LA INCEPUT DE AN BISERICESC
A inceput un nou an-anul bisericesc. La acest inceput de
an bisericesc, va doresc sanatate, intarire in credinta si toate cele de folos
sufletului.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, voi continua si in acest an
rubrica postarilor de dimineata si le voi eticheta “Invataturi duhovnicesti”.
Pentru ca este nevoie de rugaciune din ce in ce mai multa,
voi incheia fiecare postare cu trimitere la acatistul zilei.
La inceput de an bisericesc, pentru rugaciunile Sfantului
Cuvios Dionisie Exiguul si ale Sfantului Cuvios Simeon Stalpincul, Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Un preot oarecare, sezând într-o zi în faŃa bisericii,
iată, un duh necurat a venit la dânsul în chip de nor întunecat si înnegrit si
s-a pus ca un acoperământ pe capul lui si l-a lipsit de lumină si mintea lui i
s-a luat si i s-au slăbit lui toate oasele si nu putea să grăiască; si, intrând
unii, l-au aflat pe el ca pe un mort. Si a petrecut în boala aceea nouă ani,
neputând a se întoarce pe sine pe altă parte, dacă nu-l întorcea pe el cineva.
Si auzind rudele lui, cele despre Sfântul Simeon, au mers la Sfântul, ducându-l
si pe el în pat si ajungând ca la trei stadii de mănăstire, zăcea acolo. Iar
Sfântul Simeon, stând la rugăciune, i s-a descoperit lui despre preotul acela.
Si, la miezul noptii, a chemat Sfântul pe unul din ucenicii lui si i-a zis: „Ia
din apa aceasta si mergi degrabă si vei afla acolo pe un preot purtat pe pat;
să-l stropesti cu apa aceasta si să-i spui: îti zice tie păcătosul Simeon,
întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te si-ti lasă patul tău si
vino la mine cu picioarele tale”. Iar ucenicul, mergând, a făcut după cuvântul
Sfântului. Si s-a sculat preotul sănătos si, venind, s-a aruncat înaintea
Sfântului. Si i-a zis lui Sfântul: „Scoală-te, nu te teme, măcar de te-a si
mâhnit pe tine diavolul nouă ani, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu te-a
lăsat pe tine până în sfârsit să pieri. Că nu cu temere de Dumnezeu, ci si prea
cu nedreptate ai stat în Sfântul altar si, mai înainte de a afla adevărul, ai
ascultat pe clevetitorii cei ce judecau în taină pe aproapele lor si fără de
nici o vină asupreai pe unii, îndepărtândui-i de împărtăsirea Sfintelor Taine.
Si aceasta făcând, pe iubitorul de oameni Dumnezeu nu putin L-ai mâhnit. Drept
aceea, se si întărise asupra ta diavolul. Ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu
si îndurările Lui s-au înmultit spre tine. însă pe cei care te-au nedreptătit,
mergând, îi vei afla pe ei rugându-se tie, cu multă durere, să-i ierti; precum
a făcut Dumnezeu milă cu tine, asa si tu să faci milă cu dânsii, încă si tărână
luând de aici, vei presăra peste dânsii”. Si a iesit preotul cu bucurie, multumind
lui Dumnezeu, si a făcut precum i-a poruncit lui Sfântul si îndată s-au
vindecat si aceia, slăvind pe Dumnezeu.
Un oarecare tâlhar din Antiohia, lonatan cu numele, pe
multi oameni îi ucidea pe drumuri si prin case, tâlhăreste năvălind năpraznic
prin sate si prin cetăti; si nimeni nu putea să-l prindă pe el, măcar că multi
îi pândeau calea, că era puternic si viteaz foarte, încât nimeni nu putea să-i
stea împotrivă. Deci, s-a pornit toată Antiohia si a trimis ostasi ca să-l
prindă pe dânsul, iar el neputând să se ascundă de dânsii, ca un leu fugind de
la fata celor ce-l goneau pe el, a alergat în ograda Cuviosului Simeon si, apucându-se
de stâlp, ca păcătoasa de picioarele lui Hristos, plângea cu amar. Deci Sfântul
a strigat către dânsul, de sus: „Cine esti, de unde si de ce ai venit aici?”.
Iar el a zis: „Eu sunt lonatan, tâlharul, cel ce am făcut toate răutătile si am
venit aici, ca să mă căiesc de păcatele mele”. Acestea grăindu-le el, iată au
năvălit de la Antiohia ostasii care-l goneau pe el, strigând către Cuviosul:
„Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmasul nostru, tâlharul, că, iată, si fiarele sunt
gata în cetate să-l mănânce pe el”. Răspuns-a lor fericitul Simeon: „Fiii mei,
nu eu l-am adus pe el aici, ci Dumnezeu, Cel ce voieste pocăinta lui, l-a
povătuit aici. Deci, de veti putea intra înăuntru, prindeti-l pe el, că eu nu
pot să-l scot la voi, că mă tem de Acela, Care l-a trimis la mine”. Acestea
auzindu-le ostasii si neîndrăznind nu numai să intre în ogradă, ci nici cuvânt
să zică împotrivă, s-au întors cu teamă si au spus toate în Antiohia. Iar
tâlharul a petrecut sapte zile lângă stâlp, căzând la rugăciune către Dumnezeu,
mărturisindu-se si plângând cu plângere mare, cât si cei ce erau acolo, văzând
pocăinta si plângerea lui se umileau. Iar după sapte zile, a strigat către
Sfântul: „Părinte, îmi poruncesti să mă duc?”. Iar părintele i-a zis : „Au,
iarăsi, la lucrurile tale cele rele, te vei întoarce?”. Iar el a răspuns:. „Ba
nu, părinte, ci vremea mea a sosit”. Si asa, vorbind cu dânsul, si-a dat duhul
său la Dumnezeu. Iar ucenicii Sfântului Simeon, vrând să îngroape pe tâlhar lângă
ogradă, iată mai marii ostilor veniră de la Antiohia după tâlhar si începură a
striga: „Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmasul nostru, de care toată cetatea s-a
cutremurat”. Răspuns-a Cuviosul : „Cel ce l-a adus pe el la mine, Acela în multime
de oaste cerească a venit si l-a luat pe el la Sine, curătit prin pocăintă;
deci nu mă tulburati pe mine”. Acestea, auzindu-le acei dregători si văzând pe
tâlharul mort, s-au înspăimântat si au lăudat pe Dumnezeu, Cel ce nu voieste
moartea păcătosului. Si, întorcându-se, au spus în cetate cele ce de la
Cuviosul au auzit si au văzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu