Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei si ale Sfantului Mucenic Hristea, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
BINECUVANTATA CANTARE A ARHANGHELULUI GAVRIIL ADUSA MAICII DOMNULUI
O
crestina din Vunesul Koloniei (Asia Mica), dupa ce a cunoscut pacatul si a
slujit placerilor mai multa vreme, a plecat la o manastire ca sa-si planga
pacatele si vreme pierduta in slujirea trupului si sa-si tamaduiasca prin
infranare si smerenie sufletul bolnav. In manastire era moarta pentru toti,
petrecand neimprastiata in cugetarea la Dumnezeu si in lucrarea poruncilor Lui.
Intr-o
zi, in timp ce statea la fereastra chiliei ei, a vazut afara, la fantana
manastirii, un demon in chipul unui tanar. Deodata acela s-a napustit spre
fereastra cu gandul sa o rapeasca. Monahia infricoasata a cazut pe spate si s-a
lovit cu capul de pamant. Surorile au asezat-o pe pat aproape moarta.
Dupa
ce a trecut un timp si s-a vindecat, a venit iarasi demonul si i-a spus:
-Iubita
mea Aglaia (acesta era numele tinerei), ce ti-am facut de te-ai lepadat de
mine? Intoarce-te in lume si eu iti voi da de barbat un boier ca sa te bucuri
de multe desfatari si de toate voile trupului. De ce stai in manastire si iti
usuci trupul cu posturi, cu privegheri si cu alte rele patimiri?
Insa
Aglaia i-a raspuns:
-Sa
pieri din fata mea, vrajmasule al adevarului, pentru ca niciodata nu voi mai
face voia ta, ci mai mult voi plange si ma voi tangui pentru timpul in care
ti-am slujit!
Atunci
demonul a disparut, insa a revenit si in alte dati ca sa o ispiteasca. Monahiile
au sfatuit-o sa aiba in chilia ei agheasma si atunci cand va veni diavolul,
sa-l stropeasca in chipul semnului Sfintei Cruci. Cand facea aceasta vrajmasul
pelca, dar peste putin timp iar se intorcea.
Atunci
o monahie inteleapta i-a dat urmatorul sfat:
-Aglaia,
cand il vei vedea pe diavol, sa chemi numel Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
si sa rostesti cantarea ingerului Gavriil, adica: “Nascatoare de Dumnezeu,
Fecioara, bucra-te Ceea ce esti plina de Har, Marie, Domnul este cu tine….”.
Cand Aglaia
a spus aceasta cantare, diavolul a fugit indata ca si cum l-ar fi lovit un
fulger si l-ar fi ars. De atunci nu a mai indraznit sa se arate.
Si astfel
Aglaia, nemaifiind suparata de diavol, si-a continuat lupta ei duhovniceasca,
pe care o socotea o trecere “prin forc si prin apa” si care ii aducea o slava
nespusa si cununa laudei. Intotdeauna ardea de dragoste catre Maica Domnului. Devenise
salasuire a fericitei nebunii, precum spune Sfantul Ioan Scararul, si se
schimbase in fapte, in vorbe si in miscari. A trait in acea manastire ducand o
viata placuta lui Dumnezeu, pana in ziua cand a plecat spre nesfarsita “Imparatie
a Cerurilor”.
(Arhim. Teofilact Marinakis – Patericul
Maicii Domnului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu