Cuvant al Sfantului Efrem

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Chiril, Chindeu si Tasie din Axiopolis (Cernavoda), ale Sfantului Sfintit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei si ale Sfintei Glafira, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre desertăciunea lumii si despre veacul ce va să fie.

Iată, vremea vietii vesnice vă îndeamnă pe voi la lucru si la slava cea nestricată, pentru că pe viata aceasta o mosteneste moartea si pe slavă o ajunge rusinea. Că multi dintre cei puternici, ca fiarele fiind mai înainte, în iad s-au pogorât si ca cei mai răi s-au osândit de Dreptul Judecător: bogatii au sărăcit, înteleptii s-au primejduit, cei tari au slăbit, cei sănătosi s-au îmbolnăvit si pe cei ce se bucurau i-au cuprins necazul si cel ce făcea pierzanie în popor, însusi, în loc de pierzanie a nimerit, de vreme ce nici un bine n-au făcut în viata aceasta.

Si altelele multe ca acestea s-au arătat în lumea aceasta. Fiii nu-si cinstesc părintii lor, iar părintii îsi urăsc fiii, femeile sunt lăsate de bărbatii lor, iar bărbatii nu-si păzesc credinta fată de femei. Cei tineri nu cinstesc pe bătrâni, iar bătrânii se ridică împotriva tinerilor. Nu putem avea încredere unul în altul, nici să avem nădejde în fratele, că grăieste cele de pace cu gura, iar în inima sa gândeste cele rele, sunt invidiosi, vrăjmăsesc, înseală, sunt stăpâniti de nesatiu si nimeni nu ia aminte la Dumnezeu, nimeni nu se asteaptă că s-ar putea să fie osândit. Pentru aceasta s-au înmultit răutătile, că ne depărtăm de Dumnezeu. Ne-a dat nouă cugetul, ca printr-însul să ne sfătuim la cele bune, iar noi, la cele rele ne sfătuim. Voie liberă ne-a dat nouă, că printr-însa să cunoastem dreptatea, iar noi lucrăm cu ea fărădelegea. Bogătie ne-a dat noua, ca din ea să dăm la săraci, iar noi, si pe cele de care săracii au nevoie, le luăm de la dânsii. Putere ne-a încredintat nouă Dumnezeu, ca să ocrotim, cu ea, pe cei ce trăiesc în nevoi, iar noi, cu ea chinuim si nu apărăm pe nimeni. Nu mai este cale adevărată, nici judecată dreaptă, a secat dragostea si urâciunea s-a înmultit. S-a defăimat fapta bună si s-a făcut iubită fătărnicia. Smerenia s-a făcut de rusine si cinstită s-a făcut mândria. S-a stins adevărul, iar minciuna a acoperit pământul. O, adâncul bunătătii si al îndelung-răbdării lui Dumnezeu! Că, petrecând noi în toate răutătile, El ne asteaptă la pocăintă. Că nu Se mânie, ci se milostiveste, ca un Părinte, pentru că mai multă plată să ne dea. Că, pocăinta si întoarcerea noastră voieste, iar moartea păcătosului nu o voieste. Amin.

 

(Proloage)