Catehism Ortodox

Viata vesnica

Articolul 12 din Simbolul Credintei este: „Si viata veacului ce va sa fie. Amin!” si cuprinde invatatura despre viata de veci cea fericita, pe care crestinul o asteapta ca sa se bucure de ea, dupa invierea mortilor si judecata de apoi.

            Viata de veci a celor buni va fi intru totul fericita. Anume, pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu in viata pamanteasca si pazesc poruncile Lui, adica pentru cei ce fac binele, fericirea va fi nesfarsita si neinchipuit de mare. Aceasta negraita fericire se va arata mai ales in unirea harica cu Dumnezeu, in impartasirea de vesnica slava si in vietuirea impreuna cu domnul nostru Iisus Hristos, cu ingerii si cu sfintii.

            Bucuria vietii vesnice se intrezareste inca din aceasta viata, prin starile sufletesti deosebite pe care le traim dupa fiecare fapta buna facuta din dragoste de Dumnezeu.

            Fericirea dreptilor nu va fi aceeasi pentru toti, ci va fi deosebita dupa vrednicia pe care au castigat-o prin faptele lor cele bune.

            Locul si starea de fericire a dreptilor, adica raiul se mai numeste: cer, imparatia lui Dumnezeu, imparatia cerurilor, sanul lui Avraam, casa tatalui ceresc si altele.

            Viata de veci a celor rai va fi intru totul nefericita. Locul si starea de nefericire a celor rai, adica iadul, este temnita duhovniceasca, stare lipsita de vederea fetei lui Dumnezeu si de lumina si fericirea impreunate cu aceasta vedere; viata de chin nesfarsit si vietuirea de-a pururea cu diavolii. De aceea viata de osanda a celor rai nic nu se numeste viata, ci moarte vesnica.

            Chinurile iadului se intrezaresc si ele inca din aceasta lume, prin mustrarile de constiinta pe care le traim dupa savarsirea unui pacat greu, mustrari care duc pe unii pana la disperare.

            Locul si starea de osanda a celor nedrepti, adica iadul, mai are si alte numiri ca: gheena, gheena focului, intunericul cel mai dinafara, osanda vesnica, cuptorul cel cu foc, etc.

            Gandul la moarte si la cele ce urmeaza dupa ea ne ajuta ca sa ne ferim de pacate si sa ne departam de patimile care ne leaga cu totul de lucrurile pamantesti, ne indeamna ca sa pazim in curatie sufletul si trupul si sa ducem aici o viata bineplacuta lui dumnezeu si folositoare aproapelui, pentru ca vietuind sa ajungem la mantuire, adica la bucuria vietii vesnice.

            Cuvantul „Amin”, de la sfarsitul Simbolului Credintei, inseamna „adevar”, „asa este” si „asa sa fie”, adica ceea ce marturisim in Simbolul Credinrei este cu totul adevarat.

(extras din Catehism Ortodox-Viata vesnica)