DESPRE MAICA DOMNULUI

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei si ale Sfantului Mucenic Hristea, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

BINECUVANTATA CANTARE A ARHANGHELULUI GAVRIIL ADUSA MAICII DOMNULUI

O crestina din Vunesul Koloniei (Asia Mica), dupa ce a cunoscut pacatul si a slujit placerilor mai multa vreme, a plecat la o manastire ca sa-si planga pacatele si vreme pierduta in slujirea trupului si sa-si tamaduiasca prin infranare si smerenie sufletul bolnav. In manastire era moarta pentru toti, petrecand neimprastiata in cugetarea la Dumnezeu si in lucrarea poruncilor Lui.

Intr-o zi, in timp ce statea la fereastra chiliei ei, a vazut afara, la fantana manastirii, un demon in chipul unui tanar. Deodata acela s-a napustit spre fereastra cu gandul sa o rapeasca. Monahia infricoasata a cazut pe spate si s-a lovit cu capul de pamant. Surorile au asezat-o pe pat aproape moarta.

Dupa ce a trecut un timp si s-a vindecat, a venit iarasi demonul si i-a spus:

-Iubita mea Aglaia (acesta era numele tinerei), ce ti-am facut de te-ai lepadat de mine? Intoarce-te in lume si eu iti voi da de barbat un boier ca sa te bucuri de multe desfatari si de toate voile trupului. De ce stai in manastire si iti usuci trupul cu posturi, cu privegheri si cu alte rele patimiri?

Insa Aglaia i-a raspuns:

-Sa pieri din fata mea, vrajmasule al adevarului, pentru ca niciodata nu voi mai face voia ta, ci mai mult voi plange si ma voi tangui pentru timpul in care ti-am slujit!

Atunci demonul a disparut, insa a revenit si in alte dati ca sa o ispiteasca. Monahiile au sfatuit-o sa aiba in chilia ei agheasma si atunci cand va veni diavolul, sa-l stropeasca in chipul semnului Sfintei Cruci. Cand facea aceasta vrajmasul pelca, dar peste putin timp iar se intorcea.

Atunci o monahie inteleapta i-a dat urmatorul sfat:

-Aglaia, cand il vei vedea pe diavol, sa chemi numel Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si sa rostesti cantarea ingerului Gavriil, adica: “Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucra-te Ceea ce esti plina de Har, Marie, Domnul este cu tine….”.

Cand Aglaia a spus aceasta cantare, diavolul a fugit indata ca si cum l-ar fi lovit un fulger si l-ar fi ars. De atunci nu a mai indraznit sa se arate.

Si astfel Aglaia, nemaifiind suparata de diavol, si-a continuat lupta ei duhovniceasca, pe care o socotea o trecere “prin forc si prin apa” si care ii aducea o slava nespusa si cununa laudei. Intotdeauna ardea de dragoste catre Maica Domnului. Devenise salasuire a fericitei nebunii, precum spune Sfantul Ioan Scararul, si se schimbase in fapte, in vorbe si in miscari. A trait in acea manastire ducand o viata placuta lui Dumnezeu, pana in ziua cand a plecat spre nesfarsita “Imparatie a Cerurilor”.

 

 

(Arhim. Teofilact Marinakis – Patericul Maicii Domnului)