DESPRE MAICA DOMNULUI

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie si ale Sfintei Mucenite Valentina, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

BINECUVANTATA CANTARE A ARHANGHELULUI GAVRIIL ADUSA MAICII DOMNULUI

In partile Lombardiei traiau doi soti foarte credinciosi care aveau multa evlavie la Maica Domnului. Pentru aceasta, cuprinsi de dor dumnezeiesc, au pictat pe un perete al casei lor icoana ei, cheltuind multi bani pentru ca ea sa devina mai frumoasa si mai mareata. De fiecare data cand treceau prin fata icoanei, se inchinau cu respect si rosteau cantarea ingereasca: “Bucura-te, Ceea ce esti plina de Har, Marie…”. Pentru acest obicei bun al lor, Maica Domnului le-a trimis toate bunatatile ceresti si pamantesti. Viata lor era plina de fapte bune, traind in pace cu toata lumea. Din aceasta pricina oamenii i-au numit “pasnicii”.

Acesti crestini binecuvantati aveau un copil de trei ani care, vazand pe tatal si pe mama lui ca de fiecare data se opreau in fata icoanei Maicii Domnului si se inchianu cu evlavie, a inceput sa faca si el la fel. Incet-incet a invatat si cantarea ingereasca, pentru ca o auzea in fiecare zi de la parintii lui. Copilul insa nu se ruga din evlavie, ci dintr-o obisnuinta buna, deoarece credea ca Maica Domnului, asa cum era zugravita stand pe tron, era Stapana casei.

Intr-o zi, in timp ce se juca cu alti copii pe malul raului, din lucrarea diavlului a cazut in adancul apei. Copiii au vestit-o pe mama copilului care, impreuna cu vecinii, au alergat la rau. Doi barbati au sarit in apa, dar in ciuda nenumaratelor lor incercari, nu l-au putut afla pe copil.

Atunci mama copilului a alergat ca o nebuna in josul raului nadajduind ca il va afla acolo. Deodata il vede pe copil in mijloul raului stand pe apa ca pe un scaun. Vazandu-l, mama lui a strigat cu o nespusa bucurie:

-Copilul meu, ce faci acolo? Esti bine?

-Sunt bine, mama! Stapana ma tine si de aceea nu ma tem!

Din pricina bucuriei mama copilului nu a inteles despre care Stapana spunea el.doi barbati au inotat pana la mijlocul raului si au luat copilu, pe care l-au dat apoi mamei lui. Ajungand acasa si intrebandu-l cum s-a izbavit de inec, copilul a raspuns:

-Cand am cazut in apa, Stapana casei noastre (si a aratat cu degetul spre icoana Maicii Domnului) m-a scos din apa si m-a tinut pana ce au venit vecinii si m-au luat.

Atunci toti cei care se adunasera sa auda cele povestite de copil s-au inchinat Maicii Domnului si s-au minunat de iubirea de oameni si de milostivirea ei. Toata noaptea au cantat tropare si cantari de lauda in cinstea Maicii Domnului. Desigur cantarea cea mai iubita de toti a fost: “Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara….”.

 

(Arhim. Teofilact Marinakis – Patericul Maicii Domnului)