Sfantul Nectarie

 Pentru a treia aflare a capului Sfantului Prorosc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

A ramas intepenit pe scaun

Cu doi ani in urma, au venit in Sfantul Munte patru persoane din Romania dragi mie si au stat cateva zile la chilia noastra, venind in fiecare an.

Era si un Ieromonah intre ei. La plecare au dorit sa mearga prin Grecia la cateva sfinte moaste mai cunoscute ca sa se inchine. I-am permis unui parinte de la chilia noastra sa mearga cu ei, cunoscand mai bine locurile. Ajungand in Atena au dorit sa ajunga si in Eghina, ca sa se inchine la Moastele Sfantului Nectarie. Unul dintre ei insa nu prea isi dorea acest lucru, zicand ca nu a auzit de acest Sfant, ci ca poate ar fi mai bine sa mearga la altii mai mari. Avea o mica retinere, insa cu toate acestea a urcat si el pe corabie cu tot grupul pornind spre insula Eghina. Au calatorit cu bine. Pe timpul calatoriei s-au imprastiat toti pe corabie, admirand fiecare marea dupa cum dorea.

Cel care avusese indoiala s-a asezat pe punte pe un scaun. Cand au ajuns la capat de linie, toata lumea a inceput sa coboare in port. Cel care era pe punte in momentul cand a vrut sa se ridice de pe scaun, nu a mai putut, ci a ramas intepenit acolo.

A incercat in zadar sa zica ceva ultimilor oameni care se departau, dar nu l-a bagat nimeni in seama, neintelegandu-i limba. A depus toate eforturile, dar in zadar, parca ar fi fost sudat de scaun. Atunci l-a cuprins frica, dandu-si seama ca e pedeapsa Sfantului pentru necredinta lui si a inceput sa se caiasca.

Intre timp au coborat toti calatorii, au urcat altii si corabia a plecat din nou spre Pireu.

La scurt timp dupa plecarea corabiei, cei din grup il cautatu printre oamenii din port, socotind ca trebuie sa fie acolo. Dar vazand ca pleaca toata lumea si el nu e nicaieri, iar corabia se indeparta, s-au dus la casa de bilete si i-au rugat pe cei de-acolo sa dea telefon capitanului de pe corabie si sa-l intrebe de el.

Cand au vorbit cu capitanul, le-a zis ca tocmai atunci venise un roman la el si incerca sa-i explice ca trebuia sa coboare in Eghina, Atunci i-au spus prin telefon sa stea linistit, ca dupa ce ajunge corabia in Pireu incarca oamenii si vine din nou in Eghina, iar ei il vor astepta in port.

Pe tot parcursul acestei calatorii, sarmanul nostru roman nu a mai indraznit sa se indoiasca de Sfantul Nectarie, ci acum il ruga sa-i ingaduie sa ajunga la Sfintel Moaste.

Asa, cu ajutorul Sfantului a ajuns din nou in Eghina, unde il asteptau ceilalti. Apoi le-a povestit si lor prin ce a trecut. Si s-au dus cu totii cu bucurie si s-au inchinart Sfantului Nectarie.

Ati vazut ce frumos l-a mustrat Sfantul pentru necredinta lui, deci sa avem grija sa nu patim si noi la fel.

 

(monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti II”)