mamant si ale Sfantului Ierarh Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Doi frati trupesti s-au lepădat de lume. Dintre ei, unul
ce sedea în muntele Eleonului, înfocându-se la inimă, într-o zi de mare umilintă,
s-a pogorât în Sfânta Cetate. Si mergând la dregător i-a mărturisit lui
păcatele sale, zicându-i: „Pedepseste-mă după lege”. Iar dregătorul, minunându-se,
a zis fratelui: „Cu adevărat, omule, pentru că tu singur ai mărturisit, eu nu
îndrăznesc a te judeca pe tine mai înainte de judecata lui Dumnezeu, că poate
te-a si iertat.” Deci, ducându-se fratele, si-a pus fiare la picioare si la
grumaji si s-a încuiat pe sine în chilie. Iar când venea vreodată cineva, si-l
întreba, zicând: „Cine ti-a pus tie, părinte, acest fel de fiare grele?”, el
răspundea : „Dregătorul.”
Deci, mai înainte de sfârsitul său cu o zi, un înger,
stând înaintea lui, i-au căzut îndată fiarele de la dânsul. Si a doua zi,
venind cel ce slujea lui si întrebându-l cine a dezlegat fiarele de pe dânsul,
a răspuns: „Fratele, cel ce a dezlegat păcatele mele. Că s-a arătat mie ieri,
zicând: lată, pentru răbdarea ta, s-au dezlegat toate păcatele tale. Si s-a
atins cu degetul lui de fiare si îndată au căzut de la mine”. Si acestea
zicând, fratele a adormit numaidecât. Dumnezeului nostru slavă !
(Proloagele)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu