Drama unei vieti
Este
inceput de an, in jurul nostru pluteste inca un aer de veselie, insa sunt si
oameni ce-si poarta suferinta in tacere.
De
cand m-am implicat, impreuna cu sotul meu, in diferite activitati de
voluntariat, mi-a fost dat sa intalnesc multi oameni necajiti, bolnavi, copii
parasiti si am vazut indeaproape suferinta. Insa, azi am fost coplesita de ceea
ce am intalnit.
Impreuna
cu o doamna de la parohia noastra am mers la o batranica de peste 70 de ani, ce
sta cu chirie intr-o camera in care ferestrele nu se inchid bine, pe jos este
ciment peste care a pus dansa un covor, toaleta este in curte. In camera curat,
ordine, usor impodobita cu ramurele de brad, insa frig ca intr-un frigider.
Bunicuta nu aprindea focul in soba pentru ca stia ca este mare consumul de gaze
si nu are cu ce sa plateasca partea ei de factura (pentru luna decembrie a
platit 400 lei).
Ce
m-a impresionat cel mai tare este povestea vietii ei, povestita cu lacrimi in
ochi si cu pauze dese in care se simtea ca retraieste acele zile. Cadru
didactic, pasionat de meseria ei, cu dragoste multa pentru copii, sotie si mama
a doi copii. O familie obisnuita, la care nimeni nu se gandea la durerile ce se
vor abate asupra ei. Cand alti copii la 18 ani isi serbeaza majoratul, cei doi
copii ai doamnei (am inteles ca diferenta de varsta intre ei era de 1 an) si-au
ingropat tatal. Au ramas doar ei si mama lor, aducand bucurie in sufletul
acesteia, vazandu-i cuminti si silitori la invatatura. Si-au bucurat mama
intrand la facultate, insa bucuria acesteia nu a durat mult, pentru ca la 6 ani
de la moartea tatalui, intr-un tragic accident de masina (erau in drum spre
Bucuresti, mergeau la facultate), amandoi si-au pierdut viata, lasand in urma o
mama disperata si indurerata, care nu a putut suporta o astfel de durere,
astfel ca a facut comotie cerebrala. Bunica copiilor (mama doamnei), si-a
ingrijit fiica cu daruire totala, astfel ca usor, usor aceasta a inceput sa isi
revina. Inima bunicii insa a cedat, astfel ca la un 1 an de la moartea tragica
a copiilor i-a urmat si bunica, iar doamna a ramas doar cu o ruda indepartata
care a ingrijit-o pana cand si-a revenit.
Numai
ca acea ruda, atunci cand doamna inca nu era complet restabilita, avand datorii
foarte mari, a lamurit-o sa vanda apartamentul. Si astfel, batranica noastra a
ajuns sa stea cu chirie.
Impresionant
este faptul ca, desi ruda respectiva a lasat-o pe batranica fara un acoperis
deasupra capului, totusi dansa se roaga mereu pentru sanatatea ei, pentru ca
dupa moartea mamei a ingrijit-o si a ajutat-o sa isi revina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu