Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Glicheria si ale Sfantului Serghie Marturisitorul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Minunea Invierii
O
femeie din Ioanina, Grecia, avea un coilas de cativa ani care se imbolnavise foarte
grav. Se intampla chiar in Saptamana Mare, in Sambata Mare. Femeia nu apucase
sa-l duca la doctor, si copilul a murit cu putin timp inainte de Inviere.
Vazand aceasta, femeia a inceput a plange amarnic, insa nu si-a pierdut deloc
credinta. Cand s-a apropiat timpul de mers la biserica pentru Slujba Invierii,
s-a apropiat de icoana Maicii Domnului si i-a spus: “Maicuta Domnului, eu merg
la biserica pentru Slujba Invierii Fiului tau, insa de fiul meu te rog sa ai tu
grija si sa faci cum stii tu mai bine cu el. Stii cat sufar si cat ma doare
inima pentru el, ca e singurul meu fiu, dar ti-l incredintez cu toata inima de
mama”.
Zicand
acestea, a plecat la biserica si a stat la Slujba Invierii, apoi la Sfanta
Liturghie, la sfarsitul careia s-a impartasit cu Sfintele Taine, apoi cu
lacrimi in ochi, dar si cu multa credinta s-a intors acasa. Cand a deschis usa,
nu-i venea sa-si creada ochilor minunea ce se petrecuse: fiul ei era viu si se
ruga in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului. Putin a lipsit sa nu moara de
emotie, de bucurie si de sentimentele ce le incerca atunci. S-a aruncat si ea
in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului, tinandu-si copilul la piept,
multumindu-i cu lacrimi Maicii Domnului. In noaptea aceea nu a dormit, a plans
mereu si nu contenea sa-i multumeasca Maicutei pentru minunea slavita, pentru dragostea
si bunatatea ei.
Catre
dimineata, cand a atipit putin, a vazut-o pe Maica Domnului in lumina, care i-a
spus: “Daca tu ti-ai lasat fiul in grija mea si te-ai dus la Invierea Fiului
meu, iata ca si eu ti l-am daruit pe fiul tau sanatos inapoi. Sa te bucuri de
el si sa-l cresti in iubire de Dumnezeu si in lucrarea faptelor bune”.
Dupa
aceasta, femeia s-a trezit si nu contenea sa-L slaveasca pe Dumnezeu. Inima ii
era plina de bucurie si de har, pentru minunea ce i se facuse, dar si pentru ca
vazuse pe Maica Domnului.
(monah
Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti III”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu