Viata vesnica
Articolul 12 din Simbolul Credintei este: „Si viata
veacului ce va sa fie. Amin!” si cuprinde invatatura despre viata de veci
cea fericita, pe care crestinul o asteapta ca sa se bucure de ea, dupa invierea
mortilor si judecata de apoi.
Viata de veci a celor buni va fi
intru totul fericita. Anume, pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu in viata
pamanteasca si pazesc poruncile Lui, adica pentru cei ce fac binele, fericirea
va fi nesfarsita si neinchipuit de mare. Aceasta negraita fericire se va arata
mai ales in unirea harica cu Dumnezeu, in impartasirea de vesnica slava si in
vietuirea impreuna cu domnul nostru Iisus Hristos, cu ingerii si cu sfintii.
Bucuria vietii vesnice se
intrezareste inca din aceasta viata, prin starile sufletesti deosebite pe care
le traim dupa fiecare fapta buna facuta din dragoste de Dumnezeu.
Fericirea dreptilor nu va fi aceeasi
pentru toti, ci va fi deosebita dupa vrednicia pe care au castigat-o prin
faptele lor cele bune.
Locul si starea de fericire a
dreptilor, adica raiul se mai numeste: cer, imparatia lui Dumnezeu, imparatia
cerurilor, sanul lui Avraam, casa tatalui ceresc si altele.
Viata de veci a celor rai va fi intru
totul nefericita. Locul si starea de nefericire a celor rai, adica iadul, este
temnita duhovniceasca, stare lipsita de vederea fetei lui Dumnezeu si de lumina
si fericirea impreunate cu aceasta vedere; viata de chin nesfarsit si vietuirea
de-a pururea cu diavolii. De aceea viata de osanda a celor rai nic nu se
numeste viata, ci moarte vesnica.
Chinurile iadului se intrezaresc si
ele inca din aceasta lume, prin mustrarile de constiinta pe care le traim dupa
savarsirea unui pacat greu, mustrari care duc pe unii pana la disperare.
Locul si starea de osanda a celor
nedrepti, adica iadul, mai are si alte numiri ca: gheena, gheena focului,
intunericul cel mai dinafara, osanda vesnica, cuptorul cel cu foc, etc.
Gandul la moarte si la cele ce
urmeaza dupa ea ne ajuta ca sa ne ferim de pacate si sa ne departam de patimile
care ne leaga cu totul de lucrurile pamantesti, ne indeamna ca sa pazim in
curatie sufletul si trupul si sa ducem aici o viata bineplacuta lui dumnezeu si
folositoare aproapelui, pentru ca vietuind sa ajungem la mantuire, adica la
bucuria vietii vesnice.
Cuvantul „Amin”, de la sfarsitul
Simbolului Credintei, inseamna „adevar”, „asa este” si „asa sa fie”, adica ceea
ce marturisim in Simbolul Credinrei este cu totul adevarat.
(extras din Catehism Ortodox-Viata vesnica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu