Pentru Sfanta si Marea Marti si pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Aristarh, Pud si Trofim si ale Sfantului Mucenic Crescent, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt al Sfântului Evagrie, despre mărirea desartă.
Mărirea desartă este o
patimă fără de îndreptătire si în tot lucrul bun se amestecă si-l face pe el
nesuferit. Că precum strugurele, căzând din vită pe pământ, putrezeste degrabă,
asa si fapta bună, piere din pricina slavei desarte. Călugărul cel cu slavă
desartă este ca un lucrător fără de plată; osteneală face, dar plată nu ia.
Vasul cel crăpat nu tine ceea ce se toarnă într-însul, asa si desarta slavă
pierde plata cea adevărată a faptelor bune. Înfrânarea cea cu mândrie este ca
fumul cuptorului, ce se risipeste în văzduh si a cărui urmă o pierde vântul.
Asa si milostenia si înfrânarea omului, mândria le pierde. Precum o aruncătură
a pietrei nu ajunge la cer, asa si rugăciunea celui care vrea să placă
oamenilor, nu se va sui la Dumnezeu. Omul cel cuminte păzeste comoara, precum
si călugărul întelept, ostenelile faptelor bune. La loc larg, porunceste
mărirea cea desartă a ne ruga, iar cela ce se păzeste pe sine, se roagă lui
Dumnezeu, în chilia sa.
Omul cel nebun îsi
arată bogătia sa si scorneste pe multi ca să cugete la ea, dar tu să-ti păzesti
bogătia ta, pentru că esti în calea tâlharilor, până ce vei intra în cetate, si
cu pază să o păzesti pe ea în viata aceasta trecătoare, stiind sfârsitul ei si
că vine asezarea cetătii veacului, ce va să fie.
Fapta bună, cea cu
mărire desartă, este ca jertfa unui miel cu betesug si nu va fi bine primită la
Jertfelnicul Domnului. Iar în zilele postirii, să nu arăti înfrânarea ta, ca
Tatăl, văzându-te pe tine, în taină, să-ti dea tie plată la arătare.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu