Nadejdea si
rugaciunea
Nadejdea crestina este puterea prin
care un fiu al Bisericii doreste bunurile viitoare mantuitoare si asteapta cu
incredere neclintita ca ele sa fie daruite de Dumnezeu. Bunurile mantuitoare
sunt: harul sfintilor; implinirea rugaciunilor; invierea si viata de veci. Temelia
nadejdii crestine este Iisus Hristos; este bunatatea, credinciosia si
atotputernicia Lui.
Dar bunurile fagaduite de Domnul nu
vor fi primite de credincios decat daca el insusi se va stradui sa fie implinitor
statornic al poruncilor sfinte: „Nadajduieste in Domnul si fa bine (Psalm
36,3).
Crestinul cu suflet plin de nadejde
este mai rabdator in necazuri si mai spornic in munca sa cea de toate zilele;
este mai staruitor in nevointele sale dupa bunurile mantuitoare si mai
neanfricat in fata mortii. Nadejdea in Dumnezeu ne-o intarim in chip special
prin rugaciune.
Rugaciunea este: particulara si
obsteasca.
Rugaciunea particulara este
rugaciunea pe care o face credinciosul acasa sau in alta parte, singur sau
impreuna cu altii, prin grai sau numai in gand.
Rugaciunea obsteasca este
rugaciunea pe care o fac credinciosii adunati la sfanta biserica, in duminici
si sarbatori, cand iau parte la slujbele randuite de Biserica si indeosebi la
Sfanta Liturghie.
Rugaciunea obsteasca uneste pe
credinciosi intre ei, in dragoste, si-i apropie si mai mult de Domnul.
Rugaciunea de obste inalta sufletele
credinciosilor si le face sa simta mai mult frumusetea, maretia si puterea
sfintelor slujbe.
Rugaciunile de preamarire
prin care credinciosul da cinstirii si inchinarii sale inaintea lui Dumnezeu,
Creatorul si Stapanul a toate.
Rugaciunile de multumire sunt
rugaciunile prin care credinciosul isi arata recunostinta fata de Dumnezeu
pentru toate binefacerile primite. Dumnezeu este cel mai mare binefacator si
ocrotitor al nostru. Lui ii datoram viata, de la El am primit si primim
nenumarate binefaceri ca: sanatatea trupeasca si sufleteasca; tarie in
primejdii; harurile Sale izbavitoare; ani rodnici; vremuri cu pace, etc.
Rugaciuni de cerere prin care
credinciosul aduce inaintea lui Dumnezeu dorintele lui si ale altora,
incredintat ca acestea ii vor fi asculatate si implinite de catre Dumnezeu, cel
Atotputernic si Atotbun.
In afara de aceste rugaciuni, mai
este si rugaciunea de mijlocire pe care credinciosii o fac unii pentru
altii, inaintea lui Dumnezeu si, indeosebi, rugaciunile pe care le face preotul
pentru credinciosi.
Motivele pentru care trebuie sa ne
rugam sunt:
1. Prin rugaciune pastram legatura cu Dumnezeu;
2. Prin rugaciune dobandim de la Dumnezeu ajutor
ca sa-i implinim statornic voia si ca sa ne punem viata in slujba Lui si a
semenilor;
3. Prin rugaciune de ridicam deasupra
greutatilor vietii si ne agonisim mangaiere si imbarbatare in necazurile si
stramtorile sufletesti si trupesti;
4. Sfanta Scriptura insasi ne indeamna sa ne
rugam.
Cand ne rugam trebuie:
1. La rugaciunesa fim cu sufletul plin de cel
mai adanc respect atat fata de Dumnezeu, cat si fata de rugaciunea insasi.
2. La rostirea rugaciunii sa fim cu toata luarea
aminte si sa avem infatisare cuviincioasa;
3. Rugaciunea sa o facem cu smerenie si
increderea tare ca Tatal cel ceresc ne va asculta cererile, daca El le va gasi
de folos pentru mantuirea noastra;
4. Staruinta in rugaciuni, adica credinciosul sa
nu deznadajduiasca, ci sa se roage chiar daca rugaciunile nu-i sunt numaidecat
ascultate si implinite;
5. Rugaciunea sa o facem in numele Mantuitorului
nostru;
6. Orice gand curat, orice fapta buna, orice
munca cinstita, reprezinta tot un fel de rugaciune.
Se
cuvine sa ne rugam, mai ales dimineata, la amiaza si seara; inainte si dupa
masa. In popasurile acestea de rugaciune, laudam, multumim si cerem Tatalui ceresc
sa ne aiba mereu sub sfanta Sa paza.
(extras din Catehism
Ortodox-Nadejdea si Rugaciunea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu