Rugaciunea pentru ceilalti (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh partenie, episcopul Lampsacului si ale Sfantului Cuvios Luca din Elada, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Rugaciunea pentru lume cu simtirea pacatoseniei noastre

- Gheronda, uneori, cand vad cat de mult sufera lumea, nu pot face rugaciuni pentru mine insami.

-Rugaciunea pentru noi insine nu o facem numai pentru noi insine, ci este absolut necesara ca o pregatire, pentru a putea sta inaintea lui Dumnezeu cu imbracaminte cuviincioasa. Pentru a putea vedea durerea celorlalti, este oarecum sa fii in regula tu insati. Iar cand te rogi pentru tine cu multa simtire a pacatoseniei tale, atunci si un “Doamne miluieste” sa rostesti pentru ceilalti. Acest “Doamne miluieste” are mare putere, pentru ca are multa smerenie. Iar smerenia atrage marea mila a lui Dumnezeu.

- Gheronda, eu simt nevoia sa fac multa rugaciune pentru mine insami, dar ii uit pe ceilalti.

-Asculta, ca sa ne dezbracam de omul cel vehi, trebuie sa facem rugaciune pentru noi insine. Insa cand se inmulteste dumnezeiasca dragoste, atunci omul uita de sine si se roaga pentru ceilalti. Tu, dupa ce faci mai intai putina rugaciune pentru tine, sa-ti aduci aminte de lumea cea chinuita, in general, de cei care s-au departat de Dumnezeu si de cei adormiti care nu au valorificat anii daruiti lor de Dumnezeu, ca sa se apropie de El, iar acum se caiesc – fara folos – si sa rostesti rugaciunea “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.”. Astfel te cuprinzi in rugaciune si pe tine insati si pe toti cei care ti-au cerut sa te rogi pentru ei, dar si pe toata lumea.

- Gheronda, ma preocupa durerea oamenilor, dar nu am indraznire sa cer de la Dumnezeu sa-i ajute. Iar gandul imi spune: “Cum sa te auda Dumenzeu, cand tu esti asa de ticaloasa?”.

-Nu-l asculta pe tangalachi care te prinde cu ispita de-a dreapta si te arunca in deznadejde. Ci sa spui: “Dumnezeul meu, sunt o ticaloasa, dar auzi-ma, pentru ca din pricina mea sunt nedreptatiti ceilalti”. Odata, pe cand era mare seceta, un monah din Sfantul Munte se ruga astfel: “Dumnezeul meu, Te rog, trimite putina ploaie! Nu pentru noi, caci noi suntem calugari si am fagaduit sa facem asceza. Fie-Ti mila de sarmana lume care sufera si care, cu toata suferinta ei, ne da si noua din putinul ei. Daca as fi intr-o stare duhovniceasca buna, m-ai asculta si lumea nu ar suferi. Stiu, sunt foarte pacatos, dar nu este o nedreptate sa sufere lumea din pricina mea? Ajuta-i! Ei nu au vreme sa faca rugaciune, ci fac eu putina rugaciune pentru ei”. Intr-un ceas, un ceas si jumatate ploaia a cuprins toata Macedonia, Thesalia si Sfantul Munte.

-Gheronda, cand fac rugaciune pentru lume, gandul imi spune ca Dumnezeu se scarbeste de mine, pentru ca am lasat mortul meu si merg sa-i ingrop pe mortii altor”.

-Pe mortul tau nu l-ai ingropat atunci cand ai devenit monahie? Sa spui: “Dumnezeul meu, cum sa ma asculti pe mine, nevrednica roaba Ta? Dar nu este pacat ca lumea are atatea probleme si sufera? Te rog, ajut-o!”. Cand omul se roaga pentru aproapele sau cu dragoste si cu smerenie si se nevoieste, avand simtirea pacatoseniei sale, Dumnezeu nu se scarbeste de el, ci il ajuta si pe el si pe ceilalti. Dumnezeu se scarbeste de cel care se considera pe sine sfant si se roaga pentru ceilalti, pe care ii considera pacatosi.